Orice analiză asupra felului în care a ajuns USL să guverneze, trebuie să plece de la episodul anterior, acum uitat de presă și analiști, al ofertei de demisie anticipată din scrisoarea lui Băsescu de acum o lună de zile.
Scriam atunci că singurul rost posibil al scrisorii ar fi fost de a pregăti lansarea unui partid al lui MRU. Și că aceasta va conduce inevitabil la schimbarea urgentă a țintei lunetiștilor USL de pe Băsescu pe MRU. Acum cred că planul era mai lax dar și mai larg.
Imediat după asta, PNL a început racolarea furibundă a parlamentarilor PDL dispuși să schimbe tabăra. Trebuie înțeles că aducerea trădătorilor e o operațiune cu costuri complicate pentru USL, remunerarea lor nu se va putea face fără a nemulțumi propriile trupe. Locurile eligibile și funcțiile nu erau suficiente nici pentru parlamentarii vechi ai USL, nu mai vorbim de cei parașutați din PDL. Însă Crin a ignorat complicațiile viitoare și a început o campanie masivă de recrutare tocmai pentru că a văzut în rămânerea lui MRU la putere un pericol mortal: prezidențiale anticipate după două-trei luni de MRU triumfător în lupta cu criza ar fi însemnat sfârșitul PNL prin pierderea prezidențialelor și defectări masive către o nouă formațiune liberală. Obiectivul lui Crin (adică a celor care-l finanțează, că el personal obiective politice nu prea are) a devenit trecerea moțiunii și trântirea guvernului Ungureanu. Chiar dacă Ponta nu-și dorea deloc să ajungă la guvernare. Aici e un punct care trebuie reținut, forțarea moțiunii l-a băgat în corzi pe Ponta și-l expune unor riscuri inutile din punctul lui de vedere.
Devine evident că liberalii au forțat căderea lui MRU tocmai din cauza scrisorii lui Băsescu. Trecerea moțiunii a fost rezultatul direct al scrisorii, mai bine zis al ce se citea printre rândurile ei. Iar asta presupune un plan. Unul pe care toată lumea se chinuie să-l deslușească.
Eu unul cred că nu există un plan ci o tehnică, una foarte apropiată de jujutsu, artele marțiale japoneze în care folosești energia loviturii adversarului pentru a-l doborî. Nu există un plan pe puncte, Băsescu e suficient de experimentat ca să știe că planurile detaliate sunt utopii. Există însă o amenințare clară – PDL nu poate câștiga iar USL riscă să ia majoritatea – care presupune un răspuns.
Tot ce a făcut Băsescu din primul moment în care a oferit guvernarea lui Ponta, trecând prin scrisoare și apoi prin lipsa de răspuns la racolările din PDL, intră în aceeași categorie de reacție: dacă adversarul e mai puternic, nu para direct lovitura. Lasă-l să ia avânt, preia-i lovitura, amplific-o într-o direcție greșită, apoi dezechilibrează-l. Până una alta Crin a contat că lovește în Băsescu și s-a trezit că a dat în Ponta. Care intuiește tehnica și devine excesiv de prudent. Degeaba, sarabanda puterii a început și decontul devine inevitabil. Nici bine nu e investit că “cel mai cinstit guvern al României” se dovedește plin de impostori. Între revendicările clientelei flămânde, loialitățile față de mentorii politici, o relație complicată cu instituțiile occidentale și propriile orgolii de lider tânăr care are tot viitorul în față, Ponta pare a avea de jucat o partitură extrem de dificilă. Dacă nu cumva imposibilă.
Tăpălagă spunea undeva că a preda deliberat puterea către USL ar fi o dovadă de nebunie. Numai că Băsescu nu a predat nimic. A momit USL-ul la guvernare pentru că era singura alternativă de-ai slăbi si de a da răgaz PDL-ului să-și revină. Era mai slab decât ei pe multe fronturi și a continua să se bată ar fi însemnat înfrângerea masivă. Nebunia ar fi fost să pareze direct și să încaseze în plin loviturile USL-ului.
În plus, cred că foarte puțini, dacă sunt, sunt la curent cu strategia lui Băsescu. PDL cel mai puțin. Era imposibil de explicat liderilor PDL că cel mai bine e să lase puterea, cu o lună înainte de locale! Din cauza asta, dinspre PDL, se vede ca și cum nimeni nu se aștepta la asta, nici măcar Băsescu. MRU poate că știa că pierderea puterii e un scenariu foarte probabil, până la urmă mesajele lui insistente despre un nou partid, despre liberalism, despre faptul că e membru PNL, au fost esențiale pentru activarea panicii liberalilor lui Crin. Deși am dubii că ar fi fost de acord cu varianta asta.
Ce urmează? Un singur lucru: Băsescu se va concentra pe a amplifica orice mic dezechilibru din USL datorat accesului la butoane. După vreo săptamana de năuceală, începe să devină evident și pentru pedeliști care sunt avantajele opoziției și liderii PDL încep să speculeze bâlbele lui Ponta. Toți încep să priceapă că pot schimba defensiva cu ofensiva. USL se trezește înainte de locale în defensivă. Varanul n-a rezistat să arate public că el e artizanul căderii și el face jocurile. (n-a învățat nimic de la gafele lui Patriciu și Vântu din 2009) Antonescu, mulțumit că a scăpat de MRU nu prididește să afirme că Ponta e șefu’ dar e de bănuit că lucrurile vor sta altfel când finanțatorii lui vor vrea să-și ia partea. Prea puține oase la prea mulți câini flămânzi, rețeta sigură a unei încăierări pe cinste. Nu mai vorbesc de un alt lucru care scapă analiștilor: USL e o alianță de conjunctură pentru a asigura accesul la guvernare. Nimic nu leagă PSD de PNL, cu atât mai puțin de PC, decât dorința de a avea acces la resurse. Odată ce acum îl au, vor deveni firesc și fără posibilitate de schimbare, competitori și adversari. Constantin la Agricultură nu va juca politic în echipa lui Ponta ci financiar în echipa patronului său.
Pe fondul ăsta PDL poate ajunge mai repede decât ar fi sperat la o imagine mai bună. În orice caz, mai bună decât dacă ar fi continuat să încaseze.
Lovitura maximă de luni ar fi ca guvernul Ponta să nu obțină voturile de investitură în Parlament. Ar urma o păruială de nedescris în USL. Personal eu nu cred că e posibil dar e mai important ca alții să creadă, nu eu. În orice caz, concluzia e că Băsescu a aplicat USL-ului o frumoasă mișcare de jujutsu, lovitura pe care ei o credeau decisivă a lovit în gol și i-a dezechilibrat. De fapt, departe de a fi terminat, jocul e relansat și încă cu adversarul principal în defensivă, chiar înainte de o confruntare electorală care va stresa la maximum firavele legături dintre partidele USL.