Cum au ajuns exporturile la cel mai înalt nivel din istorie

Firmele autohtone au exportat, în octombrie, mărfuri în valoare de peste 3,5 miliarde de euro. În primele zece luni, exporturile românești au totalizat 30,3 miliarde de euro. Suma este cu 26,7% mai mare decât cea înregistrată în aceeași perioadă a anului trecut și cu 4,1% mai mare decât cea din ianuarie-octombrie 2008.

Trebuie spus că exporturile care au avut loc în 2008 (33,6 miliarde de euro) reprezintă, până acum, cel mai înalt nivel atins vreodată de România la acest capitol. Doar că acum pare din ce în ce mai sigur că recordul va fi doborât – luând în calcul media pe primele zece luni, se poate estima că românii vor vinde peste hotare, până la sfârșitul acestui an, produse în valoare de 36-37 de miliarde de euro (cu circa 10% mai mult decât în urmă cu doi ani și cu circa 25% mai mult decât anul trecut).

Articolul integral, în Capital.

Facebook Comments

55 Comments Cum au ajuns exporturile la cel mai înalt nivel din istorie

  1. mfg

    Ce probabilitate era sa bage hotii inca un sase, in conditiile in care magazinele aveau marfa proasta si scumpa, iar hotii nu erau spalati pe dinti de doua zile?

    Reply
  2. Yeba

    Pai Dreapta inseamna libertate, initiativa, responsabilitate, alea, alea, trebuie sa-si rezolve singura problemele 🙂

    Problema mea este de "solidaritate": e corect sa contribui la asigurarile de sanatate, iar sistemul sanitar sa trateze gratuit dame in greva foamei, operatii de reconstructie a oaselor feței in caz de ”tentativa suicidara” (v. definitia Mixich) si narcomani, adica tot felul de bolnavi voluntari, plus un subsistem sanitar separat pt magistrati?

    Reply
  3. Nea

    Bleen, de la barbut la la parandărăt e doar un pas, iar de aici la înalta sferă a politicii, încă jumătate. Aşa că nu e offtopic.

    Reply
  4. Nemo

    para, cred ca vorbim de un cub intr-un univers bidimensional.

    …pfuuii, nici azi n-am rezolvat problemele Dreptei 😀 barbutul e mai simplu 😆

    Reply
  5. Nea

    Hai, fraţilor, scularea că stau exporturile!

    Bag seamă că am omis să precizăm pentru fraţii umanişti nişte detalii de calcul la problema cu zarurile:

    Probabilitatea de 1/36 se aplică atunci când dai şase-şase.

    (simplu, 1/6 x 1/6 = 1/36)

    Când dai, de exemplu, patru-patru, probabilitatea se calculează astfel: 1/4 x 1/4 = 1/16. În special atunci când foloseşti zaruri în formă de cub cu patru feţe.

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      De unde rezulta, evident, ca probabilitatea de a da 1:1 e 1/1*1/1, adica 1. Asadar cind dai cu zarurile, indiferent ce crezi ca a iesit, de fapt a iesit 1:1. Simplu.

      Reply
  6. Amelia

    @King Julian

    "Guilty as charged" da' n-am gasit alta rima (chiar ma gandeam la un moment dat ca am inlocuit o limba de lemn cu alta :lol:)

    @ Florin

    Si eu cred ca perceptia are un rol important, dupa cum un rol important are si viziunea/abordarea. Din experienta mea, intreprinzatorul roman nu prea are rabdare: incepe azi o afacere si maine vrea sa castige. Isi planifica numai castigurile nu si pierderile (care intr-o anumita etapa a unei afaceri sunt cat se poate de firesti) si atunci injura guvernul, da vina pe soarta etc. Iar cand lipsa de viziune se manifesta "plenar" si la nivelul guvernantilor, rezultatul nu poate fi decat prost atat la nivel micro cat si macro.

    In final ajungem tot la nivelul de cultura, educatie, civilizatie etc.

    Reply
  7. Amelia

    @Bleen

    Din pacate e adevarat ce spui. Pentru genul acesta de businessman, coercitia e singura solutie. De asta ma ingrozesc rezultatul si validarea alegerilor de la CSM.

    Reply
  8. King Julian

    @Bleen: nu as da vina numai pe "statul mafiot". eu as da vina mai degraba pe "romanul mafiot".

    tot avem impresia ca "statul e o entitate separata de popor". e pe draq. vorba lu' toarsu' Sula-n coasta, aia din "stat" sunt tot "emanatia poporului"…

    Reply
  9. King Julian

    @amelia: acolo voiam "sa bat" si eu: indiferent de nivelul impozitului, romanul va simti nevoia sa faca niste evaziune, exact din cauza "culturii organizationale si civice"(suna pretentzios si pretzios, dar nu vad alta exprimare mai buna :mrgreen: ).

    "daca ai tras o mica tzeapa, esti mai destept, ala care…, etc, etc".

    ..asa ca se ajunge la o situatie fiscala autohtona: guvernul romanesc impoziteaza de rupe, lumea practica o evaziune fiscala beton si uite asa, pe undeva se ajunge la un punct de echilibru fiscal de tip balcanic…

    Practica lumea si prin alte parti evaziunea, dar pe acolo cand mi te prinde, mi te-nfunda puscaria; cica Wesley Snipes o sa stea cativa ani la racoare, pe tema asta. Si Al Capone, tot asa 😆

    ..and, never ever nu as lua ca model pe frantuji 😀

    Reply
  10. Amelia

    Este un cost mare intr-adevar, insa nu neaparat prin comparatie cu alte tari. Din experienta mea "apetenta pentru evazionism" tine, in principal, de cultura organizationala si civica. Am avut (si inca am)ocazia sa lucrez cu investitori vestici/multinationale. Intotdeauna au luat costul muncii ca atare (ca un "dat") si si-au facut planurile de afaceri in consecinta. In masura in care se putea profita de anumite portite (legale) pentru a diminua fiscalitatea o faceau (asa-numita evaziune fiscala legala" sau "optimizare fiscala), insa niciodata nu au pornit de la ideea de a face pur si simplu frauda fiscala. Reputatia firmei chiar conteaza la ei (evazionistul nu este deloc privit cu intelegere sau chiar admiratie cum, din pacate, se intampla la noi).

    Reply
    1. Bleen

      @Amelia
      La noi evazionistul nici nu are nevoie de o imagine bună, atîta timp cît mediul lui de afaceri îl constituie doar statul-mafie. Sînt aşa-zise business-uri private însă ele nu funcţionează decît în interiorul relaţiei cu statul (prin stat înţelegînd politicul şi administraţia).

      Reply
      1. Bleen

        Revenind la sistemul social de la noi, în ceea ce priveşte contribuţiile avem o problemă. Pe de o parte, contribuţia presupune un beneficiu ulterior, pe de altă parte, în ceea ce priveşte contribuţiile de sănătate, de exemplu, de servicii medicale beneficiază şi copiii pînă în 18 ani şi elevii şi studenţii pînă în 26 de ani (consideraţi a fi asiguraţi) cît şi neasiguraţii (care beneficiază de servicii medicale de urgenţă şi chirurgicale). Or, plătitorii de asigurări medicale suportă şi costul serviciilor medicale pentru aceştia. Iar, în acest caz, vorbim mai degrabă de o taxă de solidaritate. E cel puţin ciudat că această taxă de solidaritate (adică serviciile medicale pentru copii şi neasiguraţi) este plătită doar din veniturile aferente muncii (salarii, fond de salarii, drepturi de autor etc). Eu personal nu înţeleg care este filozofia care stă la baza acestui sistem. De ce, de exemplu, celorlalte cîştiguri, altele decît cele din muncă, nu le este aplicată această taxă? De ce salariatul, pensionarul, angajatorul sau liber profesionistul sînt mai fraieri? Se poate argumenta că ei beneficiază, în schimbul acestor contribuţii, de servicii medicale însă nu înţeleg de ce numai ei trebuie să plătească serviciile medicale pentru copii şi neasiguraţi.

        Reply
  11. Amelia

    @Bleen:

    Sunt corecte, mai putin la sanatate, unde e ceva mai putin: 5,5% – angajat si 5,2 % – angajator. La angajator se mai adauga si contributia pt. concedii medicale (0.85%), fondul de garantare a salariilor(0.25%), fondul de risc si accident (variabil, in functie de activitate, eu am luat aprox. 0,4%) si comisionul ITM (0.25%). Cred ca eroarea principala a venit din faptul ca ai aplicat impozitul (16%) la brut. De fapt, impozitul se aplica la brutul din care se scad contributiile angajatului.

    Reply
    1. Bleen

      Francezii au o chestie deşteaptă: CSG-ul. O taxă care merge la bugetul asigurărilor sociale dar care e tratată ca taxă, nu ca contribuţie. E un fel de taxă de solidaritate. Partea bună e că ea operează şi asupra capitalurilor, proprietăţii etc. E ca şi cum ai extinde contribuţiile sociale şi asupra tranzacţiilor imobiliare, de exemplu. Gîndiţi-vă că s-ar fi făcut asta în România în ultimii ani. Mă rog, acum citesc, astea-s consideraţii în real time, s-ar putea să mă înşel la anumite chestii.

      Reply
  12. King Julian

    @Bleen, intr-o prima faza mi s-a parut ca postarea ta depaseste orice limita de "think outside the box", dar noroc de Amelia 🙂

    box, nebox, dar 83% este imens. da' eu aud ca si evaziunea fiscala este imensa…, deci..

    Reply
  13. andrei p

    @ne, am dat sase-sase odata, prima data, cand eram mai mic. Acum vreau sa dau sase-sase din nou, a doua oara. Evident ca este vorba de exprimare, dar daca nu este exprimat univoc, nu are un singur raspuns.

    @King Julian, nu formulezi corect relatiile intre dependenta si independenta a evenimentelor in statistica.

    Reply
  14. Amelia

    Pentru a fi rigurosi, la un salariu net de 2.000 lei corespunde un salariu brut de 2.852, iar la stat se datoreaza 1.660 lei impozite si contributii, din care 852 se retin din brut (contributiile angajatului + impozit pe venit = 852), iar contributiile angajatorului (cost peste salariul brut)sunt de 808 lei. Prin urmare, procentul este de 83% si nu de 110% (nu ca n-ar fi mult si 83 % :lol:).

    Reply
    1. Bleen

      @Amelia

      De 80% ştiam şi eu. Da, ai dreptate. Am făcut eu calculul greşit. Procentele pe car e le-am găsit eu sînt astea: 16% impozit pe venit, 31.3% contribuţii pensii (10.5 angajat, 20.8%, angajator), 13.5% contribuţii sănătate (6.5% asigurat, 7% angajator), 1% şomaj (0.5% plus 0.5%). Însă procentele care corespund angajatorului se aplică după ce se aplică procentele datorate de salariat. Aici a fost greşeala mea de calcul.

      Reply
    2. Bleen

      Însă ideea rămîne: aceste contribuţii reprezintă, în fapt, un cost al muncii. De aici şi apetenţa românilor pentru "business-urile politice" şi pentru tunuri. Costurile ridicate aferente afacerilor creatoare de valoare şi locuri de muncă (costuri financiare sau costuri constînd în timp, nervi şi energie, datorită fiscalităţii ridicate, reglementărilor stufoase, impredictibilităţii legislaţiei şi birocraţiei) îndepărtează potenţialii antreprenori de aceste business-uri. Aceştia preferă, în schimb, "afacerile de apartament" sau afacerile arondate politic (tunuri imobiliare, trafic de energie şi diplome, software pentru instituţii de stat, construcţii, import şi distribuţie etc). Avînd protecţie politică, poţi face afaceri de miliarde cu statul, poţi lucra cu angajaţi la negru (dacă nu eşti un business de apartament), ai "dreptul" politic la evaziune fiscală. Statul social este tatăl Mafiei, prin însăşi filozofia sa, prin înseşi premisele sale.

      Reply
          1. Florin Cojocariu

            @Bleen: Asta spuneam si eu, ca problema nu e valoarea ci filosofia din spatele ei. Mi se pare foarte buna si observatia Cameliei, pentru omul de afaceri "din vest" asta e un cost si il planifica ca atare, importanta e impozitarea pe ansamblu si ce profit poate scoate din afacere. Nu e de neglijat ca salariile fiind mici, pentru "vesticul" care face afaceri in Ro, valoarea procentuala e putin importanta, pe el il intereseaza costul real total. Ori acest cost e inca mic comparativ cu alte tari europene si el concureaza intr-un mediu european, in principal, asa ca daca sint 80 sau 60% e deja aproape irelevant pentru el. Insa pentru micul antreprenor roman care concureaza pe piata locala, perceptia e diferita. Felul in care percepem impozitul mi se pare determinant, mai mult decit ipoteza ca sintem pusi pe furat.

            Reply
  15. King Julian

    @FC: toata lumea in afara de andrei p a inteles ca vorba de limbaj 🙂

    e ca si cum ai avea numai o pereche de zaruri sau o infinitate de perechi de zaruri. de cate ori iese 6/6 "in acelasi timp"? daca ai numai o pereche, le arunci consecutiv DEPENDENT. daca ai o infinitate, le arunci simultan.

    restul e semiotica 😆

    Reply
    1. Bleen

      Că tot sîntem la cifre:
      Pentru un salariu net de 2000 de lei, impozitele şi contribuţiile datorate statului sînt de peste 2200 lei (impozit pe venit, contribuţii sociale – sănătate, pensii, şomaj etc), adică 110% din salariul net. Cu alte cuvinte, pentru fiecare salariat căruia îi plăteşte 2000 de lei salariu net, angajatorul plăteşte, în fapt, peste 4200 de lei. Astfel, dacă o firmă are 100 de angajaţi cărora le plăteşte lunar un salariu mediu net de 1500 de lei, atunci firma respectivă datorează, la sfîrşitul anului, statului, numai din salarii, 1 980 000 lei, pe lîngă cei 1 800 000 care îi plăteşte angajaţilor. Cheltuieli salariale de 3 780 000 lei, din care 48% se duc la salariaţi şi 52% la bugetul de stat şi cel al asigurărilor. Să se calculeze impactul asupra costurilor afacerii respective, asupra negocierilor salariului net între angajator şi angajaţi (dacă eu îţi cer ţie 3000 de lei, tu trebuie să scoţi din buzunarul firmei 6300 de lei), impactul asupra competitivităţii afacerilor româneşti din punctul de vedere al costurilor de personal, asupra stabilirii preţurilor şi capacităţii investiţionale a antreprenorilor, asupra capacităţii sistemului privat de la noi de a reţine personalul înalt calificat, care trebuie plătit pe măsură (nu prea îţi permiţi să dai salarii de 10 000 de euro pe lună ştiind că ai de plătit pentru ele statului 11 000 de euro) şi impactul asupra dezvoltării de afaceri care să creeze locuri de muncă (nu firme de apartament care să dea tunuri imobiliare sau firmuliţe de "consultanţă" să aibă cifre de afaceri de miliarde – citeşte: spălare de bani – cu 1 sau 2 angajaţi).

      Reply
      1. Florin Cojocariu

        @Bleen: Camelia a corectat sumele. Eu as atrage insa atentia ca taxele pe salarii si asigurari sociale platite de firma in Franta sint la fel de mari. (peste 70% aplicat la brut, daca-mi amintesc bine). Pe ansamblu, nivelul total de impozitare din Romania nu e mare (28% din GDP vezi aici lista: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by… cine are vreme se poate juca aici: http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxinv/welco… insa mie mi se pare ca e irational structurat, fara sa aiba vreo strategie economica limpede in spate.

        Reply
  16. King Julian

    Nea,

    toti comentatorii CONSACRATI de blogary au inteles glumitza, dualismul, confuzia exprimarii, care lasa loc la intepretari alternative, etc.

    Nu-ti bate capul cu restul(oricum am impresia ca sunt chimisti 😆 ).

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @Nea:)) @andrei: problema lui Nea se poate reformula asa: sa zicem ca ai numai 2 aruncari posibile. Care e probabilitatea ca in amindoua sa-ti iasa 6-6? 1/36? Oare? (orice sir de 2 aruncari identice consecutive dintr-un sir infinit de aruncari e echivalent cu formularea asta) Problema e de limbaj, cum bine zice Nea bunul. In formularea lui nu apare consecutiv, dar se poate deduce. Sa aveti chef! (sefu', e voi off-topic rau de tot de Craciun?)

      Reply
  17. andrei p

    "Care e probabilitatea să dai a doua oară şase-şase cu o pereche de zaruri după ce înainte ai dat tot şase-şase?"

    Probabilitatea sa dai "a doua oara" sase-sase este de 1/36, indiferent de ce ai dat inainte. Deci, inclusiv daca ai dat 6-sase "inainte".

    La fel a treia oara, sau a n-spea oara.

    Reply
  18. Nea

    Yeba, ai dreptate, zarurile nu au memorie, o sa-ti caut o geanta de nuanta grigore gheba natur.

    Florin, ai dreptate, e mai mult o problema de limbaj.

    Cred ca corect ar fi sa spui ca de cate ori dai cu zarurile, probabilitatea este de 1/36 sa iasa un sase-sase, de ex.

    Si ca intr-o serie de 2 aruncari, e de 1/1296.

    Ce vigilenta e dreapta si in ziua de Craciun.

    Craciun Durabil tuturor!

    Reply
  19. King Julian

    si io cre'ca evenimentele NU sunt independente si atunci e [1/6*1/6]*[1/6*1/6]*…, and so on :mrgreen:

    my 2 cents(fara a fi inginer 😛 ).

    .. am auzit ca oricum farmaciile nu prea mai dau nimic compensat. si daca ar fi dupa mine, as compensa oricum numai HAART, chimioterapicele, ca alea costa o avere…

    Reply
  20. Yeba

    Mda, just, sa-ti dea tie culegerea, ca asta era prima conditie: "cititi cu atentie textul" 😆

    Deci 1/(36) la "n", de unde rezulta ca sigur la n=3, @Nea trişa, ăsta e metatextul problemei dumnealui.

    Reply
    1. Bleen

      Ştiaţi că medicamentele pentru ulcer sînt compensate 90%?
      Şi dacă ai stări de greaţă şi vomă, poţi să iei medicamente compensate la 90%. Şi migrenele la fel, se tratează cu medicamente compensate 90%. Lista medicamentelor compensate cu 90% cuprinde 1596 de medicamente iar cea a compensatelor cu 50%, 835.

      Reply
  21. Yeba

    Cum o sa-mi aduci, Mos Craciun, daca de emotie am uitat sa precizez culoarea gentii? Alba ca Zapada, poftim! Evenimentele sunt independente (am uitat sa spun ca geanta e bună oricum, şi mai degraba un galben solar, culegerea – numai daca e necesar pt pertinenţa statisticii, ca la exporturi nu puseră şi exportul de funcţionăraşi, de ex.)

    Deci independente fiind, inainte de a se enerva Mos Moderator, afla ca probabilitatea de a da 6-6 este 1/6 x 1/6 = 1/36 si prima data, si in toate dăţile. Adica asa cred eu, dar cum in prima banca nu se puteau juca table, nu sunt chiar sigura.

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @Yeba: formularea e "a da a doua oara", deci e vorba de probabilitatea ca doua evenimente succesive sa aiba loc, nu doar al doilea eveniment. UPDATE: nu sint independente, carevasazica, pentru ca evenimentul are loc doar daca la a doua aruncare dai 6-6 doar in conditia la care in cea dinainte ai avut tot 6-6. Daca la primul probabilitatea e 1/36 (exista 36 de posibilitati dintre care 6-6 e una), la al doilea e tot 1/36 iar pentru evenimentele succesive e 1/36*1/36, adica 1/1296. Cel putin asa cred. La Multi Ani!

      Reply
  22. Nea

    Îţi aduc, fata moşului, dacă îmi răspunzi corect la o întrebare:

    Care e probabilitatea să dai a doua oară şase-şase cu o pereche de zaruri după ce înainte ai dat tot şase-şase?

    Dar a treia oară?

    Reply
  23. Yeba

    Draga Mos Craciun,

    Te rog sa-mi aduci o culegere de probleme de statistică, invelită intr-o geantă Vuis Luitton.

    Reply
  24. cristoiu

    Aceasta jumatate plina a paharului este incompleta.Importurile,care contribuiau semnificativ in costurile productiei de export s-au redus dramatic,prin antrenarea productiei pe orizontala.Este explicatia pozitiei fruntasa a Romaniei,in evolutia post criza,preconizata de analistii straini si necomentata suficient sau deloc de analistii nostri .(nu ma pot abtine sa nu ii amintesc pe Ilie Serbanescu,Liviu Voinea,Mircea Cosa. Pe de alta perte,romanii au invatat ,fara discutie ,lectia consumului dupa cat te tine camasa.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.