Un nou partid, cu Sebastian Lăzăroiu, Mihail Neamţu, Andrei Cornea

Înregistrarea emisiunii TVR. Gazdă: Rodica Culcer.
Part I.

[kaltura-widget uiconfid=”535″ entryid=”1_6eiv1120″ width=”400″ height=”330″ addpermission=”-1″ editpermission=”-1″ /]

Part II

[kaltura-widget uiconfid=”535″ entryid=”1_v4fdyyfi” width=”400″ height=”330″ addpermission=”-1″ editpermission=”-1″ /]

Facebook Comments

64 Comments Un nou partid, cu Sebastian Lăzăroiu, Mihail Neamţu, Andrei Cornea

  1. judex

    @ 1, Florina, si ceilalti:

    Instinctul de supravietuire (sau "mantuirea") este "egoismul" pe care instictiv il acceptam cu totii, dar ca rezultat al acceptarii de fiecare in parte (asa cum bine zice Ivan).

    Reply
  2. DanBruma

    @1: Ai perfecta dreptate, a face politici pentru interesul personal sau al unui grup de indivizi inseamna dictatura. In schimb a face politici pentru binele comun al membrilor unei societati (fiecare are nevoie de sanatate de exemplu atunci faci o politica de sanatate etc) inseamna a face politici democratice. Prin definitie nu poti face o politica pentru un bine individual, personal. A elabora politici inseamna a programa automatisme (legile sint automatisme), iar automatisme nu poti programa decat in legatura cu fenomene care se repeta in timp si spatiu.

    @IZ: Elaborarea de politici se poate face pe baza binelui comun si nicidecum pe celebrarea diferentelor. Cand faci o politica (de sanatate, de invatamant etc) te uiti in primul rand la ce au in comun membrii comunitatii. Nu poti elabora de exemplu o politica de crestere a ovinelor pentru o comunitate unde 80% din populatie mananca carne de pasare si imbraca haine din in si canepa.

    Celebrarea diferentelor dintre membrii unei comunitati este aberanta si din alt punct de vedere: pericolul discriminarii. Diferenta inseamna ceva in plus la unul sau in minus la altul. Diferenta duce in mod aproape obligatoriu la discriminare. Celebrarea originalitatii, da. Asta se poate face. Intr-o societate sanatoasa, democratica, nediscriminanta, celebrarea originalitatii este aproape spontana. Iar politicul poate sa sustina si chiar sa promoveze originalitatea. A celebra diferenta este infantil.

    Reply
  3. 1

    Ivan

    Interesul individual nu te învaţă să gîndeşti altruist/comunitar, oricît ai răsuci şi-ai învîrti cuvintele, noţiunile, conceptele şi toată istoria lumii.

    (BTW. Produsul exemplar al interesului individual, ridicat la rang de artă şi ideologie, e tocmai comunismul).

    Oricum, ceea ce voiam să-ţi transmit e să nu fii atît de radical, că nu e cheia adevărului. 🙂

    (Nu spun că "adevărul e la mijloc").

    Ăia care au reflectat la "cetate" şi "cetăţean" n-or fi fost tocmai nişte cretini, totuşi. (Înafară de cei care erau idioţi 🙂 ).

    Reply
  4. poweraxxel

    @ CAP-istul: nu am interpretat "caznele" ca fiind chiar ceva rau. Doar ca viitorul "lider" trebuie sa se astepte la ele, sa nu se planga de ele, sa nu incerce sa le dovedeasca ci sa invete din ele … La noi, cum ajunge un politician in gura presei sau a populatiei incepe sa se planga si sa dea exemple cu "ba pe-a matii" sau "ba pe-a aluia" … Oamenii doresc si trebuiesc sa fie ascultati in primul rand. Dupa aceea, ca au dreptate sau nu ramane de vazut.

    Reply
  5. Nemo

    @Ivan Zubeldian: am sa am un sef evreu, intr-un loc cu multi evrei, nu am sa mentionez tara :), asa ca am sa spun ca "aveti si dvs si d-l Cornea dreptate!" 😆

    individualismul, solidaritatea democratica" de care vorbiti, au radacini in democratia ateniana(n-au reinventat americanii roata; ei doar au aplicat conceptul la o tara f mare, nu doar la un "oras cetate").

    de acolo inteleg eu ca vine chestia cu "cetatea"; nu cred ca trebuie sa nu mai folosim un concept si ce inseamna el, daca a fost corupt de comunisti.

    iar daca esti filozof la baza, ai sa folosesti termenul ad nauseam 🙂

    extras din asta e ca pt a aplica teoria, ai nevoie de educatie mai intai, ce spuneam in postul anterior.

    ca sa citez dintr-un amic clasic in viata, "poporului roman nu-i sade bine cu democratia".

    adica sa asimilezi conceptul ala de "individualism&solidaritate". game theory, Nash equilibrium, etc, exact la asta se refera.

    si nu as exclude nici pasoptismul, in niste forme minimaliste ultra postmoderniste.. 🙂

    Reply
  6. Florina

    IZ

    întru totul de acord cu ultimul comentariu!

    aş adăuga: cine se îndoieşte de importanţa primă a binelui individual, neagă natura umană; între binele individual şi binele colectiv relaţia trebuie să fie biunivocă; legile, la bază, sînt concepute pentru ca binele individual al unuia să nu afecteze binele individual al altuia sau ale mai multora, dar subsumarea binelui individual celui colectiv trebuie să fie în avantajul primului.

    Reply
  7. Nemo

    @Ivan Zubeldian: s-a scris f mult la subiect, nu am apucat sa citesc toate comentariile 🙂

    prin "punct de vedere solid", eram oarecum ironic, adica ma distra abordarea "de filozof" a d-lui Cornea, termenul oarecum anacronic…, insa.., pe de alta parte, Cornea are dreptate. conceptul e "abstract", geneareaza amintiti din comunism, dar este totusi corect.

    cetate=comunitate, lucru de grup, etc.

    va contrazic. americanii au de la "baza" bine implementata ideea asta de "comunitate" in creier. poate nu atat datorita unei idei abstracte, dar au inteles f bine chestia aia cuprinsa in filmul "A beautiful mind", apropo de "echilibrul Nash": e nevoie de cooperare pt "ca sa fie bine pt toti" sau pt cei mai multi, oricum.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @nemo: la comunitate și comuniune ajungi prin înglobarea individualismelor, nu prin negarea lor. E bun exemplul cu americanii, ce altă națiune pune mai mare preț pe reușita individuală? Și ce altă națiune are în rîndurile ei mai mulți patrioți veritabili? Patriotismul e legat de un stil de viață și de valori care trebuie apărate iar stilul de viață și valorile reprezintă aspirații individuale împărtășite, nu aspirații colective abstracte sau impuse de o abstracție. Pentru patriotul american veritabil națiunea nu e o abstracție, națiunea e dreptul la liberă exprimare, libera competiție și restul valorilor concrete în care crede. Când libera exprimare e în pericol el spune "națiunea e în pericol". Replicile de azi mă fac să fiu din ce în ce mai convins că aici e cheia evoluției societății românești, în reasumarea rolului individului și în acceptarea faptului că, înainte de a vorbi de comunitate trebuie să celebrăm diferența. Altfel comunitatea e o iluzie, nu e decît o turmă în care se ascund frustrați de toate felurile. (tocmai am definit partidul românesc) Discuția e, probabil, mult mai amplă și ar trebui să lămurească o serie de idei preconcepute. Cum e de pildă credința că individualismul e opusul solidarității. Sau cea, prezenta chiar azi aici, potrivit căreia interesul propriu nu poate fi decât ceva rău. De fapt, deseori veți remarca că în spatele atacurilor ce acuză de egoism și aroganță pe cei care-și asumă individualitatea, nu e decît invidie. Dificultatea unei noi mișcări politice e chiar aici: prea des comunitățile sunt ecrane pentru ratați și prea rar sunt adunări de oameni care cred în aceleași valori. Pentru că întrebarea e, care valori?

      Reply
  8. Florina

    DanBruma

    monologhezi de ceva vreme si se pare ca-ti place. nu esti primul care face asa ceva pe blogary. nu stiu cu ce te alegi, dar, ma rog, poate fi si asta, pentru unii, o distractie de week end.

    Reply
  9. DanBruma

    @IZ: Ok, ati lasat de o parte binele individual. Pentru ca probabil sinteti de acord cu mine 🙂 Cat despre cetatea despre care vorbesc, ea nu are nici o legatura cu cetatea in care ati trait. In acea cetate in care ati trait, oamenii nu se sacrificau (cu cateva exceptii bineinteles) ci acceptau. Acceptarea nu are mare legatura cu sacrificiul. Acceptarea este pasiva. Sacrificiul este activ, el presupune elaborare mentala, revolta a spiritului, contradictie permanenta, lupta cu sine si cu ceilalti. Nu condamn aceasta acceptare. Nici pe departe. Spun doar ca nu este acealasi lucru cu sacrificiul. Si apoi, uneori trebuie sa accepti anumite lucruri 🙂 Nu poti fi tot timpul revoltat.

    Reply
  10. Amelia

    @Dan Bruma

    Am omis sa precizez ca intrebarea nu-ti era adresata. Mea culpa. Ma feresc intotdeauna sa dialoghez cu persoane care afiseaza constant marota "Jos Basescu".

    Reply
  11. DanBruma

    @Amelia: Super, "buna" ideea cu liderul informal. Propuneti copierea modului de a face al PSD-ului pana in cele mai mici detalii. De fapt asta si este la origini PDL-ul… la care s-a adaugat in parlament UNPR-ul, ma opresc pentru ca devine de-a dreptul ilar 🙂

    Reply
  12. Amelia

    Dl. Neamtu (care, in opinia mea, are unul din cele mai consistente si coerente discursuri de dreapta)a insistat foarte mult pe ideea ca unul din "ingredientele" de baza ale unui nou partid este leadership-ul, sugerand ca Traian Basescu ar putea fi. Banuiesc ca se se refera la un leadership "informal" deoarece atata timp cat este presedinte al Ro formal nu poate fi leader-ulunui partid, iar dupa ce nu va mai fi presedinte sper ca se va retrage, asa cum a promis. Mie mi se pare interesanta aceasta viziune, chiar in conditiile in care nivelul de incredere actual de incredere al lui TB este destul de jos. Voua?

    Reply
  13. DanBruma

    @IZ: Preferi pluralul. OK, nici o problema, daca forma va intereseaza (sic) Nu e un rau sa fii interesat de forma in general. Nu perorez despre cetate. Dimpotriva, cetatea mi se pare foarte importanta. Pentru ca ea este de fapt sursa si receptaculul culturii in acelasi timp. Doar in cetate se face cultura si se produce civilizatie. Si cred ca cetatea nu poate exista decat prin sacrificiu. Cetatea, pentru ca ea sa existe, sa prinda viata, trebuie sa aiba o viata spirituala inainte de toate, adica sa traiasca in spiritul cuiva (om de stat, poet, om de cultura in general, filozof) Pentru a da viata cetatii e nevoie de sacrificiu, invividual sau/si colectiv. Sa luam ca exemplu un campion. Ideea de campion se naste in mintea unui pusti(pustoaica) Doar prin sacrificiu pustiul (pustoaica) ajunge campion. Revenind la cetate, ea nu este o suma a unor individualitati, ea este de fapt o constructie prin sacrificiul unei personalitati in slujba ideii de cetate.

    Cat despre bunastarea individuala (sau binele individual) despre care vorbiti, ea are prea multe variabile pentru ca sa fie luata ca punct de reper. Binele individual trebuie sa ia in vedere in primul rand binele colectiv. Binele meu individual nu corespunde cu binele dvs individual si nu are voie sa-l incalce. De altfel asa sint construite si legile. Legile se elaboreaza in functie de binele colectiv sau de binele majoritatii, majoritatea fiind un colectiv. Ar fi bizar sa facem legi in functie de binele individual.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @DanBruma: mă ia cu fiori citindu-vă. Mi-e frică de cetatea pe care o descrieți, una în care individul nu e bun decât pentru sacrificiu. Am trăit o parte din viață în ea. Și cîteva zeci de milioane au fost măcelăriți în numele ei.

      Reply
  14. DanBruma

    @IZ; Cand spui "astept sacrificiul etcetc" asta nu e un sacrificiu din partea ta. Cand spui, astept un sacrifiu, inseamna ca tu deja te-ai sacrificat in mintea ta 🙂 In ce te-ai sacrificat tu, IZ?

    Reply
  15. DanBruma

    @IZ: Daca esti asa de convins de inexistenta unei mantuiri colective de ce nu incerci sa lupti impotriva constructiei Catedralei Mantuirii Neamului? Presupun ca asa liberal cum esti, esti si impotriva risipei capitalului 🙂 Mergi cu logica pana la capat. Observ ca tu te ocupi mai mult de partide 🙂

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @Dan Bruma: sunteți teribil de resentimentar și nepoliticos. Bănuiesc că ăsta e interesul dumneavoastră personal.

      Reply
  16. alex rauta

    @para,

    Foarte, foarte interesant articolul lui Aligica de pe contributors. Multumesc de semnalare. Un punct de vedere atat de pertinent incat te obliga sa-l iei in considerare.

    Reply
  17. Florina

    Hantzy

    Mai multa atentie si grija din partea presedintelui fata de o institutie a statului, in acest caz, repet, nu executivul, din care face si el parte, ci legislativul, presupune imixtiune in treburile interne ale institutiei respective.

    Ca nu vorbinm de baby sitting.

    Reply
  18. para

    va rog frumos, care va pricepeti, traduceti-mi si mie ce vrea sa spuna Aligica pe contibutors, la ultimul articol. Multumesc.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @para: domnul Aligică spune așa: a abandona acum partidul care a făcut ceva reformă – chiar dacă în unele zone reforma e invizibilă, chiar dacă a trădat valorile liberale cedînd prea des tentației populismului, chiar dacă arată că e la fel de corupt precum PSD-ul, chiar dacă riscă să cadă în mâna unor oameni interesați doar de politica pe bani și votul cu găleata – e o eroare și o naivitate. Acest nou partid nu va avea bani, resurse și energie pentru a câștiga. Acest nou partid e vorbărie goală, trebuie, orice-ar fi, să stăm aproape de PDL. I-aș răspunde atrăgând atenția asupra unui un fapt ironic: gâlceava neproductivă și impotența guralivă pe care o descrie Rădulescu-Motru o vedem de un an la PDL. Cine a amânat alegerile interne de mai bine de un an și a adus partidul în blocajul de putere de acum? Noi, care vorbim de un nou partid?

      Reply
  19. Hantzy

    Multumesc pentru raspuns, Florina!

    Nu inseamna insa cu sunt de acord.

    Asigurarea functionarii democratice a institutiilor face parte din fisa postului presedintelui. Mai multa atentie si grija fata de o institutie a statului este deci necesara. Si pentru ca Parlamentul are rol decisiv in mandatarea guvernului, deci a puterii executive din care face si dumnealui parte.

    Iar prin referendumul si ideea, ce n-a fost desigur abandonata (vom vedea cu ce o primim la pachet), nu mi se pare reformare in sens pozitiv. Mie mi se pare ca se pune mai mare presiune pe legiuitori, tocmai pentru a-i facwe mai dependenti de fotoliul castigat.

    Alegerea parlamentarilor de catre electorat se face mentinand impresia ca e un fel de rau ce nu poate fi evitat.

    Reply
  20. Florina

    Da, exista si astfel de interpretari ale moralei crestine. Iubirea iti creeaza un confort psihic care poate duce la constructii, pe cind ura darima si intoarce si celalalt obraz ca manifestare a instinctului de conservare.

    Psihologic vorbind.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @Florina: rezum ce am spus înainte: nu e vorba de egoism. Credința e o chestiune profund intimă și personală. Se confundă comuniunea în numele credinței cu credința în sine. Biserica e o consecință, nu un scop. Cetatea e și ea o consecință, nu scop abstract. Și nu orice interes pentru un lucru profund personal înseamnă egoism. Interesul personal pentru mântuire poate conduce la gesturi altruiste, nu e nici un paradox. Numai că nu există "bine colectiv" înafara "binelui individual". Asta uităm cînd perorăm despre "cetate" și deplângem ipocrit lipsa interesului unuia sau altuia pentru "cetate". Cetatea suntem noi, nu o entitate StarTrek dotată cu conștiință și care are interesele ei.

      Reply
  21. DanBruma

    O cetate este ceva viu. Se construieste si se intretine prin sacrificiu. Daca e sa luam exemplul RO, RO nu este o cetate.

    Reply
  22. DanBruma

    @1 – Morala crestina nascuta din egoism? Chiar foarte interesant. Mai ales faza cu "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" intareste bine aceasta ipoteza 🙂 Iar cea cu "intoarce si celalalt obraz" o cimentuieste pe vecie 🙂

    Reply
  23. DanBruma

    Ivan Zubeldian, te inseli cand spui ca nimeni nu se gandeste la cetate. Ba da, eroii se gandesc la cetate. Asa iau de fapt nastere cetatile, civilizatiile etc. Esti prins in liberalismul de doi lei din RO, in tot felul de calcule economice meschine si nu mai vezi de fapt originea lucrurilor. Capitalismul este doar o rotita din mecanismul de functionare al cetatii, poate cea mai mica rotita. Rotitele mari sint cultura, spiritul de asociere, educatia 🙂 O cetate se construieste pe sacrificiu si nu pe liberalismul care ridica in slavi individualismul. Daca vrei sa fii american, Zubeldiane, atunci treci prin toata istoria Americii si nu te uita cu ochi nesatui decat la capitalul american (capital care intre noi fie vorba se deplaseaza spre China comunista in ultima vreme – ironia soartei, nu?) De ce crezi tu ca se deplaseaza acest capital spre China comunista? Ai sa scoti iar o teorie economica mecanicista de doi lei, ca acolo e munca ieftina etc.

    Reply
  24. Florina

    Hantzy

    Nu intra in atributiile presedintelui recistigarea increderii in Parlament, in sensul in care sugerezi. Tot ceea ce a putut face Basescu privind reformarea Parlamentului a fost referendumul cu privire la unicameralism si reducerea numarului de parlamentari. Ceva ma face sa cred ca problema nu a fost abandonata. Atit.

    In privinta Guvernului, lucrurile stau complet diferit. Si nu numai pentru ca parlamentarii sint direct alesi de catre electorat, iar membrii guvernului numiti. Presedintele este parte a puterii executive, ca si Guvernul. In plus, numind prim ministrul, care, ulterior, formeaza cabinetul si daca acesta este validat de catre Parlament, poarta raspunderea, impreuna cu Parlamentul, bunei guvernari.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @1: Fără dorința individuală de mântuire creștinismul ar fi dispărut de mult. Paradoxul e doar aparent: păcatul e cât se poate de individual. Iar absolvirea de păcat presupune efort individual. Penitența e individuală, absolvirile colective sunt imposibile. În fața lui Dumnezeu suntem singuri și goi, nu ascunși în "cetate". Eu nu aș numi însă orice formă de preocupare pentru interesul individual, egoism. Altfel ajungem la afirmația aberantă că orice sfânt e un mare egoist. (de altfel e remarcabilă aplecarea către izolare a sfinților și fuga lor de "cetate", începînd cu Părinții Pustiei). Cred, mai degrabă, că e de bon ton să vorbim de interesul general și, de când ne tot prefacem că ne interesează, am ajuns să și credem că ne interesează. Interesul personal e perfect acceptabil și extrem de important. Problema reală e unde se situează el, dacă e în a strânge cât mai mulți bani cu orice chip sau dacă e în a duce o viață cât mai virtuoasă. Cei care sar în sus când aud de interes personal uită că el nu e limitat doar la bani. Ca și cu Băsescu, e aproape imposibil pentru unii să creadă că interesul lui Băsescu e de-a reforma România și de a intra în istorie. Dacă ei nu au interesul ăsta, e imposibil ca altul să-l aibă. Dacă ei sunt interesați doar de bani și putere, toți trebuie să fie interesați doar de bani și putere.
      @Dan Bruma: Aștept cu interes sacrificiul eroului Crin Antonescu. Să-l zidească Voiculescu la temelia Crescent, că stă să-i cadă.

      Reply
  25. alex rauta

    daca mai intereseaza pe cineva, sindicatele strang in jur de 150 milioane de euro pe an. Comparativ, cele 2-3 milioane pentru un partid nou nu mai par asa de greu de gasit. Pentru amanunte, ziarul financiar de ieri

    Reply
  26. 1

    Ivan

    Păi, Cetatea nu e impersonală, sau e tot atît de impersonală ca şi "noi".

    Şi tu vorbeşti de (ei, al) "lor" (nu de eu şi al meu): "viitorul, lor sau copiilor lor", "binele lor" şi o spui explicit "Facem pentru noi".

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @1: cind eu fac ceva pentru mine și ceea ce fac e la fel cu ceva-ul pe care tu îl faci pentru tine, zicem "pentru noi". Si nu e impersonal deloc pentru că fiecare spune, de fapt "pentru mine". Cetatea, națiunea, comunitatea, mama natură, sunt cât se poate de impersonale, indiferent de aplecarea dumneavoastră către lecții de semiologie de sfârșit de săptămână. Cînd cineva spune "pentru Cetate" se referă deja la o personificare care e altceva decît "noi". De altfel comunismul a demonstrat perfect cât de indiferentă la soarta individului e o abstracțiune care se pretinde ca fiind preocupată exclusiv de binele lui. Cu regret ptr domnul Cornea, povestea asta sforăitoare cu "interesul cetății" și-a avut momentul de glorie în comunism, când Ceaușescu se credea Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu la un loc. Comuniunea, care e baza comunității, există prin interesele și valorile individuale, nu prin definiții externe abstracte. Uite, un exemplu: Ca să fiu un bun creștin trebuie să cred eu, cât se poate de intim și personal, înainte de a a adera la comunitatea Bisericii. Biserica, fără credința individuală, nu e nimic, e o abstracție. Fără dorința mea, intimă și personală, de a mă mântui, nu există Biserică. De altfel, atunci când Biserica s-a crezut îndreptățită să mântuie în pofida dorinței individului, am avut Inchiziția. De fiecare dată când abstracția colectivității uită de individ, rezultatul e un masacru. Așadar, a se slăbi cu "cetatea".

      Reply
  27. CAP-istul

    @poweraxxel

    De acord cu tine privind potentialul acumulat in electorat, potential care are nevoie de un "detonator". Preluand ce spunea Lazaroiu, cu generatia 35-50 care a facut revolutia (generatia mea), care a ajuns la apogeul carierei si doreste sa se implice, pot doar sa confirm ca simt aceasta presiune. Nu este nici o problema ca vor supune "la cazne" diversele persoane care vor aparea si vor incerca sa se impuna ca lideri. Este chiar foarte sanatos.

    Despre problemele de rezolvat si capcanele de evitat intr-o noua constructie politica imi voi da cu parerea dupa congresul PDL, daca va mai fi cazul.

    Reply
  28. poweraxxel

    @ Bleen: de jos poate exista dorinta. Lansarea trebuie initiata de cineva, de un "lider", nu poate fi initiata de o multime. Daca insa te referi la faptul ca multimea trebuie "sa ceara" unui lider care sa porneasca totul, nu cred ca mai sunt vremurile acelea. Multimea nu mai crede demult, la nivel declarativ cel putin, ca poate aparea acel "cineva". In constiinta ei insa, multimea continua sa spere. Daca un "lider" iese si cere dreptul de a conduce, este intampinat cu ce-a mai mare impotrivire. Este trecut prin cele mai mari focuri. In final, desi multmea este cea care il supune acestor probe, tot ea spera sa apara "liderul" care sa treaca aceste teste. Imediat ce il va gasi, miscarea va fi unanima.

    Reply
  29. Hantzy

    Florina, Turturica nu e promitator.

    Apreciez staruinta dumisale si meticulozitatea pe care o demonstreaza, insa, nu stiu daca observi, dar punctul central al expunerii sale il reprezinta obsesia luptei cu un adversar. Ai crede ca existenta adversarului este esentiala pentru democratizare. Iar Basescu este prezentat axiomatic drept liderul ale carui actiuni sunt 100% pozitive, sau macar ar urmari un scop pozitiv, ca si cum reformarea sau crearea unui nou partid este dezideratul national.

    Dupa cum se vede insa din emisiunea, ce face tema de azi, atat Lazaroiu, cat si Cornea sau Neamtu vorbesc de o "reformare a partidelor" ca alternativa la crearea unei noi sperante.

    Si nu demult domnul Lazaroiu vorbea de Parlament ca un garant al democratizarii. aceeasi corecta convingere am auzit-o si din gura prezidentiala. De ce atunci este acum prioritara "recastigarea increderii in guvern", iar recastigarea increderii in Parlament n-a fost niciodata pe agenda prezidentiala? Dimpotriva!

    Reply
  30. 1

    Ivan Zubeledian

    "Imigranții care au fondat SUA nu erau nici ei interesați de “viața cetății”."

    Se poate să fie adevărat, dar făuritorii Constituţiei SUA – deci ai SUA – au fost foarte interesaţi de viaţa cetăţii numită SUA.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @1: erau mai interesați să se asigure că nimeni nu le poate confisca viitorul, lor sau copiilor lor, decât de o abstracțiune numită "cetate". Erau în primul rînd interesați de ceea ce credeau ei că e binele lor și au articulat acest bine în Constituție. "Cetatea" e impersonală, conducătorii ei nu. E evident că a face "pentru cetate" e demagogia celor care o conduc. Facem pentru noi. Pentru doctorii care pleacă cu miile sau tinerii care rămîn afară, povestea asta cu cetatea e o prostie fără margini.

      Reply
  31. CAP-istul

    (continuare)

    Pe scurt, inainte de a trece la lansarea unui nou partid, trebuie facute presiuni pentru innoirea conducerii PDL, la apropiatul congres/conventie. Asta inseamna Boc presedinte plus o masiva prezenta a reformistilor in conducerea partidului. O solutie de compromis cu cativa reformisti pusi in vitrina dar fara parghii si cu BVB care trage sforile in spatele lor este doar reteta perfecta a esecului PDL in 2012.

    Daca nu vor reusi sa se impuna la congres, reformistii vor trebui sa se rupa de PDL si sa lanseze constructia unui nou partid. Este aproape sigur ca nu vor putea creste suficient de repede pentru a castiga in 2012 dar pot intra in parlament, cu un 15-20%, urmand sa se consolideze pentru 2016.

    Probabilitatea, foarte mare, ca noul partid sa nu castige in 2012 (insemnand victorie USL, anihilarea tuturor reformelor si alti 4 ani pentru recuperare dupa dezastrul USL) ma face sa iau in calcul prima optiune (a incercarii de reformare a PDL) inainte de lansarea unui nou partid.

    Reply
  32. CAP-istul

    Se pare ca soarta urmatorilor 8 ani din viata noastra se va juca in 2-3 luni.

    Daca Basescu reuseste impunerea lui Boc pentru un nou mandat la conducerea PDL exista o sansa ca, pe cartea luptei anticoruptie + ceva redresare economica, reflectata in buzunare (DOAR CAT E PLAPUMA !!!), PDL sa reuseasca sa revina in optiunile de vot (nu cat a fost dar suficient pentru a reusi o combinatie castigatoare in 2012, cu UDMR, UNPR, minoritati etc). Cu Boc la conducerea partidului exista o garantie ca parlamentarii PDL nu vor incepe sa joace la mize mici (vorba lui Lazaroiu) si vor continua sa voteze legile necesare reformarii statului. Oricat si-ar dori sa faca figura frumoasa in colegiu, candidatura lor va trece prin pixul lui Boc si nu-si vor permite sa fluiere in biserica.

    O victorie a grupului BVB va fi victoria unui gresit instinct de conservare care se va traduce prin surdina pusa luptei anticoruptie, blocarea restructurarii bugetarilor, tocarea banilor de investitii pentru cresteri de salarii si pensii. Nu stiu ce om normal isi poate face iluzii aparatul birocratic va pune botul la astfel de masuri pompieristice.

    Reply
  33. Bleen

    @poweraxxel

    Partidul nu trebuie să-l lasnezi tu, ci ei. Dacă cineva aşteaptă naşterea unui nou partid, se înşală. Dacă se va întîmpla ceva se va întîmpla doar de jos în sus.

    Reply
  34. poweraxxel

    @ Bleen: cred ca mai mult de 300 000 … Problema este ca trebuie sa vii cu ceva credibil in fata acestora daca vrei sa ii urnesti. Sunt vaccinati pentru toate tipurile de "politicianisme". Mai mult, "prezumtia de nevinovatie" cu care era intampinata odata orice lansare de partid a fost inlocuita cu cea de vinovatie. Nu mai lansezi un partid doar cu vorbe aruncate de un bun orator, chiar daca sunt pe placul oamenilor. Il asculta, il aplauda, dar cand acesta le cere sa faca ceva concret se uita cu totii unul la altul. Ai nevoie de CV. De o buna caracterizare. De pozitionare fata de partile actualei scene politice si o atitudine adecvata fata de moguli.

    Reply
  35. Pingback: Partid nou, internet necunoscut

  36. alex rauta

    @bleen,

    cred ca multi dintre cei care se plang de fapt nu au o imagine reala a efortului care trebuie depus. Si, mai ales, majoritatea nu are incredere in capacitatea de coagulare, in realizarea lui "mult prin putin de la multi". Acuma, prin experienta lui Cosmin Alexandru, parca lucrurile arata altfel.

    Reply
  37. Bleen

    @alex rauta

    În fiecare zi a săptămînii, pe bloguri, la serviciu, acasă, în baruri sînt cel puţin 300 000 de cetăţeni care se plîng că e nevoie de 20 000 de activişti pentru un nou partid.

    Reply
  38. alex rauta

    foarte interesanta relatarea lui Cosmin Alexandru, de la finalul filmului. Pentru un nou partid e nevoie de cel putin 17.000 de activisti de incredere si de 2-3 milioane de euro pe an. Daca rotunjim cifrele spre optimism, ai nevoie de 20.000 de activisti care sa plateasca fiecare 100-150 de euro pe an cotizatie, sa zicem 600 lei. Asta apropo de calculele lui Cristian Ghinea de pe contributors.ro. La 50 de lei pe luna, cred ca m-as baga si eu intr-o chestie d-asta.

    Reply
  39. VASILER.

    Romanii au un cantec care incepe asa: ,,din cocos nu faci gaina, nici din curva gospodina". In cazul de fata cocosul sau curva este partidul oricare ar fi el. Singura modalitate de starpire a coruptiei este TEAMA, tema de institutii ale statului, politie, justitie, fisc etc. cu adevarat independente si intransigente.

    Reply
  40. andrei p

    Vreau sa va marturisesc cu tot draful, ca eu dorm cu poza domnului Sebastian Lazaroiu sub buretele de la dus. Si imi doresc enorm de mult sa o luam in noul nostru partid si pe doamna Elena Udrea, pentru stimularea intelectuala a domnului Baconschi.

    Reply
  41. Nemo

    a scos-o Lazaroiu pe ACZ in lume, deci 🙂

    are Cornea un punct de vedere solid, imho: "nimeni nu e interesat de cetate".

    iar d-l de la telefon avea si el un punct de vedere solid: "banii vorbeste!"

    sa zicem ca asa cum spun comentatorii la articolul lui Ghinea de pe Contributors, o sa contribuie x cu o suma y, etc. nu e de ajuns.

    vorbim de tara lui "sa ni se dea!". de ce s-a/au prabusit atat de tare PDL-ul/Boc in sondaje de abia dupa ce au taiat de la bugetari?! aia din privat fusesera taiati cu mult timp inainte si nu se prabusise nimeni in sondaje. so…, vorbim de tara lui "sa ni se dea pensii mari, chiar daca suntem cu Basescu si ne dam capitalisti!", de ex.

    filozofia de dreapta se sfarseste cand e vorba de buzunarul propriu. sa presupunem(prin absurd, ca-n matematica 😈 ) ca alde Paturiciu decide sa finante un astfel de partid, a.i. chiar daca nu a castigat banii ca un capitalist adevarat, macar sa-i cheltuie pt binele "cetatii", ca un filantrop adevarat( de la Rockefeller la Buffet, ar avea de unde lua exemplu). dupa cum spuneam, e o presupunere prin absurd 😆 pt ca ar trebui sa avem un Paturiciu care nu are interese…

    are si Lazaroiu un punct de vedere interesant; ipoteza insa la care nu subcriu, in ce priveste politica, cel putin: anume ca celelalte partide isi vor schimba "comportamentul, daca un astfel de nou partid ar aparea".

    in two words: BS! atitudinea romanului se schimba doar daca il ia frica de parnaie, ca pe vamesi. mai ales la politicieni…

    publicul doritor si mai ales CAPABIL de idei gen "ACZ" se invarte la maxim 15% in ce priveste romanii din Romania si pe cei din diaspora.

    insa, oricum nu exista alta cale. pt cei care sunt sociologi, ca SL, asta e oricum un proiect de viitor: se pot schimba lucrurile dupa vreo generatie/doua. insa, daca nu pune nimeni acum vreo samantza de schimbare, pot sa treaca si alea 2 generatii degeaba, profilul de popor e rezistent…

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @Nemo: Dl. Cornea comite o eroare frecventă – de care nici unul dintre noi nu e ferit, asupra căreia merită să discutăm: transformarea "cetății" în scop final al activității cetățenilor. Cetățeanul e în primul rînd interesat de el și așa e de când lumea. Imigranții care au fondat SUA nu erau nici ei interesați de "viața cetății". În fond nimeni nu e interesat de asta la propriu, cu excepția unei minorități idealiste. Până și mulți dintre flamboianții patrioți pașoptiști erau mai mult cu gândul la interesele lor decât gata să moară pentru o abstracțiune. (Nu e vorba de cinism, există idealuri și idei în care credem, niciodată însă ele nu sunt în conflict cu propria proiecție în viitor. Nimeni nu luptă într-o revoluție imaginîndu-se în pușcărie în regimul ce vrea să vină. "interes" nu se referă la bani ci la ce credem că e bine pentru noi) Revenind la obiecția domnului Cornea, o fi tinerii dezinteresați de politica de azi, cu siguranță însă nu sînt indiferenți la viața și cariera lor. Posibilitatea de a pleca oricând, cu costuri foarte mici, în altă țară, transformă monopolul pe care cetatea îl avea pe piața viitorului individului într-o piață liberă. Ceea ce ne duce la concluzia simplă (și corectă) că cetatea e cea care trebuie să ofere, din moment ce nu mai are monopol. Dar cine sau ce e "cetatea", că blocurile din Drumul Sării n-au încă creneluri și nu ne oferă nimic? Cei de care depinde oferta, adică clasa politică! Politicienii de azi nu oferă nimic din ce tinerii de azi caută în viitor. Și nu e vorba numai de dimensiunea materială. O forță politică nouă trebuie să aibă inteligența de a răsturna credibil spusele lui Kennedy:

      "Să ne întrebăm ce poate face țara pentru noi, înainte de a ne cere să facem sacrificii pentru țară."

      (Că pentru nomenclatură și securitate "țara" a făcut, deja, suficient.) Eu aș pune afirmația asta ca motto.

      Reply
  42. Florina

    "Băsescu nu trăieşte însă doar euforia senzaţiei că are din nou pământ ferm sub picioare, ci şi satisfacţia că, în ciuda acestei perioade negre, i s-a împlinit una dintre cele mai importante dorinţe: aproape toate instituţiile care au un rol în înfăptuirea justiţiei ascultă comanda la el."

    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-c

    AMP, pazea! Turturica e promitator.

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      @Florina: am citit editorialul lui Turturică. Mi se pare foarte bun și fără nici cea mai mică legătură cu AMP. E foarte bun pentru că oferă explicații valabile a mișcărilor lui Băsescu prin prisma mizei esențiale pe care o are în mandatul ăsta: reformarea statului. Majoritatea analiștilor rămân în bârfă și vanități de "surse", nu e cazul acum.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.