William Bligh & Traian Băsescu: despre profilul psiho-politic al ofiţerului de navă

Comandantul adevărat nu e primul marinar care se agață de colacul de salvare al navei. Iată de ce în vocabularul preşedintelui Traian Băsescu, substantive precum „trădare” sau „laşitate” sunt univoce, fără marjă de interpretare. De ce? Pentru că detaliile regulilor marinăreşti se inspiră dintr-o tot mai neînţeleasă etică a onoarei. Lumea ofiţerilor nu intersectează uşor universul jurnaliştilor, al poeţilor, al erudiţilor snobi, al eseiştilor brilianţi sau al intelectualilor de salon. De aici şi neînţelegerea sistemului de valori care-i permite unui fost comandat de navă să judece un fost şef de stat, chiar şi atunci când exactitatea referinţelor istorice îi scapă.

Pentru a înţelege raţionamentul preşedintelui Băsescu vă spun o poveste şi vă propun o analogie (încă ne-ecranizată de Hollywood).

Ofițerul de marină William Bligh (1754–1817) s-a născut în regiunea Cornwell. În dialectul celtic la părinţilor, Bligh înseamnă „lup”. William Bligh a parcurs toate etapele dezvoltării profesionale în marina Regatului Unit: de la modesta condiţie de „barcagiu” (în anii adolescenței) a ajuns la statutul de amiral. N-a ars etapele şi n-a fentat sistemul. După întâlnirea cu legendarul căpitan James Cook, momentul de cumpănă al vieţii lui Bligh l-a reprezentat voiajul dinspre Anglia (Spithead) către insulele Tahiti ale Oceanului Pacific. O distanţă enormă de parcurs în condiţii vitrege – fără GPS, sateliţi sau turnuri de control coordonate telefonic!

Pe drum, Căpitanul Bligh manifestă calități caracteristice pentru cultura marinărească: este brutal, sigur de sine, energic și scrupulos. Nu ezită să folosească biciul sau cravaşa. Dintr-un capriciu personal, adoptând uneori un stil abuziv, Căpitanul Bligh își antagonizează un mai tânăr colaborator (John Fryer, sailing master). Îl promovează în schimb pe Fletcher Christian în poziția de locotenent.

Se înșelase. După zece luni neîntrerupte de navigaţie pe mare, His Majesty’s Armed Vessel the Bounty ajunge în sfârșit la destinație. Obiectivul echipajului: recoltarea unei materii prime (breadfruit) imposibil de găsit în climatul rece al insulelor britanice.

Vrăjiți de frumusețea tinerelor fete și seduși de tihna paradisiacă a meleagurilor polineziene, o parte dintre membrii echipajului – conduşi tocmai de Fletcher Christian – abandonează cursa. Când i se suspendă brevetul, Bligh e victima unei pseudo-majorități ne-constituţionale. Descoperind viața fără griji a băștinașilor tahitieni, prizând poate mitul bunului sălbatec, o bună parte din marinari abandonează simțul datoriei. Ignorînd logica responsabilităţii, revoltaţii trăiesc doar pentru ziua de astăzi şi se refugiază în leagănul înşelător al plăcerilor carnale. Istoria se scrie însă numai cu termene lungi de timp.

28 aprilie 1789: revolta de pe vasul Bounty împarte echipajul în două. 22 marinari rămân loiali Căpitanului Bligh și Majestății Sale, 18 marinari cer debarcarea lui Bligh, în timp ce alți doi aleg neutralitatea. Înnebunit de ură, subalternul Fletcher Christian îşi ameninţă comandantul cu moartea.

Experimentul sindicalist sfârşeşte dramatic: în mijlocul oceanului, Căpitanul Bligh & friends sunt obligaţi să coboare într-o barcă de salvare (7 metri lungime). Cuprinşi de laşitate, los indignados se refugiază pe ostrovul Pitcairn, dând apoi foc navei.

Din vecinătatea insulei Tonga, Bligh şi oamenii săi urmează un voiaj de proporţii epice către Timor. Fără hartă sau busolă, vânat de canibalii insulei Fiji, Căpitanul Bligh parcurge în 47 de zile aproape 3618 mile nautice (sau 6710 kilometri). După o scurtă pauză făcută la Coupang, Bligh îşi continuă drumul spre Old England. În chip miraculos, tipul rigid, insuportabil şi temperamental pe nume William Bligh s-a întors teafăr la soţie şi copii[1]. A fost judecat şi achitat pentru pierderea vasului regal, după cum – câţiva ani mai târziu – o parte dintre cei revoltaţi pe vasul Bounty (recuperaţi ulterior de o expediţie miliţienească în Pacific) au fost spânzuraţi.

http://youtu.be/sqBY6BStcLI

Figura lui Bligh nu trebuie romanţată – stricteţea şi disciplina se pot revărsa uneori în câmpul cinismului. Căpitanul britanic, crescut la şcoala lui James Cook, se conduce după principiul loialităţii. Bligh este un lider înzestrat cu o voinţă ieşită din comun. Fiind duşmanul comodităţii, el polarizează. E adaptat structurii ierarhice a organizaţiei şi îşi confruntă adeversarii. Acolo unde alţii se pierd în detalii frivole, el continuă să vadă scopul final al expediţiei.

Înainte de-a fi un retor fin sau o enciclopedie ambulantă, un lider prezidenţiabil trebuie să aibă instinctul bunei orientări sau curajul navigaţiei sub furtună. Prin toate calităţile şi defectele sale, dobrogeanul Traian Băsescu ar putea fi studiat ca avatar psiho-politic al britanicului William Bligh.

Bibliografie:

Anna Neill, British Discovery Literature and the Rise of Global Commerce, Palgrave Macmillan, 2002.

 


[1] „My conduct has been free of blame, & I showed everyone that, tied as I was, I defied every Villain to hurt me… Nothing but true consciousness as an Officer that I have done well could support me….Give my blessings to my Dear Harriet, my Dear Mary, my Dear Betsy & to my Dear little strange & tell them I shall soon be home…To You my Love I give all that an affectionate Husband can give – Love, Respect & all that is or ever will be in the power of your ever affectionate Friend and Husband Wm Bligh” (Iunie 1792, scrisoarea către soţie).

 

Facebook Comments

31 Comments William Bligh & Traian Băsescu: despre profilul psiho-politic al ofiţerului de navă

  1. Merechene

    Yeba,

    de acord cu tine (ca de obicei 🙂 ), doar ca ce am vazut zielele astea pe blogary este obsesie si energie consumata pentru nimic. A fost OK la inceput, am citit argumentele pro si contra, am vazut nasuri sparte si pumni in gura, a meritat spectacolul…

    ca de obicei – modelul profei de mate strikes back!

    zilele astea, Madame se prezinta ca o profesoara de mate care are impresia ca elevii nu inteleg nimic din ceea ce preda ea. si repeta, si repeta, mai face o demonstratie, mai un artificiu de calcul (asta daca e profa mai smart!!), iti trage si o palma peste ochi pentru ca esti tampit si nu te prinzi, cand de fapt, toti copiii se mediteaza si mirati se intreaba: oare ce-a apucat-o si pe asta?

    Reply
  2. Yeba

    Ia uite, Băse strikes back, când să redevenim simpli.

    @Merechene, eu cred că romanii sunt unde sunt pentru că reacţionează masiv aşa cum reacţionează şi când abdică regele, şi când îl face Băse tradator. Postările astea sunt de fapt despre români.

    Nu numai postările despre asistaţii sociali şi delirurile lui Crin.

    Despre români care au acces la TV şi afirmă că Antonescu a trecut Prutul în scopul de a susţine agresiunea Germaniei hitleriste şi că acum iar se vor scumpi gazele. Eu le-aş tăia pensiile alea de veteran agresor, poate se ieftinesc.

    In vremuri de criza, mie nu mi se pare deplasat să mai discutăm şi d-alea nediscutate, mai ne reasezam opiniile.

    Reply
  3. tucu

    Basescu chiar a reusit sa i provoace pe rusi.

    Noroc ca i avem pe Mihaita si pe Ilici si ai lui care sa -si ceara scuze de la poporul rus pentru jignirea adusa.

    Astept scrisoarea lui Antonescu catre eroul necunoscut de la Stalingrad cu scuzele de rigoare.

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-9213757

    Presedintele roman Traian Basescu a trezit un val de nemultumire la Ministerul rus de Externe prin declaratia potrivit careia in 1941 si el i-ar fi trimit pe soldatii romani sa lupte impotriva Uniunii Sovietice. Diplomatii rusi l-au criticat pe "nerusinatul" Traian Basescu pentru ca l-a sprijinit pe Hitler, exprimandu-si speranta ca Europa va gasi o modalitate de a-l pune la punct.

    Propun ca mama Europa sa l puna pe Basescu la colt si sa l oblige sa invete pe dinafara articolul lui Sergiu Andon-""Fire ai al dracu Majestate""

    Reply
  4. liviuta

    Inteligent articolul dlui Neamtu.

    Dar, sa nu ne facem ca nu vedem, nu ratifica deloc in substanta cele afirmate de presedinte.

    Reply
  5. tucu

    @Marius Delaepicentru

    Stirea vazuta cu ochii proprii .Peste acest titlu isi batea gura Radu F Alexandru aparindu l pe dictator.

    Acum nu vad ce e extraordinar in asta avind in vedere ca Mihai I era var cu ultimul Romanov deci si Duda este var prin alianta cu respectivii tari.

    Este normal ca rusii sa si apere tarii . Asa e pe la noi mai intii ii impusti si dupa aceea le ridici monumente.

    Asa au procedat si cu Lenin. Nu inteleg ce asteapta in cazul lui Iliescu.

    Reply
  6. Marius Delaepicentru

    Dacă ştirea de la Antena 3 e adevărată, înseamnă că ne-am dat foc la valiză. Înseamnă că ruşii ar fi plănuit să importe dinastia de Duda în locul romanovilor ciuruiţi cîmpeneşte de gloanţele şi de acidul sulfuric bolşevic.

    Reply
  7. Marius Delaepicentru

    @1(June 30th, 15:09) Abia aştept să pice ionilieştii în capcana voinţei musculare. 😀 Keraunos nu ar mai avea ce pierde. Şi, Doamne fereşte să fii abuziv cu unul care nu mai are ce pierde, că te spulberă dacă el are dreptate.

    Reply
  8. tucu

    Basescu loveste din nou.

    Antena 3 anunta inspaimintata ca rusii s au suparat pe Basescu pentru afirmatiile facute la adresa Regelui Mihai.

    Astept precizari cu privire la identitatea respectivilor rusi.

    O fi vorba de Ilici Iliescovici, de Antonescov sau de Voiculescov?

    Reply
  9. alin

    Traian Ungureanu, aici:

    Palmaresul nenorocit al Președintelui e doldora. Între alte fapte reținute la dosar: lupta cu dezastrul economic și blocarea dezmățului bugetar, încleștarea cu justiția de uz personal, medierea în relațiile cu UE și FMI, urmată de sprijinul financiar care ne-a despărțit de catastrofă, construcția unei politici externe suverane, relații solidare cu statele estului, alianța cu Statele Unirte, recapacitarea strategică a bazinului dunărean și a zonei Mării Negre.

    Pentru toate astea și pentru atîtea altele, numitul Băsescu nu s-a ales cu un cuvînt, cu un singur cuvînt de sprijin sau cu vreo șoaptă de recunoaștere. Alegătorii români l-au votat fără ezitare. Fabricanții români de opinie l-au condamant la temniță mediatică pe viață și la defăimare fără sfîrșit. Politicienii, apropiații sau apropiații răspopiți l-au decartat, așa cum te lepădai, pe vremuri, de cineva care îți strica dosarul. Consesnul e deplin: facerea de bine trebuie pedepsită după datina străbună. Obișnuința negației, stima de sine și lehamitea de lucrul bine făcut acoperă orizontul.

    Poate că Președinții anteriori au fost mai amabili sau mai abordabili. Dar a făcut sau a încercat vreunul din ei să înceapă măcar proiectele prin care nefericitul Băsescu se străduie să așeze România în lumea reală? Nu. Foarte bine: atunci, loviți-l din toate părțile și prin toate mijloacele! Un lucru trebuie stabilit o dată pentru totdeauna: cine își face iluzia că binele comun e posibil trebuie pedepsit, călcat în picioare și șters din memoria națională. Căci pericolul e prea mare. Un grăunte de bine ar putea da peste cap rînduielile și ne-ar obliga să ne măsurăm valoarea. În realitate, nu pe ștate. Mai bine cu răul, cu oricine nu ne silește să ieșim la lumină dar ne ajută să fim remarcabili între noi. Pe scurt, mai bine mai rău.

    http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

    Reply
  10. 1

    IZ

    Ce spune Iliescu, de fapt: "Băsescu s-ar putea să părăsească mandatul dacă vrem noi. Şi, dacă putem, avem majoritatea, vrem. Vrem pentru că putem. Dacă avem muşchi, dacă boborul ne dotează cu muşchi, facem ce vrea muşchii noştri. Nu contează dacă a încălcat sau nu Constituţia. Contează dacă putem, dacă avem muşchi".

    Reply
    1. Ivan Zubeldian

      Ca să fie clar unde e problema și cine e inamicul real: "Asemenea condiţionări sunt total nepotrivite. Reviziuirea Constituţiei are o procedură bine statornicită chiar prin Consittuţie şi nu este o treabă care se face bătând din palme. Mandatul său este o chestiune care iarăşi ţine de anumite împrejurări şi considerente, adică el s-ar putea să părăsească mandatul chiar dacă nu vrea, funcţie de structura Parlamentului care va rezulta din viitoarele alegeri", a spus Iliescu

      Reply
  11. para

    Romul cu suc de trestie de zahăr, cu sifon, mentă şi lămîi crude, turnat peste gheaţă, poate fi servit şi de un intelectual. Fie el chiar de stînga.

    Reply
  12. Dragos

    @toti

    Tema pentru acasa: "eroismul se gaseste printre betivi, smintiti, insi antisociali, monomani si nu printre cei cu mintile asezate"

    Reply
  13. Marius Delaepicentru

    Frumoasă şi odisee pildă.

    Într-adevăr, erudiţia şi leadershipul sunt două lucruri diferite. Tehnologia de cultivare a celor două virtuţi este fundamental diferită. Una ţine de ştiinţă, cealaltă, de voinţă.

    ––––––-

    O mică observaţie dactilografă: este Cornwall.

    Reply
  14. Dragos

    “Lumea ofiţerilor nu intersectează uşor universul jurnaliştilor, al poeţilor, al erudiţilor snobi, al eseiştilor brilianţi sau al intelectualilor de salon”

    Full Metal Jacket (1987)

    Gunnery Sergeant Hartman: Did your parents have any children that lived?

    Private Gomer Pyle: Sir, yes, sir.

    Gunnery Sergeant Hartman: I bet they regret that. You're so ugly you can be a modern art master piece! What's your name fat buddy?

    Private Gomer Pyle: Sir, Leonard Lawrence, sir.

    Gunnery Sergeant Hartman: Lawrence? Lawrence what… of Arabia?

    Private Gomer Pyle: Sir, no, sir.

    Gunnery Sergeant Hartman: That name sounds like royalty. Are you royalty?

    Private Gomer Pyle: Sir, no, sir.

    Gunnery Sergeant Hartman: Do you suck dicks?

    Private Gomer Pyle: Sir, no, sir.

    Gunnery Sergeant Hartman: Bullshit. I bet you could suck a golf ball through a garden hose.

    Private Gomer Pyle: Sir, no, sir.

    Reply
  15. Hantzy

    Probabil ca da! Bligh ar putea fi, asa cum este prezentat de catre domnul Neamtu, o preincarnare a basescului de azi, aflat inca in cautarea Nirwanei.

    Intrebarea de baza nu este insa daca Bligh si Basescu sunt avataruri ale unui acelasi spirit, ci daca NOI trebuie sa ne bucuram sau nu. Pentru ca si comparatia asta suporta niste limite, atat locale, cat mai ales temporale. In vreme ce His Majesty’s Armed Vessel the Bounty nu era un cadru democratic, ci, prin excelenta, unul militar, iar echipajul (se presupune macar) isi asumase, inainte de imbarcare, sarcina de a sluji sub ordinele amiralului, perioada de timp la care face referire autorul cand aminteste de univocele epitete, nu comporta aceleasi ipoteze. Iar fisa postului este complet alta! Dar deformatiile profesionale ar putea sa fie de vina …

    Reply
  16. Dragos

    Recenzie The Bounty (1984): Anthony Hopkins, comandantul, era genul

    "soldele ofiterilor scad cu 25% iar ale marinarilor cu 15%, punct". Il numeste pe Mel Gibson un fel de prim-ministru, isi antagonizeaza mogulii.

    Noi, frecangiii de punte, ne "refugiem în leagănul înşelător al plăcerilor carnale" (my ass, inselator n.m.).

    Clasament adevar: Bounty arsa, 1/2 din echipaj spanzurat, Hopkins s-a intors teafar la Mary si cele 2 motate, Helen si Joanna.

    The End, Dolby Surround, Technicolor, fara succesuri.

    Reply
  17. para

    Dacă trăieşti viaţa ca pe un război, la graniţa vieţii cu moartea, ajungi să susţii nişte valori care nu pot fi acceptate de către cei care poate că au un alt Weltanschauung, cei pentru care în definitiv, ca militar, te lupţi. E inadecvat, pentru o viaţă liniştită şi aşezată a tuturora, ca un slujitor al cetăţii – soldatul, marinarul- să-şi impună felul specific de a gîndi, în cetate. Nu trăim în situaţii limită mereu, nu reacţionăm toţi la fel în situaţii limită.

    Reply
  18. Bleen

    A, şi mi-am adus aminte. Apropo de aia cu: sireacu de el, stătea Groza cu pistolu' pe masă. Străbunică-mea a murit împuşcată la 21 de ani, fi-su, bunică-miu, a murit deasemenea împuşcat la 21 de ani. Celălalt bunic a făcut vreo 8 ani de puşcărie politică, că a fost la Stalingrad şi avea cîrciumă. Deci nu toată lumea scapă. Unii mai şi mor împuşcaţi de tineri, alţii îşi mai pierd tinereţile prin puşcării. Nu toată lumea prinde 90 de ani şi pe Duda ginere.

    Reply
  19. victor L

    Este deprimanta pretentia multor fini intelectuali, ca Basescu sa le fie un conviv in ale filosofiei.

    Dar vorba piratului: sa-si incerce capul pentru palaria prea mica a presedintiei.

    Cit despre faptul ca multi intelectuali nu inteleg "filosofia" unui comandant de nava, nici nu e de mirare. Un fin intelectual poate trece (chiar cu framintari teribile) de la legionari la admiratie pentru Carol II, apoi la extaziere pentru Antonescu si fara nicio remuscare la extaz in fata luminii ce ne-a venit de la rasarit. Si sa fie si un admirator al regelui Mihai.

    Nici la bautura, se zice, nu se potrivesc: unii beau rom, altii vinuri si vizichiuri.

    Reply
  20. Bleen

    @guţă

    Şi uite şi răspuns la reproşul din subsidiar:

    http://bleen.ro/2008/10/27/autorii-reformei-invat

    http://bleen.ro/2008/10/26/distanta-dintre-psd-ge

    http://bleen.ro/2008/10/24/the-sky-is-the-limit-5

    Dacă se ia de statul minimal şi de capitalism, l-am ras.

    Să fim serioşi, Regele Mihai e un kaka maka. Chiar dacă Băsescu n-ar avea dreptate tot n-ar conta, miza e prea mică, personajul în discuţie e minor (mă refer la personaj, nu la iluziile pe bază de LSD ale lui Pleşu şi compania, ele, iluziile, sînt majore, nu minore).

    Reply
  21. Dragos

    Corecta paralela! In plus fata de un capitan de nava, regele, conducatorul unei tari are o responsabilitate mai mare. Nava se poate pierde, dar se poate inlocui, o tara poate fi afectata fundamental de lasitatea conducatorului sau. Noi vorbim in van: "eticheta" de pe fruntea regelui Mihai a fost pusa de catre Carol al II-lea, tatal sau: "…Rusinos…". Cine o mai poate inlatura? Poate doar "pocainta" regala, dar Mihai e departe de asa ceva; mai aproape e de actualii comunisti, ca un reflex ce vine din trecut…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.