Bunicuţo, ce sunt ăia hipsters şi ce-are toată lumea cu ei?
Varianta unu. Hipsters? Parcă erau nişte chiloţi de damă, verişori primari cu boxerii, dar mai generoşi cu perspectiva asupra părţilor inferioare dorsal – bucălate.
Varianta doi de răspuns. Nişte forme de viaţă umanoide?
Cred că am văzut unul, într-o cafenea mai artistico-bântuită de nişte laptopuri albe sau argintii, agăţate de nişte inşi care se făceau că lucrau. Avea nenea converşi, blugi slim, eşarfă franjurată, ochelari de vedere cu ramă pătrată, de culoare închisă şi o pulărie, pardon, pălărie gri pe căpăţână. Vorbea cam tare la mobil despre nişte layout-uri şi părea complet asexuat. Dar nu avea vestuţă! Trebuie reclamat la Oficiul Uniformelor Hipstereşti. Bicicleta era afară, în grajdul de biţicluri.
Sunt hipstării conformişti în non-conformismul lor? Gândesc cu capul lor sau cu al vecinilor de masă? Habar n-am. Nu este o faună din zona mea de acoperire. Nu am schimbat mai mult de trei cuvinte cu vreun hipstăraş cu atestat. Dar mă aştept şi la surprize plăcute, n-or fi toţi o apă şi un pământ.
Într-adevăr, eşarfele acelea supradimensionate, puse pe nişte inşi categoria pană, sunt de tot râsul. Nu-ţi prea vine să iei în serios un asemenea specimen. Şi apoi, pe vremea mea, la bărbaţi nu prea le era frig la gât, ce naiba, s-a produs o mutaţie genetică aşa repede?
Totuşi, acel cearşaf gât-legău se poate transforma într-un obiect multifuncţional şi o, atât de practic: pampers, la nevoie; ajutor la aterizare, când confunzi balconul de la etajul doi cu un mise en abîme [aici am vrut să spun trompe l’oeil, dar văd că nu sesiză nimeni incongruenţa]; hamac pentru pisică; pod textil peste vreo băltoacă inoportunantă, ieşită în calea condurilor peep toe ai domniţei din dotare (aici exagerez, cine ar mai face aşa ceva? cineva foarte high? poate Ludacris?).
Echivalentul femeiesc, hipsteriţa, e mai cameleonică şi mai greu de depiz, pardon iarăşi, de depistat. O fustă gogoşar, nişte ştrampi culoraţi, un layering diform? Nu mă pricep. Shopping-ul NU este pasiunea mea. Daţi-mi un tricou negru şi o pereche de blugi şi o să răstorn Universul, în toate cele patru anotimpuri, vivaldiene au ba.
Moment hipsterizant, într-un singur act
Hipsterind cuminte, vinerea se târâia mai uşor pentru hipsterelul nostru. Comme d’habitude, hipsteriţa de serviciu vorbea hipstereasca, asimetricele-i şuviţe tresăltând pe anumite finaluri de frază, acele finaluri cu subînţeles care îl făceau pe Icsulescu Hipstăroi să spere la un weekend pas du tout hipsteresc, mais très vizuinesc. Dar hipstericuţa se răzgândi cât ai zice particule elementare şi începu să turuie citate houellebecquiene, renunţând la acele finaluri de frază atââât de promiţătoare, până ce hipstăraşului nostru (al vostru, al nostru, ce mai contează) i se blegi de tot şi se hotârî să devină gay. Măcar până vinerea viitoare, de la care spera o hipstereală mai cu spor. The End.
Referinţe hipsterografice.
Acestea fiind spuse, vă prezentăm desenul dilematic al zilei din House-o-politan, revista gospodinelor perfecte.
Întrebarea din bulă, oare ce ar fi ales Marlon Brando, poate fi uşor înlocuită.Cucoana putea să se gândească la o mulţime de alte lucruri. De ce nu se vinde vaselină la supermarket? Cuvântul tartinabil este inclus în DEX? E normal să nu existe unt cu 0% grăsime? Here we go…
P.S. Ei comedie, m-a luat exerciţiul stilistic pe dinainte şi am reuşit să ironizez o categorie despre care nu ştiu nimic, deci am fost superficială. Dacă o să am ocazia să cercetez problema, aş prefera să mă aştepte surprizele plăcute pe care singură mi le-am promis. Până atunci, mea culpa, acesta este un pamflet şi … (ştiţi voi continuarea). Dar eşarfa aia pătrăţos – gigantică tot o monstruozitate estetică rămâne, în această privinţă îmi foarte menţin punctul de vedere.
P.P.S. Şi nici cu Houellebecq nu am nimic, e doar etapă revolută din lecturile mele.
