Le surréalisme, c’est moi

De pe: Placeri si zile

Ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea întâmpla.
Acum câteva săptămâni mă gândeam că mi-ar plăcea să locuiesc într-o carte şi aş alege Nadja lui André Breton, iar în vilegiatură m-aş duce în poezie (Zone, Appollinaire, of course). În consecinţă, actualmente trec printr-o fază în care mi se pare că toate sunt interconectate.
De-aia a lăsat Dumnezeu munca, să n-aibă oamenii timp să gândească sau să viseze. Mi-ar trebui un serviciu ca pe vremuri, să ies vineri seara de acolo cenuşie-verzulie-movulie de oboseală şi atunci aş dormi tun sau aş visa exceluri (sau metafaza, pentru cunoscători, acesta a fost un clin d’oeil pentru foştii colegi).

Visul 1
Se făcea că lucrez într-o agenţie de publicitate şi mă certam cu două inse de la key account. Le ziceam aşa: Gâştelor, acu’ vă dau cap în cap. Ce, dacă purtaţi cămăşi albe, trebuie să ascult toate prostiile pe care le debitaţi? Marş cu voi la culturalizare […]

Citește în continuare

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.