Care este relația dintre piața liberă și mecenat? Se exclud cele două? Este mecenatul explicația limitelor pieței? Nicidecum. Mecenatul este piață liberă.

Să vedem care sînt condițiile mecenatului/filantropiei/voluntariatului:

1. Libertatea de decizie – cel care susține, donează, face voluntariat ia liber această decizie. Singurele restricții sînt cele legale și cele date de conștiința sa.
2. O motivație, un interes – mecena, filantropul, voluntarul nu așteaptă o contraprestație materială. Motivația poate fi satisfacția spirituală, respectul de sine, statutul social și respectul comunității, vanitatea, plăcerea, binele comun, un interes social concret sau mai larg, cîștigurile de imagine publică transformate în cîștiguri financiare (în cazul firmelor private).
3. O activitate pe care mecena/filantropul/voluntarul o consideră utilă societății și pe care este dispus să o susțină

Mecena/filantropii/voluntarii și activitățile și proiectele susceptibile de a fi susținute funcționează pe o piață liberă în care se iau decizii în mod liber, se negociază, se fac schimburi.

Subvenția de stat depinde de decizia unui conclav de funcționari și înțelepți ai statului care utilizează banii altora și a căror responsabilitate este diluată într-un hățiș birocratic. Contribuabilii, spre deosebire de mecena/filantropi/voluntari sînt obligați, sub amenințarea amenzilor și chiar a închisorii, să susțină activitățile pe care le alege conclavul funcționarilor statului și în proporția în care decide conclavul funcționarilor statului. Dacă conclavul decide ca fiecare cetățean care realizează venituri să susțină activitățile x, y și z cu 40% din veniturile sale, atunci cetățeanul este obligat să se supună deciziei ori va fi amendat sau închis pentru evaziune fiscală.

De ce funcționarii statului ar fi mai capabili în a alege activitățile ce urmează a fi susținute decît o firmă privată sau o persoană fizică? De ce funcționarii statului ar fi mai atenți și mai responsabilii cu banii contribuabililor decît contribuabilii înșiși? De ce un conclav de funcționari ar selecta mai bine activitățile cele mai bune pentru societate decît ar face-o piața liberă a mecenatului, acolo unde concurează toate activitățile și proiectele susceptibile de a fi susținute și se întîlnesc cu potențialii susținători?

Dacă admitem că conclavul funcționarilor statului selectează mai bine decît piața liberă a mecenatului, atunci trebuie să admitem că conclavul funcționarilor statului selectează mai bine și decît piața liberă a produselor și serviciilor. Cu ce diferă, de exemplu, artiștii de stat de capitaliștii de stat? Și într-un caz și în celălalt, sînt plătiți de contribuabili în condițiile decise de conclavul funcționarilor statului. Dacă statul decide mai bine decît piața liberă în artă, cultură, educație, sănătate, asistență socială, de ce n-ar decide și în economie, în comerț, în industrie sau agricultură?

Conclavul politicienilor și funcționarilor știe mai bine iar alegerea liberă este inacceptabilă, ni se spune. Căci inamicul etatiștilor cu adîncimi sufletești și piscuri intelectuale nu e mercantilismul, e chiar libertatea. Explicația celor care consideră că statul trebuie să facă mecenat e ”defecțiunea oamenilor”. Oamenii nu știu ce e bine pentru ei, sînt motivați de egoism și profit și de aceea nu sînt dispuși să susțină activități utile pentru societate și care nu le aduc un profit material, imediat. Nu și oamenii-funcționari-de-stat. Aceștia nu sînt motivați de egoism și profit și de aceea sînt dispuși să susțină activități utile pentru societate și care nu le aduc un profit material, imediat. Aici sînt două explicații: ori îi considerăm pe politicieni și funcționari supraoameni, ceea ce e surprinzător, avînd în vedere opinia generală proastă despre respectivii, ori nu sînt entități individuale ci părți ale unui Organism Omnipotent Omniscient Obiectiv și Infailibil, numit mai pe scurt, ca să înțeleagă toată lumea, Stat. Fără să ne dăm seama, învestim statul…adică, scuzați, Statul, cu puteri divine. Statul e Dumnezeu, politicienii și funcționarii publici sînt preoții. Cel puțin așa spune religia etatistă, cea care are drept satană libertatea.

Mai bine să se ocupe statul, fiindcă noi nu avem domnule cultura generozității, nouă nu ne place să dăm, spun milioane de contribuabili în timp ce scot banii și îi pun umili pe tejgheaua statului. Iar contribuabilul dă bani ca și mecena/filantropul sau micul donator, însă nu alege activitățile pe care le susține din resursele sale și nici nu primește în schimb recunoaștere, statut social, confort psihologic sau pur și simplu satisfacerea vanității, așa cum primesc aceștia din urmă.

De ce cultura, arta, educația, sănătatea, cultele religioase, civismul, asistența socială nu ar fi mai bine susținute de societate, prin intermediul pieței libere a mecenatului, decît sînt susținute de Stat? S-o spunem p-aia dreaptă, standardul e atît de jos încît nici nu va fi greu. Bine, conclavul polticienilor și funcționarilor statului și clientela sa vor avea de pierdut, însă restul societății va avea de cîștigat.

Resursele fiecărui cetățean sînt limitate. De aceea ele trebuie eliberate prin scăderea drastică a fiscalității. Fiindcă veți întreba: păi și cine îi oprește pe privați să dea mai mult, fie ei simpli cetățeni sau companii? Ca să dea mai mult, trebuie să aibă de unde, iar în condițiile în care, în medie, cel puțin la noi, în România, 30% din veniturile acestora se duc la Stat, nu prea le mai rămîne și de dat.