Miscarea Populara si individul. Comentarii.

Continuăm comentariile pe marginea Propunerii de Platformă-Program a Mișcării Populare. Tot ceea ce poate spera Mișcarea Populară e să fie luată în serios și temele sale ținute pe prima pagină. Trebuie să fim onești și să recunoaștem faptul că Mișcarea Populară a lansat această dezbatere este un cîștig în sine. Am scris de 3 (trei!) ori ”Mișcarea Populară” în primul paragraf. Rog a se aprecia. De patru ori chiar!

Am auzit voci (da, mi se întîmplă) că cîr, că mîr, că m-am luat de Mișcarea care e Speranța. Mișcarea să zică mersi că o ia lumea în serios. Și are nevoie vitală să fie luată în serios, după ce s-a întîmplat cu NR și FC. Cît despre partea cu de jos în sus, permiteți-mi să fiu răutăcios (nu de altceva, dar oricum o să fiu) și să mă îndoiesc  că atunci cînd e vorba de doctrinele forțelor politice de la noi poate exista un mai jos. De jos, de unde, de sub pămînt? La noi susul politic e atît de jos încît orice mișcare politică se poate revendica de la firul ierbii.

După ce am terminat cu împăciuitorismele, să trecem la comentariile propriu-zise (textul original, cu litere bolduite, comentariile, cu litere cursive)

INDIVIDUL (pagina 6)

Credem în capacitatea individului de a lua deciziile bune pentru sine.

Fără comentarii. 

Credem că principalul rol al statului trebuie să fie crearea condițiilor necesare fiecărui  român pentru a se dezvolta, pe sine și familia sa, la nivelul maxim al capacităților și în  conformitate cu vocația și dezideratele sale, în sânul unei societăți echilibrate. Nu  credem într-un stat care demotivează.

Etecuru. O dădurăți deja în bară, de la a doua frază. Care sînt condițiile necesare pentru a se dezvolta la nivelul maxim? Cine decide nivelul maxim? Casa, masa, educația, sănătatea, relaxarea sînt condiții necesare pentru ca românul să se dezvolte pe el, și pe familia dumisale, la nivelul maxim al capacităților și în conformitate cu vocația și dezideratele? ”Dom’le, eu voiam să cînt la pian ca Chopin, să scriu ca Bulgakov și să joc fotbal ca Maradona, dar statul nu mi-a creat condițiile necesare.” Și dacă statul creează condiții, cum le creează? Aiasta e întrebarea. Și stați, că încă n-a venit întrebarea aia reaua, nasol capitalistă: și dacă statul îmi creează condițiile necesare, atunci de ce să mă mai obosesc eu să fac ceva? Și nu e vorba de condițiile minime, e vorba de condițiile necesare dezvoltării la nivelul maxim. Deci sînt condiții astea, nu glumă. Unde mai e motivația? Să presupunem că statul creează el, de la sine, din nimica sau primește moștenire de la o mătușă nu din Corbeanca ci din America. Să ne facem că nu știm că statul nu are motivația să creeze atîta timp cît poate lua totul cu forța (d-aia nici nu trebuie să ne așteptăm la stat să educe, să cerceteze sau să inoveze, în alt scop decît cel de a ține supușii cu botniță, să stea calmi și să dea la stat – în afară de a lucra împotriva libertății, statul nu are o altă motivație de a educa, inova și cerceta, cu excepția războaielor, cînd competiția între state și teama de dispariție are efecte benefice cel puțin pe partea de inovație și cercetare – telefonul, radioul, energia nucleară, rachetele, submarinul, radarul, computerul, internetul și multe altele au fost inițial invenții sau descoperiri cu scop militar). Statul e un animal mare care parazitează multe animale mici. Astfel, pentru a le parazita trebuie să le distrugă orice sistem de apărare, dar totuși să le lase în viață. Ah, înc-o definiție d-asta și zici că vorbește Tyler Durden prin mine. Să revenim. Pînă la paranteză presupuneam că statul chiar creează. Dacă statul face și drege și ne creează condiții, noi de ce ne-am mai obosi? Uite, eu aș vrea ca statul să-mi creeze condițiile necesare să mă dezvolt la nivelul maxim al capacităților și în conformitate cu vocația și dezideratele mele, adică să scriu ca Kafka. Pînă cînd statul nu vine el cu un mercurial al capacităților maxime (”tu te faci pianist celebru, tu te faci vînzător la aprozar, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, următooorul!”) eu consider că capacitățile mele maxime astea sînt. Care sînt condițiile necesare pentru ca eu să ajung să scriu ca Kafka? Am nevoie de timp și educație. Inspirația scriitoricească nu vine așa pac pac. Trebuie mult timp. Timp pentru meditație, timp pentru exercițiu, timp pentru citit. Asta înseamnă că nu mai ai timp de altele. Și nu poți medita, exercita talentul literar, cititul și alte fasoane intelectuale într-o cutie lîngă o familie de maidanezi de lîngă un tomberon din Făurei. Am nevoie de casă. Nu apartament la bloc, cu manele și pensionari nervoși, cu aer și poluare citadină. O casă de vacanță undeva la munte. Și una la mare. Dar nu pot renunța întru-totul nici la atmosfera citadină, de metropolă. O vilișoară într-un cartier cu umbră și liniște din centrul Bucureștilor ar fi perfectă. Am nevoie de sănătate, căci nu pot scrie zăcînd la pat cu febră patruzeci și dureri de ficat. Am nevoie de educație, că pentru a scrie ca Kafka trebuie să știi măcar să scrii. Am nevoie de o bibliotecă de enșpe mii de titluri, pentru delectare și cultivare. Am nevoie de o mașină care să mă ducă de colo colo. O mașină fiabilă și care să-mi hrănească stima de sine. Un viitor Kafka fără BMW? Nu cred. De piscină, decorațiuni interioare cu stil, mîncăruri și băuturi alese nu mai vorbesc. Bineînțeles că, chiar și așa, sînt șanse extrem de mari să nu ajung să scriu ca Kafka. Dar am încercat, nu? Și oricum, chiar nu trebuie să fac nimic în viață în afară de  visat la Kafka, căci dintr-un foc statul, adică ceilalți, mi le-a dat pe toate: case, mese, mașină, educație, bibliotecă, piscină și relaș (tabere de creație în Bali). Sînt datori concetățenii mei să-mi asigure toate astea? Nu. Dar dacă îi forțăm? Ei bine, dacă-i forțăm, e cu totul altceva, ajungem la formularea Mișcării Populare: ”Credem că principalul rol al statului trebuie să fie crearea condițiilor necesare fiecărui  român pentru a se dezvolta, pe sine și familia sa, la nivelul maxim al capacităților și în  conformitate cu vocația și dezideratele sale, în sânul unei societăți echilibrate.”  Statul nu creează nimic, doar stă de pază pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Statul e o piață, nu o fabrică. Statul reglementează, cît mai puțin cu putință. În loc să creeze condiții să, mai bine statul ar lăsa libertatea să. Ceea ce ne spune Mișcarea Populară e că statul trebuie să se ocupe de educație, sănătate, economie, transporturi, locuințe, mese zilnice, cultură etc. Vorba la o doamnă pe care au tot dat-o la televizor în ultimele zile: No! No! No!

Credem că implicarea crescândă a femeilor și a tinerilor în viața publică este un excelent  mijloc de a crește calitatea resurselor de idei și acțiune, irosite până acum prin blocarea  femeilor și tinerilor la accesul în funcții politice.

Vîrsta și sexul nu sînt criterii ale binelui în politică. Credem că tinerii au mai multe șanse decît bătrînii să alerge 100 de metri în 9 secunde și că femeile au mai multe șanse decît bărbații să nască și să alăpteze copii, însă nu credem că tinerii și femeile ar fi mai buni în politică decît bătrînii și bărbații, doar pe acest criteriu. Norica Nicolai e femeie, Bănicioiu e tînăr. Băsescu e bătrîn, Funeriu e bărbat. Deci vîrsta și sexul nu ne spun nimic despre binele în politică. Pe de altă parte, nu înțeleg cum a fost blocat accesul femeilor și tinerilor la funcții politice. Nu există nicio lege care să specifice așa ceva. Cu atît mai mult cu cît tinerii sînt extrem de prezenți în funcții politice. Avem probabil unul din parlamentele și unele din conducerile de partid cu cea mai scăzută medie de vîrstă. Iar conducerea PDL-ului, cu care mișcăpopularii nu sînt în relații prea calde, e plină de femei. Era să zic doamne, dar m-am corectat în ultima secundă. Sau Mișcarea Populară ar vrea o lege care să dea cote pentru femei și tineri?  

Credem în exercitarea libertății individuale de către fiecare român, întărită de o asumare  individuală a responsabilității sociale.

Aici n-am înțeles nimic, deci nu comentez. Just kidding. E una dintre cele mai bune fraze din program. Libertatea individuală și asumare individuală a responsabilității sociale. That’s the spirit. De la fraza asta se poate face un întreg program politic, ca să nu-i zic doctrină, că se sperie mișcăpopularii. Ca să nu mai zicem că exercitarea libertății individuale presupune asumarea individuală a responsabilității sociale. Că dacă asumarea se face cu pistolul statului la tîmplă nu prea mai putem vorbi despre exercitarea libertății individuale, nu?

Credem în construcția țării noastre prin oameni puternici, liberi, siguri pe ei și țara lor.

Această propoziție e un căcat insubstanțial copiat probabil din programele Noii Republici sau Forței Civice. Acest slogan ar trebui scris pe un drug de fier cu diametrul de 15 (cm, nu mm) și introdus cu răbdare și tutun în curul lozincarilor de dreapta.

Facebook Comments

24 Comments Miscarea Populara si individul. Comentarii.

  1. Bleen

    „De ce ar trebui un cetatean sa aiba incredere doar pentru ca un politician se revendica ‘de dreapta’? Eu cred ca un agricultor care se trezeste la 6 dimineata si merge sa-si vanda in piata marfa, fara sa cedeze samsarilor, este mult mai ‘de dreapta’ decat un politician care filozofeaza seara la televizor despre asta”, mai afirma Daniel Funeriu.
    Ca să meargă să-și vîndă marfa singur, un agricultor trebuie să aibă timp, transport și spațiu unde să-și vîndă marfa. Toate astea trei costă bani. E mult mai eficient pentru agricultor să vîndă produsele cuiva care cu asta se ocupă: cu transportul și vînzarea.

    Reply
    1. BogdanL

      Bleen Nu ai înteles: samsarii sunt răi, fiindcă fură din rodul muncii proletarilor și agricultorilor. Dacă individul nu transpiră cu munca fizică nu e de dreapta, e un profitor. Doamne…începe să sune din ce în ce mai rău.

      Reply
    2. AntonescuRogoz

      Bleen Este eficient cum zici tu, atunci când intermediarii sunt oameni cinstiţi. Pe de o parte, s-a atacat fibra morală a poporului român, atacându-se creştinismul ortodox din 1947 şi până acum, fie în comunism, fie, cu alte metode, după 1989. Trădătorii au profitat de faptul că în comunism nu s-a promovat nici etica, s-au încurajat mai degrabă corupţia, mita, pilele şi că după 1989 nu s-a făcut suficientă cultură civică în şcoli, nici nu a fost o preocupare pentru etică profesională în societate, iar, numărul de ortodocşi practicanţi scăzând, iată cum corectitudinea este atacată din două părţi. Nici etica nu e promovată, iar religia este atacată. Una din consecinţe este lipsa de cinste a multor intermediari. Astfel, problema e întâi de moralitate, măcar de etică şi doar după aceea se poate aplica raţionamentul tău economic corect.

      Reply
    3. liviuta

      Bleen Mai mult decat bani, costa si timp, pe care agricultorul nu prea il are decat daca renunta la agricultura si se apuca de distributie.

      Reply
  2. crisuadi

    Cred ca n-ati citit o fraza pana la ultima consecinta . Printre altele se zice „…..eratele sale, în sânul unei societăți echilibrate. ”
    Ce e aia sanul unei societati echilibrate ? Sanul unei societati echilibrate este CENTRUL . Nici stanga , nici dreapta , adica apa calduta . Bleah !

    Reply
  3. Canadiana

    Credem că principalul rol al statului trebuie să fie crearea condițiilor necesare fiecărui  român pentru a se dezvolta, pe sine și familia sa, la nivelul maxim al capacităților și în  conformitate cu vocația și dezideratele sale, în sânul unei societăți echilibrate. Nu  credem într-un stat care demotivează.
    Cred ca ideea ascunsa adanc, foarte adanc, este buna, dar s-a pierdut „in translation”. Bainuiesc ca cei care au scris aceasta platforma au facut-o in graba, fara a acorda mare atentie formularilor in limba romana, care, desi corecte gramatical, lasa de dorit ca semantica. Mai banuiesc,  iarasi,  ca intentia a fost sa comunice ideea ca statul nu se vrea o piedica in dezvoltarea individului, adica, el, statul, creeaza conditiile legislative necesare pentru a favoriza dezvoltarea individuala, cu alte cuvinte, face totul pentru a nu impiedica aceasta dezvoltare. Statul coercitiv, si care vrea sa indrepte inegalitati naturale si necesare, este un dezastru experimentat pe pielea noastra de mai bine de 50 de ani (plus 23). Refuz sa cred ca MP ar dori asa ceva.
    Daca totusi nu aceasta a fost intentia frazelor citate, atunci ele se bat cap in cap cu prima fraza a Propunerii: Credem în capacitatea individului de a lua deciziile bune pentru sine.

    Reply
  4. Bleen

    Trebuie să spunem că programul a fost scris pe repede înainte. Însă spune ceva despre mentalitatea celor care l-au scris. Ceva nasol.

    Reply
    1. BogdanL

      Bleen Indiferent de viteza la care au fost scrise aceste documente „programatice”, scăpările (să le spunem așa) nu sunt deloc justificate. Este ca și cum un călugăr cocoțat în pustie pe Muntele Athos ar scrie în mare grabă un eseu despre euharistie și din trei în trei cuvinte ar scrie „p*zdă”. Las-o dracului, că nu din viteză o face.

      Reply
      1. Yeba

        BogdanL Bleen , :)) 
        Mi-e imposibil să înțeleg de ce s-au simțit obligați să scrie 1) urgent și 2) ceva lung. 
        Când scrii text desfășurat pe repede înainte încerci să nu faci gafe ascuțite, chestii foarte interpretabile, deci tonul de siguranță este low-key, necategoric și călduț. Până la urmă trebuie să scrie din perspectiva Statului pentru că de fapt aspiră să devină partid, teoretic să conducă Statul, se simt obligați să spună ce vor să facă cu Statul ăla, cât de mic.
        Dacă se grăbeau, de ce nu au procedat cum sugerează Canadiana, 5 principii clare pe care le urmăresc, de ce și cum? Poate cu liniuță de la capăt, dacă nu s-au coborât să preia Moțiunea Reformiștii.
        Unii au umor verificat. E posibil să-și imagineze că vor găsi interlocutori pentru o dezbatere meaningful, în afară de ce a început cu atâta răbdare@Bleen? Ei la câte dezbateri pe platformițe de-astea neutre și well-meaning au rezistat?

        Reply
        1. BogdanL

          Yeba Am înțeles că se poziționează în perspectiva transformării în partid. Lăsând la o parte faptul că e o mică scenetă aici cu „nu știm sigur dacă vrem să fim partid când ne facem mari”, scenetă pe care sunt dispus să o tolerez, eu tot citesc și nu văd niciunde statul mic, ci tot pe ăla mare. Faptul că se vrea el mai camaraderesc și mai tovărășesc, mai aproape de oameni, și mai pe „bună guvernanță” nu acoperă problema dimensiunii. Și problema de fond e că e mare, nu că nu e bine administrat. Iar aici ni se pun în față teme de discuție pe administrarea statului mare.

          Reply
  5. BogdanL

    Probabil că toate ideile astea au fost
    generate ca să răspundă unor așteptări, nu neapărat unor realități și e iarăși un
    calcul pe termen scurt-mediu și nu unul pe termen lung. Probabil că din
    anchetele sociologice dă pe dinafară, pe la margini, refuzul oamenilor de a
    scoate din toate cele preamăritul stat, care ne apără, ne spală, ne hrănește,
    ne dă carte, lapte, brânză ș’ouă. Altfel nu îmi explic ce se întâmplă aici.
    În domeniul economic temele de discuție lansate
    sunt cel puțin ciudate. Situația existentă e definită de faptul că:
    – „economia trebuie să
    servească oamenilor, nu invers” – eu aici am nevoie de explicații suplimentare
    ca să văd dacă înțelegem același lucru prin economie. Altfel formularea asta o dă
    spre capitalistul cel rău și proletarul asuprit de care trebuie să avem grijă.

    – “nu există industrii condamnate a priori, ci eventual game de produse
    pentru care industria din România are oportunități de dezvoltare limitate” – niscai
    semințe de planificare, avem și noi o imprimantă 3D în care vrem să investim,
    avem și noi câțiva experți cu globuri de cristal?
    – răspunsurile la temele de dezbatere ar trebui să se înscrie în
    coordonatele “crearea de locuri de muncă” și “atingerea unor cote ridicate de
    angajare a forței de muncă” – asta se rezolvă ușor, după cum am mai spus,
    angajându-i la stat.
    Iar în temele de temele
    de reflecție pentru mediul de afaceri este exclusiv vorba despre stat:
    “Care
    este gradul corect de angajare a statului în economie astfel încât să nu
    perturbe activitatea antreprenorilor de bună credință, dar care să poată
    preveni comportamentele abuzive ale celor lipsiți de etică?
    Cum sprijină statul cucerirea de către firmele din România a piețelor
    emergente?
    Care sunt mijloacele de sprijin de care au nevoie constant
    întreprinderile mici și mijlocii, precum și antreprenoriatul pentru a deveni
    sursă constantă de locuri de muncă și de creștere economică sustenabilă?”
    Păi, dacă statul trebuie
    să le facă pe toate, de ce naiba mai e nevoie de indivizi?

    Reply
  6. AntonescuRogoz

    Adevărul e că Mişcarea Populară nu a pornit deloc de jos în sus, dar mie, sincer să fiu, nu prea îmi pasă de asta. Chiar mă bucur că a fost ideea lui Băsescu şi s-au implicat oameni din apropierea lui Băsescu.
    În ce priveşte exemplul cu Kafka, ştiu că a fost un exemplu ilustrativ, dar vreau totuşi să spun că pentru a fi un scriitor de talie mondială îţi trebuie în primul rând talent. Pentru a îţi valorifica în totalitate potenţialul artistic şi pentru a scrie opere cu un profund mesaj moral, îţi trebuie şi har; dar pentru a fi precum Kafka, sunt suficiente mult talent şi multă muncă. Bani îţi trebuie doar cât să ai un acoperiş deasupra capului, mâncare şi încălzire cât să nu te îmbolnăveşti şi o bibliotecă precum cea judeţeană din Braşov, cu filialele ei (bine, poate şi o universitate, iar Braşovul e oraş universitar) – dacă şi numai dacă poţi compensa prin har, talent şi trudă celelalte lipsuri. Eu încerc să scriu poezii şi eseuri, nu ştiu dacă o să ajung precum Kafka, poate nici mediocru nu o să fiu, dar asta vor decide criticii literari. În orice caz, voi da vina în primul rând pe lipsa mea de talent, dacă nu voi reuşi, iar doar secundar pe alţi factori.

    Reply
    1. AntonescuRogoz

      Din câte am înţeles, Mişcarea Populară e preocupată şi de binele comun. Aceasta poate însemna nişte limite impuse, precum ar fi nişte norme impuse marilor corporaţii, cărora puţin le pasă de mediu, de exemplu. De asemenea, nu aş vrea să se ajungă la situaţia în care nu ar mai exista deloc sistem public de sănătate sau de pensii. Cred în încercarea de a da tuturor o şansă să îşi îndeplinească potenţialul, iar dacă uneori ajutorul vine de la Stat, nu mă deranjează. În ultimele zile m-am gândit dacă sunt de dreapta pe probleme de economie. Aş spune că sunt mai degrabă de centru. Cert e că nu am votat USL şi nici nu am de gând şi tot cert e că, din 1990 încoace, nu aş fi votat deloc PSD, dacă aş fi avut mereu drept de vot. Însă, în România, aici intră şi alte considerente, gen frecventabilitatea unor partide, ideile lor despre independenţa Justiţiei, ideile lor despre politica externă…

      Reply
      1. AntonescuRogoz

        Era vorba de ce are nevoie un scriitor, nu de ce ar putea dori. Oamenii nu sunt diferiţi doar prin nevoi (deşi au multe în comun), sunt diferiţi şi prin dorinţe. Dacă iubirea pentru literatură e suficient de mare, multe dorinţe sunt trecute pe plan secundar ; eventual, respectivul scriitor ajunge un om nefericit, dar de mare scriitor, ajunge mare scriitor. Orice om trăieşte într-o societate şi, pentru ca ceilalţi să ajungă să îşi dorească exact ce vrea el, trebuie întâi să îi convingă pe ceilalţi că este mai bine să dorească ce vrea el. A, sigur, poate să nu facă niciun efort în acest sens. Însă, nu numai când statul este minimal au oamenii libertate să aleagă multe lucruri, ci şi cu un stat ceva mai însemnat decât cel minimal (nu vorbesc de state totalitare sau asemănătoare cu cele totalitare) pot avea libertate să aleagă multe lucruri. În ce priveşte sistemul de sănătate, de exemplu, e bine să existe şi sistem public, pentru cine vrea, să existe şi sistem privat, pentru cine vrea şi poate.

        Reply
  7. Bleen

    La noi susul politic e atît de jos încît orice mișcare politică se poate revendica de la firul ierbii. Bună asta, s-o pun la citate motivaționale din Bleen.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.