Romania si USL, tinta a euroscepticismului

Franța și Germania, cele două mari puteri ale Uniunii Europene, au pus la index România condusă de USL

Cînd vine vorba despre viitorul României ca stat civilizat și european sub conducerea USL, europenii sînt foarte sceptici, așa cum am putut remarca în vara puciului. Nici americanii nu sînt încrezători. Și nu-i putem blama. USL este o formațiune politică mai potrivită pentru fosta URSS, pentru Africa sau America de Sud decît pentru un stat european, membru al Uniunii Europene și al NATO, partener strategic al Statelor Unite, gazdă a scutului anti-rachetă.

Din păcate, venirea la putere a USL și tentativa de lovitură de stat din iulie-august ne-au lăsat fără principalele noastre atuuri în Europa: stabilitatea și predictibilitatea. România mergea pe drumul cel bun, făcuse progrese semnificative pe calea democratizării, statului de drept, reformei justiției, luptei împotriva corupției și unei economii de piață reale. USL a reușit să năruie totul în numai cîteva zile. USL-ul a reușit să fie detestat și scos de pe harta politică a Europei chiar și de familia socialistă europeană, mai ales de cele mai puternice ramuri ale acesteia, și cele care contează cel mai mult, cea germană și cea franceză. Franța și Germania, cele două mari puteri ale Uniunii Europene, au pus la index România condusă de USL. Liderii USL-ului, în frunte cu Ponta, plagiator dovedit și recunoscut la nivel planetar, singurul lider politic european prins cu plagiatul care nu și-a dat demisia, ba mai mult, a dat și o lovitură de stat, și cu Antonescu, acest Jirinovski european, una dintre cele mai ridicole și sinistre figuri politice care le-a fost dat să vadă liderilor europeni, nu au niciun cuvînd de spus în Europa și au foarte multe de cedat în negocierile din Uniunea Europeană, pentru a fi luați cît de cît în seamă.

Ca om politic occidental, cum să-ți convingi partenerii politici, presa și alegătorii că e bine ce ai negociat și decis tu împreună cu un plagiator și autor de puciuri sud-americane?

România a redevenit, în numai cîteva luni de la venirea la puterea a USL-ului, o periferie nesigură, bîntuită de mafie și populiști, de discursuri anti-occidentale și declarații de dragoste pentru Rusia, scenă a loviturilor de stat și a atacurilor mafiei împotriva justiției. ”Aici sînt banii dumneavoastră” le-ar putea spune liderii politici europeni cetățenilor Uniunii Europene, dacă ar avea curaj. Mai ales acum, în plină criză financiară și economică europeană, cînd se pompează din banii contribuabililor europeni sute de miliarde de euro în eșecuri europene ca Grecia, Portugalia sau Spania. Cînd cetățenii europeni sînt cuprinși de nesiguranță, cînd modul lor de viață tinde să se schimbe radical, și nu în bine, cînd șomajul crește, impozitele lor se duc către găuri negre și către periferii obscure, bîntuite de mafioți și populiști. Ca politician german, francez, olandez, britanic sau austriac, cum să-ți convingi alegătorii că trebuie să dea bani pentru bandele de nespălați și mafioți din estul Europei? Ca om de afaceri european, cum să investești bani într-un est sălbatic nesigur, bîntuit de rakeți politici, cu o justiție speriată sau complice? Ca om politic occidental, cum să-ți convingi partenerii politici, presa și alegătorii că e bine ce ai negociat și decis tu împreună cu un plagiator și autor de puciuri sud-americane? Cum să-i convingi că decizia de a-i da pe mînă respectivului cîteva zeci de miliarde de euro din banii lor este cea bună? Faceți exercițiul acesta: duceți-vă la partenerii dumneavoastră de afaceri și convingeți-i să dea 200 000 de euro unui hoț și scandalagiu, ca să-și încropească și el o afacere.

Prezența USL-ului la putere, în frunte cu un plagiator și autor de lovituri de stat sud-americane, dă apă la moară liderilor politici occidentali care nu vor România în Europa. Le pune pe masă un argument nesperat. În bătălia care se dă în cancelariile occidentale și în campaniile electorale politicieni pro-România au fost lăsați fără argumente iar cei anti-România au toate argumentele din lume. Și asta mulțumită USL-ului.

Acum se decide și cine rămîne, și cine pleacă, cine continuă să fie parte a lumii occidentale și cine rămîne sau se reîntoarce în sfera de influență rusă

Acesta este bagajul cu care România pornește în negocierile cu lumea civilizată. Acesta este handicapul, mai bine zis. Ponta, Antonescu, Șova, Dragnea, Fenechiu și ceilalți sînt paria Europei și vor avea mult de cedat pentru a fi luați cît de cît în seamă. În numai două luni România s-a transformat în copilul-problemă al Uniunii Europene și tot ce va spune și va face de acum încolo va fi primit cu rezerva de rigoare. Iar dacă USL va rămîne la putere și va lua decizii în interior și va reprezenta România în exterior, atunci rezerva se va transforma în respingere. N-ar fi extrem de grav dacă nu ne-am afla în plină criză politică și economică a lumii occidentală. Am fi mers pe burtă, ne-am fi făcut conștiincios lecțiile, am fi lăsat capul în pămînt și am fi arătat astfel că totul nu a fost decît un accident, un moment de rătăcire. În cîțiva ani, zece-douăzeci, am fi reparat ce s-a stricat în cîteva luni.

Dar ce te faci cînd tu trebuie să mergi pe burtă, să-ți faci conștiincios lecțiile, să lași capul în pămînt tocmai atunci cînd în jurul tău se iau decizii de importanță vitală, cînd se produc schimbări majore, pe termen lung, cînd se decide viitorul Europei și, implicit, ne place sau nu, viitorul României? Că Europa va fi o confederație, o federație, un Sfînt Imperiu German de Națiuni Europene sau un Sfînt Imperiu Roman de Națiune Germană și Etcetera, acum și în anii ce vin se decide.  Acum se decide și cine rămîne, și cine pleacă, cine continuă să fie parte a lumii occidentale și cine rămîne sau se reîntoarce în sfera de influență rusă.

Avantajele sînt evidente: nu trebuie să-i administrezi tu, nu le rezolvi problemele în interiorul Europei și nu participă la conducerea Europei

Care este optimul, ca teritoriu acoperit și număr de state, pentru Europa? Aceasta este întrebarea decisivă pentru Uniunea Europeană. Cum să facem să nu ne extindem prea mult, riscînd să importăm probleme și să nu avem controlul periferiei și cum să facem să ne extindem suficient cînd să nu ajungă Asia pînă la Viena? Granițele Europei trebuie să fie suficient de extinse cît să țină Rusia suficient de departe de inima Europei dar, în același timp, să fie și controlabile. Or, o periferie cu ieșiri sud-americane sau africane nu e tocmai ce-și doresc liderii europeni. Poate fi lăsată România pe dinafară? Ca stat client sau buffer? Sau zonă de război rece? Un fel de no man’s land? În ultimă instanță, da. Dacă se dovedește prea problematică pentru a rămîne în interior, poate fi ținută în exterior, ca stat-tampon, cu diferite proporții ale influenței celor două lumi, vestică și estică, în funcție de circumstanțe de moment.

Geografia nu ne avantajează deloc (linia roșie am tras-o eu):

Poate fi o graniță politică, religioasă, economică, militară, poate împărți două imperii romane sau austriece cu otomane și ruse în două. E o graniță de luat în considerare, mai ales după dezastrul grec. Dacă aș fi lider european, aș lua-o în considerare. Ar fi de preferat ca această graniță să ajungă la Marea Neagră sau chiar dincolo de Marea Neagră, să acopere tot nordul Mării Mediterane și strîmtorile Bosfor și Dardanele. Însă dacă beneficiile unei astfel de granițe sînt mult depășite de costuri, dacă problemele pe care o astfel de împărțire le aduce, energiile care le suge sînt prea mari, atunci nu-și are rostul. La urma urmei, zona încă poate fi ținută aproape prin intermediul economicului, fără problemele politice aferente. S-ar putea ca și pentru ruși menținerea unei astfel de granițe să fie problematică și fîșia Belarus-Ucraina-România-Serbia-Bulgaria-Grecia-Macedonia-Muntenegru-Kosovo să rămînă o zonă-buffer. Fîșia respectivă oricum este religios, cultural și istoric diferită de restul Europei. Sînt țări ortodoxe, state tinere, cu trecut bizantin, otoman sau rus, cu trecut comunist (mai puțin Grecia), cu tradiție în instabilitatea politică și militară, cu foarte slabe tradiții democratice (sau chiar inexistente). Pe de altă parte, indisciplina, dovedită, a acestor țări, dublată de aspirațiile lor occidentale, va face ca această fîșie să fie problematică și pentru Rusia și să rămînă, astfel, o zonă tampon. Avantajele sînt evidente: nu trebuie să-i administrezi tu, nu le rezolvi problemele în interiorul Europei și nu participă la conducerea Europei. Îi ții pe dinafară, într-o veșnică expectativă, cînd dau semne de prăbușire, îi mai ajuți și le mai dai speranțe, cînd dau semne de prea mare apropiere de Rusia, îi mai zgîndări, îi mai ajuți și le mai dai speranțe. Nu vor avea drept de vot în interiorul Europei, nu vor participa la luarea deciziilor în Europa, nu vor fi parte a alianțelor politice din interiorul Europei. Astfel, după Belgia Estului și Micul Paris, vom avea și Marea Britanie a estului. Cu deosebirea că Marea Britanie are trecut de imperiu, e una dintre marile puteri ale lumii și, politic, cel puțin, e la jumătatea drumului dintre Europa și SUA, nu la jumătatea drumului dintre Europa și Rusia.

Nu avem importanță geostrategică sau resurse naturale astfel încît să ne permitem să fim Grecia sau Egipt sau Arabia Saudită

Singura problemă este importanța geostrategică a Greciei, flanc nordic al ”frontului arab”. La sud de Grecia se află Libia, Egiptul, Suezul, Israelul și restul lumii nervoase. Importanța gesotrategică, simbolică, culturală și turistică a Greciei merită tot deranjul. Cel puțin momentan. S-ar putea ca pe termen ceva mai lung, să se mute plăcile tectonice strategice. Pe termen lung, doar apartenența la un set de valori și principii e o o garanție. Interesele geostrategice se schimbă. Cînd Orientul Mijlociu se va răci și China va lua locul Rusiei, cînd tehnica militară se va schimba și portavioanele americane nu vor mai trece prin sudul Greciei, este foarte posibil ca nici Grecia să nu mai însemne nimic din punct de vedere strategic. Și atunci, poate părea paradoxal, intră în scenă afinitățile culturale și valoarea simbolică.

România nu are nici pe departe importanța strategică a Greciei. Nici nu a avut-o vreodată și nici nu o va avea în următoarele sute de ani. Cine știe, poate va avea atunci cînd la Țăndărei va fi capitala Romulanilor sau Klingonienilor. Dar pînă atunci atuurile noastre sînt stabilitatea, predictibilitatea, loialitatea și soliditatea sistemului democratic. Nu merge cu jumătăți de măsură. Nu avem ce oferi într-o asemenea negociere. Nu avem importanță geostrategică sau resurse naturale astfel încît să ne permitem să fim Grecia sau Egipt sau Arabia Saudită. Nu sîntem în situația de copil de bani gata, fiul unui milionar văr cu ministrul învățămîntului, astfel încît să ne permitem postura de copil-problemă. Trebuie să fim deștepți, cuminți și silitori. Avînd în vedere backgroundul nostru, trebuie să fim chiar mai deștepți, cuminți și silitori decît ceilalți copii din clasă. Dacă sîntem foarte deștepți, atunci se mai poate face rabat la cumințenie.

Ce se va întîmpla mai departe, care va fi viitorul Europei, se va decide în următorii ani. Pentru a-l putea influența și pentru a fi parte din el, România trebuie să fie în centrul evenimentelor, acolo unde se iau deciziile.

Dacă președintele, începînd cu 2014, va fi uselist, fie că e vorba de Ponta, Antonescu sau Oprescu, viitorul României este pecetluit

Alegerile parlamentare din această toamnă sînt importante pentru viitorul României ca parte a lumii civilizate. Alegerile prezidențiale din 2014 sînt decisive.

Dacă președintele, începînd cu 2014, va fi uselist, fie că e vorba de Ponta, Antonescu sau Oprescu, viitorul României este pecetluit. Vom fi o periferie săracă și cenușie, bîntuită de bande de rakeți economici, prostituate politice, agenți ruși, haiduci politici și hoți la drumul mare. O zonă tampon în care vor fi satisfăcute și pretențiile populiste, și lăcomia mafiotă și miturile populare, și protocronismele legionaroide.

Deja ICR a început să-și deschidă filiale în țară. Marga știe el ce știe.

Facebook Comments

34 Comments Romania si USL, tinta a euroscepticismului

  1. Pingback: Despre patriotism | Madame Blogary

  2. acspot

    Foarte bun articolul. Din pacate zilele acestea mi se pare ca zarurile au fost aruncate: USL a fost cel care a inclinat definitiv balanta in „favoarea” iesirii noastre din Europa, oricum a participarii noastre la luarea deciziilor i UE. Suntem din nou pe cont propriu, insa mult mai saraci dupa cei aproape 10 ani de donatii pentru a fi acceptati asa cum suntem noi de catre vest.
     
    Foarte trist peisajul, si mai trist viitorul gri care este la orizont.

    Reply
  3. Glook

    Eu am facut ieri un rezumat la articol intr-o poza: http://4.bp.blogspot.com/-HbjBRgf3Sm4/UGW_hmjLJqI/AAAAAAAAAGA/kuaLVaArKKQ/s1600/Curcubeu1.jpg
     
    A se citi de la stanga la dreapta.

    Reply
  4. TitusTechera

    1. Romania a ratat valurile de entuziasm de extindere ale Uniunii Europene. Mi se pare implauzibil ca in urmatoarele decenii va mai exista o vigoare–sau un delir–expansionist de felul celui vazut in anii ’90. Alternativa este diplomatia. Ori Romania nu poate sa aiba diplomatie, pentru ca diplomatia este numai un fel de a transmite realitati politice dincolo de granite intr-un fel care sa convinga actori politici care nu iti impartasesc opiniile.
    Realitatile politice romanesti nu au vreun interes serios in alti actori politici; actorii politici care vor domina scena politica in Romania nu au nici experienta si nici interesul necesar pentru a intelege problemele politice europene si felul in care se poate vorbi cu politicieni europeni.
    2. Progresele facute de Romania dupa 1989 sunt sub semnul intrebarii. Nu numai pentru ca a trecut prea putin timp, ci pentru ca scena politica romaneasca nu este stabila. Este ridicol sa discutie despre un sistem de partide care nu exista. Partidul politic nu este un fapt politic in Romania; este, cum se spune intre metafizicieni, un epifenomen.
    Lovitura de stat din vara a aratat nu numai ca sistemul de partide nu este serios, dar ca schimbarea incercata din 2004 incoace, inspre un sistem politic dominat de partide politice, este mult mai fragila decat sistemul privat de interese care domina tara. Justitia pare sa fi fost testul decisiv. Justitia ori este privata (in ultima instanta, razbunarea de familie / clan), ori publica (in ultima instanta, legi impartiale).Romania din 1989 are o justitie corcita; nici complet privata, nici publica. Asa cum sistemul de justitie nu este popular si nu are autoritate, sistemul de partide nu e popular si nu are autoritate. Caderea guvernului MRU poate este un exemplu mai ingrijorator de slabiciune a partidelor.
    3. Daca descrierea asta este in linii mari fidela faptelor politice, viitorul arata sumbru. Victoriile politice ale dreptei in urmatorii ani sunt improbabile–foarte improbabile. (Dreapta in Romania inseamna partide care nu il simpatizeaza pe Ion Iliescu si copiii lui nenaturali.) Dreapta depinde de o incredere populara pe care nu o poate castiga; si are ghinionul ca nu poate alege alt popor, preferabil unul cu pasiuni politice…
    Pe scurt, viitorul tarii depinde de doua conflicte politice, nici unul intern. Intai, de conflictul dintre UE si Rusia, care pana acum i-a avantajat pe rusi de-a lungul erei Putin. Viitorul UE nu e promitator… Apoi, de conflictul dintre Democrati si Republicani din SUA. Daca Republicanii recastiga puterea, vor completa schimbarea politica inceputa de Reagan (GOP nu a controlat Congresul inainte de 1994 din 1952–si pentru 4 ani sau mai mult din anii ’20). Ei vor avea interese in politica externa si legatura dintre Romania si NATO ar putea ajuta Romaniei. Daca vor castiga Democratii, problemele economice vor fi prea grave pentru ca America sa fie atenta la NATO–si Romania va fi izolata international complet.

    Reply
  5. Pingback: Blogary, vacanta și MRU | Madame Blogary

  6. Bleen

    Off topic
     
    Am fost cuminte, mi-am băut cafeaua, am păpat tot, am scris articolul, acu pot să mă duc să-mi instalez Delta Force și The Saboteur.

    Reply
    1. Amelia New

       @Bleen Eu zic sa mai speli niste vase intrucat eu astept cu interes si alte revelatii + Partea a II de la Bucuresti si Dreapta. 

      Reply
      1. Bleen

         @Amelia New De București și dreapta se ocupă Barbu Mateescu , deci el trebuie să spele vase. Sau, mă rog, ce vrăji mai fac sociologii, să amestece poțiuni din ureche de liliac cu gheare de șomîlc și sondaje.

        Reply
    1. Bleen

       @meioza El făcea o hartă culturală, a civilizațiilor. Europenii trebuie să țină seama și de realitățile politice. O împărțire a României ar aduce numai probleme și instabilitate Europei. E preferabil s-o țină în interior pe toată sau, dacă e inadaptabilă și aducătoare de instabilitate, nervi, probleme și bani pierduți, s-o lase ca zonă tampon.

      Reply
  7. DenisaC

    Cum așa? Nu trăim în cea mai frumoasă și mai bogată țară? Eu așa am învățat la școală.
     
    Acum serios. Cred că momentan suntem prea preocupați să ne golim coșul de gunoi în mijlocul sufrageriei ca să observăm ca afară a erupt vulcanul de lângă casă.
     
    Strategiile și politica trebuie făcute pe termen lung, nu pe termen scurt. Așa cum s-a subliniat în articol, nu avem cultura unei democrații.

    Reply
      1. Agentul Bad Ass Tweety

         @Bleen
        n-am eu personal da’ am pe cineva. cum vrei – central trei camere, superlux în vilă cu pişcină, sau garsonieră în bloc liniștit printre ramurile copacilor, la loc cu verdeață, unde nu e nici îndurare nici suspin?

        Reply
        1. Canadiana

           @Agentul Bad Ass Tweety  @Bleen  Lungu Victor Eugen Mihai  ai dreptate. is din buc. da’ mi-am aranjat ceva la cluj. are mancare buna si bautura din abundenta. 🙂

          Reply
        1. Amelia New

           @Bleen  @Agentul Maica Precisă Asta ar insemna ca va fi si usor de despachetat (pe alte insule0 asa incat sa avem un arhipelag de state minimale.  

          Reply
        2. Canadiana

           @Bleen  @Amelia New  @Agentul Maica Precisă eventual gonflabil si transportabil. in caz ca trebuie s-o stergem si de-acolo. 

          Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.