Doi ani, sase luni, saisprezece zile si nouasprezece ore. Ajunge!

A fost nevoie doar de doi ani si jumatate de atac furibund al trinomului PSD-ALDE-UDMR la adresa Justitiei si a sigurantei cetateanului, avand ca beneficiari infractorii si puscariabilii politici, pentru ca nouasprezece ore de imbecilism operativ si criminal sa produca o tragedie de proportii epice. Atat. In numai doi ani si jumatate, realitatea susanelei, a bisnitei politice, a cumetriilor, a parvenitilor, a pitipoancelor, a idiotilor, a analfabetilor, a rinocerilor, a pupincuristilor, a plagiatorilor, a incompetentilor absoluti, a politrucilor slinosi, pe scurt, realitatea socio-politica si profesional-morala implementata la nivel de stat de actuala gasca aflata la putere a reusit sa ne ofere, intru tragica noastra revolta, carnagiul de la Caracal.

Anihilarea Romaniei ca stat nu s-a facut si nu se face prin atacuri cibernetice sau armate, nici prin masinatiuni economice malefice intrumentate de cine stie ce vointe externe, nici prin interventii ale vreunei oculte interne, asa cum trambiteaza desantat in ultimii ani tot felul de idioti utili si ticalosi de serviciu. Reducerea la impotenta statala se face, simplu si eficient, prin distrugerea statului de drept, prin amputarea si anularea prerogativelor institututiilor chemate sa vegheze la siguranta cetateanului, prin legi care favorizeaza infractorii si cutume politicianiste cu forta executiva, care inhiba Justitia, Politia, Procuratura si Serviciile Secrete sa isi exercite atributiile. Reducerea la incapacitate a statului roman s-a implinit intr-un butoi cu acid sau cu benzina – mai conteaza? -, unde corpul transat al Alexandrei (si, probabil, si al Luizei) a fost scufundat spre lichefiere sau incinerare, in rastimpul celor 19 ore de incompetenta criminala a Politiei si Procuraturii, anihilate profesional si operativ de o putere politica anti-cetatean.

Bestia cu chip de om care le-a ucis pe cele doua copile nu reprezinta, oricat de crud ar parea ceea ce afirm acum, problema de fond a acestei tari. Psihopati asasini au fost si vor mai fi. Delapidatori, hoti, violatori, pedofili, criminali in serie, grupuri infractionale organizate, politicieni corupti, au fost si vor mai fi. Cartile de psihopatologie abunda de exemple, cazuistica de speta, la fel. Iar istoria consemneaza si va consemna atat eficienta insangerata si intunecata a unora cat si lacomia patologica si sociopatia altora.

Problema de fond a acestei tari este aceea ca cei aproape trei ani de atac politic la statul de drept si cele nouasprezeze ore de imbecilism si incompetenta criminale reprezinta o parte a realitatii produse halucinant de votul unei parti a acestui popor si de absenteismul de la vot al altei parti a aceluiasi popor.

Problema de fond a acestei tari este ca cei care acum demit, pe buna dreptate, sefi ai Politiei Romane si formeaza grupuri interinstitutionale de criza si cer convocarea CSAT si varsa lacrimi de crocodil in spatiul public, sunt in mare partea fie aceiasi indivizi, fie sefii lor politici, care pana mai deunazi faceau spume la gura, perorand impotriva celor care incercau sa mentina o realitate sociala in care cetateanul obisnuit sa fie cat de cat protejat si aparat.

Problema de fond a acestui popor este ca acum pare ca isi doreste, pe fondul unei omenesti emotii, ca sistemele de supraveghere si localizare sa fi fost ultraperformante si supereficiente si superprezente, in timp ce aplauda cu putin timp in urma scoaterea din joc a singurelor sisteme de urmarire informativa electronica eficiente si operative, chiar pe mana deciziilor Curtii Constitutionale, de teama ca nu cumva sa i se fure din libertate.

Problema de fond a Romaniei este ca cei care acum urla, pe buna dreptate, pe retelele de socializare si cer decapitari publice, sunt in buna parte cei pe care i-a durut in cot de exercitiul democratic al exprimarii suveranitatii poporului la alegerile din 2016 sau/si cei care aplaudau si mai aplauda exercitiul politic al actualei guvernari.

Problema de fond a acestei tari este ca ipocrizia unora si incompetenta altora, revolta unora si coruptia altora, nepasarea unora si interesele altora, naivitatea unora si sarlatania altora definesc plenar vina morala a noastra, a tuturor, in cazul tragediei de la Caracal.

Ce este de facut, o sa ma intrebati?

In ceea ce ma priveste, actualul guvern, in frunte cu analfabeta functională din fruntea acestuia, care in mod grotesc pare ca a intrat, cu aceasta ocazie, in campanie electorala pentru alegerile prezidentiale de anul acesta, ar trebui sa demisioneze imediat!

Liderul partidului care a mutilat legislatia penala, a timorat procurorii, politistii si judecatorii si care a promovat incompetenta si nepotismul si legislatia favorabila puscariabililor politici si infractorilor politici, cu efecte catastrofale asupra intregului sistem de siguranta a statului roman, nu are cum sa isi aroge vreo o veleitate antiseptica si reformatoare in speta!

Liderul partidului care a arestat Romania si care a distrus statul de drept, nu poate decat sa plece definitiv din viata publica. Sa plece, impreuna cu toti cei care au sustinut direct si indirect acest masacru legal si institutional, care a culminat cu oroarea dublului asasinat (deocamdata…) de la Caracal!

P.S. In ceea ce il priveste pe asasin, acesta ar trebui impuscat. Nu se poate, caci Romania a abolit pedeapsa cu moartea. Atunci, ar trebui sa primeasca pedeapsa cu inchisoare pe viata. Nu se poate!!! Caci, in conformitate cu legislatia promovata si adoptata cu majoritate ade voturi de catre PSD-ALDE-UDMR, infractorii care au peste 60 de ani… NU pot primi pedeapsa cu inchisoare pe viata! Ramane sa se pronunte in speta si CCR…!

(Foto: Europa Liberă)

Cite ceva din nebunia (tridimensionala) a multiculturalismului

Vorba lui Mahlerbe in timpul ghilotinei iacobine: „cine și-ar fi putut închipui că și toleranța își va avea fanaticii săi !”

Noua stângă așa-zis progresistă începe să-și arate colții și pe la noi. Gargara propagandistică care debitează clișeele ideologice binecunoscute cu „toleranța”, „discriminarea de gen”, „drepturile homosexualilor”, ”diversitatea”, „accept” (orice !?), „multiculturalismul” bla, bla.. și care împroașcă una-două cu binecunoscutele invective gen „homofob”, „islamofob”, „sexist”, „intolerant”, „bigot”, „naționalist”, „pupător de moaște” ori cu invective inspirate direct din recuzita predecesorilor ideologici comuniști gen „reacționar”, „retrograd”, „nazist”, „fascist”, „extremist de dreapta” (întotdeauna numai de dreapta !), „dușman al progresului”, pe oricine se îndoiește de canonul progresist, așadar aceasta agendă ideologică așa-zis progresistă n-ar mai trebui să înșele pe niciun om cu capul pe umeri: POTENȚIALUL ei TOTALITAR sare in ochi ! Nu e cu nimic mai puțin primejdios pentru libertățile consacrate decât regimurile totalitare din trecutul recent, nazismul și comunismul. Când fructele activismului lor vor fi coapte, ne vor băga gheara in grumaz cu prima ocazie. Deocamdată doar poliția gândirii își face semnalată prezența. Așa-zisul CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) e cel mai relevant exemplu. Impostura lui e evidentă: nu e constituțional, nu e ales de nimeni și funcționează ca un soi de stat în stat, cu sancțiuni care se juxtapun uneori atât guvernului cât și justiției. Plus ONGimea activistă care impune societății românești agenda neomarxistă pas cu pas, după modelul occidental mult mai avansat, în principal prin lobby-ul de la guvern, legiferarea educației, terorism cultural și militantism neîncetat împotriva grupurilor țintă și a comportamentelor sociale încă NEASISTATE de Stat. Mania persecutorie împotriva fumătorilor dă deja și legislație. Ca să înțelegem mai bine cine sunt noii inamici ai societății deschise și cum se disimulează potențialul lor LIBERTICID, să urmărim cu atenție cazul de mai jos! Norocul nostru e că în România, cu toți potlogarii lui Dragnea, marxismul cultural e mai puțin avansat decât în Occident. Postez mai jos o replică bine articulată a Cristinei Elena Radulescu pe Facebook împotriva nedreptății făcute lui Remi Mănoiu ——> Fiind indignată de atitudinea barului, Cristina a distribuit povestea bărbatului în mediul online :

„Un om și-a pierdut locul de muncă numai pentru că a îndrăznit sa anunțe pe Facebook că va participa la Marșul Normalității. Un om aproape că a fost linșat public de către promotorii „iubirii” și „toleranței”, cei din comunitatea LGBT si câte litere or mai fi și susținătorii lor, care au tăbărât pe el, l-au insultat, și-au bătut joc de el, l-au amenințat și nu au avut pace până când nu l-au văzut concediat. Pentru cei care doresc sa vadă cum a fost tăvălit omul acesta prin mocirlă, vă invit să intrați pe pagina lui si să citiți comentariile. Vă veți îngrozi. Lăsând la o parte limbajul infect, atata ură adunată impotriva unui om nevinovat eu n-am mai vazut. Remi Manoiu se numeste. Voi, toți cei care l-ati călcat în picioare pe Remi, vreti respect și iubire din partea mea? Cum să vă respect eu, cand l-ați lăsat fără loc de muncă, fără ca el să vă fi făcut nimic? Ce respect să am eu pentru cineva, care iese la paradă, pe străzi, în penisul gol și se târâste pe jos, în patru labe, deși Dumnezeu l-a făcut biped? Ce respect, când tu îți bați joc de credința mea și introduci în festivalul tau o piesă de teatru în care niște scârbavnici, pentru că un actor adevărat nu acceptă așa ceva, toacă ceapă pe icoana Mântuitorului? Ce respect, când tu profanezi statuia lui Adrian Păunescu? Ce respect, când minți cu nerușinare, că eu, heterosexualul, te bat pe tine, homosexualul, pe stradă, când strigi isteric că esti discriminat, desi nu te discriminează nimeni, când în realitate, tu esti cel agresiv și vrei sa îmi impui cu forța sa te accept? Care toleranță, cand tu, pe mine, nu mă tolerezi? Cand mă acuzi, mă hăituiești, mi te bagi in ochi prin toate canalele- începând cu google și termind cu ultima firmă care te susține, cand îmi hărțuiești copiii și vrei să îi educi tu, să le spui că sunt fetițe, deși ei sunt băieți și invers, cand mai ai un pic și îmi intri și-n casă, să dictezi regulile în familia mea? Ce respect, când instituții alde CNDC, care trăiesc si din banii mei, te apără numai pe tine, iar pe mine, nu? Tu imi faci mie toate astea, iar eu trebuie sa te iubesc si sa te accept. Te bați cu cărămida in piept ca tu nu vrei decât drepturi egale cu mine. Nu, prietene, tu nu vrei drepturi! Tu vrei dreptul de a mă subjuga pe mine, de a-mi pune de gât lațul ideologiei de gen și de a mi-l strânge în jurul gâtului, după bunul tău plac. Sunt sătulă de agresiunea, amenințările tale, de obrăznicia cu care pretinzi să te insinuezi in viata mea si a copiilor mei. Ieri, un amic și-a pierdut locul de muncă. Fara să-ți fi greșit ție cu nimic! Cine e victima și cine e călăul?”, a scris Cristina Elena Radulescu pe Facebook.

Proiectul de a nu mai servi copiilor produse care conțin carne de porc sau gelatină în două grădinițe din Leipzig pentru a proteja copiii musulmani a provocat o criză online ce s-a răspândit în întreaga țară. „Din respect pentru o lume în schimbare, mâncărurile și gustările care conțin carne de porc nu vor mai fi comandate și servite după 15 iulie”, arată o scrisoare trimisă părinților, potrivit Bild. Reacțiile părinților au fost atât de intense încât poliția din Leipzig a decis să posteze mașini de patrulă în afara grădinițelor pentru a le proteja de „pericole posibile”.

(Foto: yourteenmag.com)

Revolutia de orice fel ucide

Socialismul are nevoie, pe langa celelalte componente, de un ingredient numit REPRESIUNE.
Daca intr-un stat totalitar asta nu ar fi o problema, in democratie e nitel mai greu.
De aceea, tot socialismul a inventat REVOLUTIA.
Revolutia, pentru cei care mai tin minte, a fost intens propovaduita inainte de 1989, sub diverse forme.
REVOLUTIA nu are absolut nimic democratic in ea, deoarece reprezinta impunerea, pe cale violenta, prin represiune, oprimare, a vointei unei categorii, asadar nu exista drept de a alege. Adica ti se baga pe gat vointa revolutionarilor, te supui sau mori.
Problema e ca in democratie, socialismul nu mai poate da vina pe regim, el fiind ales liber. Drept pentru care socialismul aplica invataturile din povestea pompierului incendiator. Ca sa poata reprima, isi formeaza structuri si musai sa dea un nou,,dusman de clasa”norodului. In cazul de fata coruptia. Totul e in subteran mutat in zona luptei contra democratiei, nicidecum in zona apararii cetateanului, asta pentru cei care inca nu s-au prins de scamatoria asta ieftina.
Socialismul nu poate exista fara revolutie, fara suprastat, fara represiune. Singura lui problema e inventarea unui dusman. Si bineinteles, tinerea populatiei in saracie si lipsuri pentru o stare emotionala negativa puternica.
Asadar, in cazul asasinatelor care au zguduit lumea civila, se dau niste structuri de forta care au o infrastructura tehnica si de personal special pregatita sa suprime, nicidecum sa ajute. De ce? Pentru ca impreuna, sub pretextul,, REVOLUTIEI ANTICORUPTIE” se ocupa de luptele politice si mancat banuti. Nimic in folosul norodului! Contractele cu firmele private se inscriu fix in aceeasi paleta, firme private pe care, dupa ce mananca banii impreuna, le baga la zdup pt coruptie.
Pompierul incendiator e pregatit insa doar pentru incendiile starnite de el, considerand ca el controleaza tot.
In momentul cand altcineva da foc, el nu mai stie ce are de facut, apa nu mai curge pe furtun, scara nu se mai inalta, masina de interventie nu e pregatita pentru asa ceva. Evident, e pregatita doar pentru scenarii de dinainte gandite, nu chestii intamplatoare.
Atunci cand,, lupta anticoruptie” va viza suprastatul insasi, este posibil sa renastem.
Nu, nu va faceti iluzii, nimeni nu isi va da demisia, suprastatul are nevoie de acei calai.
Iar cei ce blameaza coruptia, de fapt stau cu scarile pregatite sa se urce in cladirea incendiata, dupa stingerea focului si sa apara ca salvatori ai natiunii. Se vor urca pe scarile pregatite de pompier.
Mai e o problema. Saltelele de rezerva de la sol au inceput sa se dezumfle.

(Foto: RFI)

Abandonul cetatenilor in favoarea puterii

În atâta,,stat de drept” și,, luptă anticorupție” mor uciși oameni.
Oameni de rând și probabil că asta îi face neînsemnați.
Mult mai însemnată este,, lupta anticorupție”,,,să intre Dragnia la puscărie”.
Eroii morți în Apuseni, un copil târât de o procuroare progresistă, doua fete asasinate cu sânge rece devin,,victime colaterale”.
Suprastatul își ucide cetățenii, din neputința de a-și întelege responsabilitățile. Suprastatul vrea bani si putere, nu oameni liberi si responsabili, cu care să împartă responsabilitatea traiului.
Sper ca fanii luptei anticorupție să își țină dracului fleanca, atâta timp cât au susținut instituțiile de forță. E deja un lucru obișnuit admirația victimei față de călău.
Orbi sunt cei ce cred ca progresismul socialist îi va ocroti. Nu. Doar îi va crește ca pe niște găini și ulterior ii va sacrifica, pentru că orice putere politică ajunsă la conducere face un prim lucru: se asigură prin toate mijloacele că nu va pierde puterea proaspăt câștigată.
Dacă o instituție de telecomunicații speciale e lăudată în cazul recentelor alegeri si a unui referendum unde, vă spun sincer, ați votat ca oile, dar este total incapabilă să furnizeze o locație sau funcționarea unui sistem electronic de sanatate, atunci teoria mai sus enuntata se confirma.
Vremurile de pana in 1990, cand Securitatea si PCR conduceau, or să ni se pară o dulce vacanță.
Pentru că socialismul se reformează și nu dispare decât atunci când fără sintagma de,,om liber”nici soarele nu mai răsare.
În rest, numai de bine!

Cinci posibile constatari despre realitatea inconjuratoare. Nimic exhaustiv, nimic definitiv.

1. Marile corporații multinaționale promovează, în mod paradoxal, un model economic de tip socialist;

2. Occidentul, dominat de establishmentul neomarxist și de lașităti energetice și economice convenabile, hrănește atât sistemul autoritar chinez, cât și pe cel autoritar rusesc;

3. ONU și UE extind, susțin, implementează și promovează ideologia Noii Stângi, subminând de fapt drepturile fundamentale ale omului;

4. Globalizarea, dincolo de unele beneficii economice academice, științifice și turistice de neconstestat (!), tinde să distrugă din nefericire, tradițiile și identitățile naționale;

5. Corporațiile multinaționale promovează cu nesaț agenda neomarxistă, cu rădăcini marcuseiene, de tip LGBTQ+

Ganduri trebuincioase

1. Noua Stânga autohtonă, reprezentată de USR-PLUS, nu militează împotriva ideologiei de stânga a PSD-ALDE, ci doar împotriva corupției păstorite de aceste două partide. Când coruptii și corupția nu vor mai fi subiecte legate de PSD și/sau de ALDE, domnii Ciolos și Barna vor colabora copios cu vechea stângă. Deja, combinația din care a ieșit câștigătoare vechea ong-ista Renate Weber, pe mâna PSD, ne oferă o mostră de concubinaj stangisto-stangist și marchează un debut punctual dar răsunător al recunoașterii oficiale a afinităților celor două tipuri de stânga.

2. În absența credinței, cvasitotalitatea establishmentului politic european se bălăngăne dizgrațios între exersarea cultului personalității, creator de dictatori siniștri și exersarea cultului ideologiei stângii, creator de dictaturi sinistre. Două tipuri de rău cu aceeași cauză: absență lui Dumnezeu! Dictaturile personale și de grup politic, alături de dictatura corectitudinii politice neomarxiste se vor a fi mărcile înregistrate ale secolului XXI. Depinde doar de imaginația morală de extracție creștină a omenirii ca ele să nu izbandeasca!

3.Vladimir Putin este, pur și simplu, un personaj toxic. Dacă nu cumva, efectiv, malefic. Zecile de asasinate politice săvârșite sub domnia absolutistă a individului, mâna de conflicte regionale înghețate, plantate de nostalgiile imperiale ale fostului KGB-ist, atacurile cibernetice asupra democrațiilor occidentale puse la cale de troli amici Kreminului, cabotinimsul agresiv și subversiv al spionului ratat și multe alte delicii pestilențiale de sorginte putiniană, stau chezășie.

Orice altă eticheta cu tentații indulgențe, aplicată individului, ar riscă să eșueze în ridicolul aberatiei conform căreia Pablo Escobar ar fi fost o persoană respectabilă și psihic sănătoasă.4. Adevărul nu ține cont de ideologie, de sex, de vârstă , de interese, de conjunctură, de tehnologie, de partid. Interpretarea lui, da! De aceea, afirmăm ritos că nu există adevăr absolut. O interpretare a realității, care devoaleaza natura subiectivă, trufașa, discreționară și păcătoasă a omului. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de Adevărul Absolut (de extracție Divină!), cu atât suntem mai porniți în a-l nega și a-l relativiza.

Iată întrebările Blogary pentru candidații la președinția României!

Vine toamna și au început să se coacă candidații pentru funcția supremă în stat, președinția României. Cum pe Iohannis, care a dat dovada incapacității crase de a fi președinte, nu se mai poate pune multă speranță, drumul este deschis unei palete largi de chemați și nechemați.

Una a și apărut. Ramona Ioana Bruynselles, candidata Partidului Umanist, nici nu terminase bine Băsescu fraza ”pregătiți femei, blonde și peste 45 de ani.” Este ca și cum Ramona Ioana era deja pregătită! Arătînd bine și cu un discurs corect, Ramona Ioana are șanse să nu treacă precum gîsca prin apă prin aceste alegeri.

Soție de președinte de bancă, fostă lucrătoare la guvern, Ramona Ioana își invită colegii de candidatură să semneze un legămînt:

”1. Nu îi voi ataca pe ceilalți, le voi combate ideile cu argumente și nu îi voi vorbi de rău pe contracandidații mei.

2. Voi face totul pentru a-mi încuraja susținătorii să ducă o campanie curată, inclusiv pe rețelele de socializare.

3. Mă voi angaja într-o campanie pozitivă, voi condamna orice formă de fake news.

4. Voi respinge orice formă de intimidare a alegătorului și mită electorală.

5. Alegătorul este suveran, merită respectul nostru și al tuturor, merită o campanie cinstită și transparentă.

6. Acest angajament mi-l iau în fața tuturor românilor, pentru o politică onestă și orientată către oameni.”,

Se arată în propunerea candidatei PPU.

Dacă schimbarea de discurs este evidentă, să vedem și la conținut cum stăm. Am întocmit împreună cu Claudiu Băcanu un set de întrebări la care îi vom ruga pe toți candidații la prezidențiale să ne ofere și să ofere poporului ăstuia răspunsuri. Noi, aici, la Blogary, sîntem oameni de dreapta, așa că punem serios bază pe răspunsurile candidaților.

Așadar, întrebările sînt!

1.Credeti in Dumnezeu?

2.Considerati modificarile legislative privind limba de stat oportune?

3.Considerati ca ar trebui legiferate casatoriile intre persoane de acelasi sex la noi?

4.Dar problema implementarii, in mod insidios, a idelogiei de gen in scoli?

5.Cum veti aborda problema migratiei, in contextul presiunilor crescande ale UE privind acceptarea cotelor de migranti din Orientul MIjlociu?

6. Cum veti rezolva problema profitului exportat si neimpozitat?

7.Cum veti rezolva problema adevarului istoric privitor la ,,Revolutia” din decembrie 1989?

8. Secularism sau conservatorism? Stanga sau dreapta politica, fara mix-uri care stim bine ce aduc.

9.Considerati oportuna renegocierea pactului cu Ucraina, pact incheiat pe vremea CDR?

10.Stat national suveran independent sau conglomerat multietnic, provincie a superstatului UE?

11. Libertatea inseamna: sa faci ce vrei, sau sa faci ceea ce se cuvine?

12.Stat minimal in ce sens?

13. Capital autohton majoritar si puternic, astfel incat sa putem privatiza DOAR pe plan intern marile companii, sau capital multinational, cu instrainarea a tot?

14. Invatamant garantat de 12 clase, pentru asigurarea unui nivel cat mai intalt de cunostinte, dau fiecare dupa cum poate si il taie capul?

15.Impozit minim, dar impozitat tot ce e productiv, sau impozit diferentiat, generator de coruptie si egalitarism?

16. In afara de copii si batrani si bolnavi, nimeni si nimic nu e special in tara asta, nu-i asa?!

Cu rugămintea de a fi prompți în a ne răspunde, mulțumim anticipat!

Iata intrebarile Blogary pentru viitorul presedinte!