Andrei Pleşu despre Emil Constantinescu

Despre vizita lui Emil la Washington:

Vizita de atunci la Washington n-a fost o reuşită. Domnul Constantinescu a vorbit de trei ori mai mult decât Bill Clinton, deşi interesul nostru ar fi fost să colecţionăm mai ales declaraţii favorabile ale preşedintelui american.

Despre paranoia lui Constantinescu:

Apropo: domnul Constantinescu consideră că mineriadele de la începutul anului 1999 au fost o încercare a Rusiei de a-l debarca pentru atitudinea sa pro-SUA şi pro-NATO.

Mă declar depăşit de anvergura geopolitică a acestei ipoteze! No comment!

Despre promisiunea pe care Emil Constantinescu a făcut-o ruşilor, fără ştiinţa Armatei şi a Ministerului de Externe,  de a le acorda drept de survol:

„Vă daţi seama? A venit în apartamentul meu primul-ministru rus! Iar, în urma discuţiilor, eu i-am promis că vom acorda drept de survol avioanelor ruseşti. Şi în timp ce eu, ca preşedinte şi ca şef al Armatei, îmi iau acest angajament faţă de primul-ministru rus, vii dumneata şi decizi contrariul.  Mă fac de râs!”  Ceea ce auzeam mi se părea uluitor. Nu aveam decât o soluţie: demisia. L-am sunat şi pe Constantin Degeratu, care, solidar, a fost de acord să demisionăm. Numai că, între timp, l-a sunat pe Emil Constantinescu doamna Albright şi l-a felicitat pentru respingerea survolului.

Despre „garanţiile de securitate” pe un şerveţel, pe care Emil Constantinescu le-a primit de la Jacques Chirac:

Emil Constantinescu a vrut să contracareze această obiecţie şi, după nu mai ştiu ce summit,  mi-a spus, victorios: „Am proba că ni se dau garanţii de securitate!”

„Cum aşa? Cum arată?” A băgat mâna în buzunar şi a scos un şerveţel, ca ăla al lui Churchill de la Yalta, pe care Jacques Chirac îi scrisese, la cerere, că România e o ţară prietenă, căreia Franţa îi va fi totdeauna alături. Pentru preşedintele nostru, acest şerveţel era o garanţie de securitate. Nu vreau să-mi închipui ce-o fi gândit „Jacques” când i s-a cerut un asemenea „angajament”.

Despre închipuirile lui Emil Constantinescu:

Problema nu e că domnul Constantinescu era idealist, uneori fantast şi mereu preocupat de efigia proprie. Problema e că se credea un pragmatic.

Despre cum au făcut ruşii mişto de preşedintele României, pe atunci Emil Constantinescu:

Ne-a povestit preşedintele Emil Constantinescu că i-au promis, la un moment dat, acordul formal de retragere a trupelor din Transnistria, la o masă, tot aşa, de taină, de ziua domnului Constantinescu – „Astăzi e ziua lui Emil Ivanovici, hai să retragem…”.

(Râde sănătos). Înduioşător. Dar se vede treaba că l-au păcălit. Din câte ştiu, trupele cu pricina n-au fost retrase nici până astăzi…

 

Cu alte cuvinte, preşedintele Emil Constantinescu, speranţa „partidelor istorice şi democratice”, era un încet la minte, vanitos şi închipuit.

Interviul integral cu Andrei Pleşu, în Adevărul. Intraţi, că merită, Emil e doar un subiect.

Facebook Comments

21 Comments Andrei Pleşu despre Emil Constantinescu

  1. Bleen

    @Andrei P.

    Uite asa se recunosc postacii trimisi de celula de baza a partidului, Comitetul de postaci. Baetii intra si baga poezia "da' Basescu cand a ….da' de Basescu de ce nu …" nestiind insa unde au intrat. Ultima cearta intre Basescu si Plesu a pornit de la un interviu acordat de Plesu Blogary, interviu in care vorbea de Basescu. Si apropo, Plesu nu l-a acuzat niciodata pe Basescu ca ar fi incet la minte, ba dimpotriva. In schimb, pe Milica l-a acuzat ca e un tantalau inchipuit.

    Reply
  2. Andrei Plesuv

    Astea sunt fragmentul de interviu despre Emil Constantinescu. Articolul urmator de pe blogary va fi intitulat "Andrei Pleşu despre Traian Basescu"? Ar fi interesant si – mai ales! – surprinzator din partea blogary sa comita una ca asta. Sunt pasaje "delicioase" despre Basescu in interviul ala.

    Reply
  3. Nemo

    singurul motiv pt care il mai respectam pe C-estu, a fost faptul ca s-a impotrivit survolarii rusesti cand cu Iugoslavia.

    din relatarea lui Plesu, inteleg contrariul(pe langa faptul ca Milica are aerul de dobitoc sinistru in intreaga afacere).

    s-a dus si ultima umbra de respect pt Milica, in other words.

    C-estu isi merita pe deplin nick-name-ul cu care a intrat in "istorie": Milica.

    Reply
  4. ElCucui

    Păi, de la plecarea Seniorului îi venise ideea. Observase el că moartea liderului îl poate propulsa. Câtă dreptate avea Băse când spunea că poporul ăsta e blestemat. Auzi! Să moară și Havel!

    Reply
  5. ElCucui

    Dar când își aranja cravata în oglindă, la hotel, la scurt timp după ce Havel fusese diagnosticat cu cancer, a povestit? Când gândea cu voce tare: "Dacă moare cehul, rămân liderul carismatic al Estului!" N-a povestit?! Păcat!

    Reply
  6. Nea

    Am reţinut asta din Agenda de Iasi: "Bodyguarzii de la SRI au spus în anchete ce misiuni au avut în ţară în timpul campaniei electorale a lui Ion Iliescu, dar şi ce persoane veneau frecvent în vizită la Vîntu. Potrivit acestor declaraţii, veritabili "oameni de casă" ai lui Vîntu erau Dumitru Iliescu, Nicolae Popa, Varujan Vosganian, Nicolae Văcăroiu şi Radu Timofte."

    Dom' Varujan, parcă ziceai că degeaba te acuză unii că ai fost turnător la Secu! Tu eşti liberal din moşi strămoşi, din ăia de dreapta, adevăraţi, nu-i aşa?

    Reply
  7. Mih

    Sare, respect!

    Eu am cautat imagini cu cei doi si am dat peste text. La sursa nu m-am uitat, dar e bine de stiut. Si corect!

    Reply
  8. Flavia

    Si cate sperante mi-am pus in acest presedinte. In 20 de ani am mai observat ceva. Ura partidelor istorice. Urasc pe toata lumea. Si din ura fac gafe monumentale. Parca le ia Dumnezeu mintile. Cate frustrari au putut acumula? Oare cum ar putea fi reprimate?

    Reply
  9. Mih

    Din speranta CDR '96, EC a devenit inca un personaj care s-a "reconciliat" baban (n-am gasit alta rima) cu Iliescu.

    Ar fi dovedit un strop de inteligenta/intelepciune/bun simt. daca nu reaparea pe scena politica.

    Detaliile ingroasa tusele caricaturii.

    Reply
  10. @@@

    Daca sunt adevarate, Plesu il confirma, oarecum, intr-o anumita privinta macar, pe Vadim Tudor din perioada de referinta. Jalnic.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *