Blogul politic: cafenea si cinema pentru scenaristi, regizori si actori

Blogul politic e un cinematograf în care publicul e format din actori, scenariști și regizori, critici de film și cinefili rafinați. De fapt, e o cafenea în care se proiectează filme pentru scenariștii care le-au scris, regizorii care le-au făcut și actorii care au jucat în ele. În timpul ăsta, lumea stă la mese, se distrează, vorbește, se simte bine. Din cînd în cînd aici se mai nasc sau sînt ucise idei, se duelează argumente, circulă bîrfe sau poante, ba chiar, atunci cînd se înfierbîntă atmosfera, se aruncă cu scrumiere, halbe de bere, sticle de whisky sau scaune. Filmele care rulează pe ecran nu ajung să fie văzute de publicul larg niciodată. Dar, uneori,  ele nasc idei de scenarii, filme și jocuri actoricești care ajung la un moment dat în fața publicului larg.

Blogul în politică are două roluri:

  1. Rol de entertaining: o modalitate inteligentă de a-ți petrece timpul cu cei de-o seamă, de a te simți bine, de a vorbi, de a e certa, de a schimba argumente, idei, bîrfe, poante.
  2. Rol de a da idei: un blog poate seta sau reseta discuții, poate naște sau devia cursuri politice, poate aduce pe piață argumente,  analize, idei sau noi unghiuri de vedere.

Pe cursul fluviului politic, blogul se află mult mai în amonte decît se crede.

Blogul nu este mijloc de comunicare în masă și nu este organizație.

Blogul nu are:

  1. Rol de popularizare, de mediatizare: asta cred politicienii, jurnaliștii, staffurile politice, publicul. Oameni inteligenți sau presupus inteligenți. Cred prost. Foarte prost. Un blog care face campanie electorală are același efect ca un discurs ținut în lift. Efectul este zero. ZERO. Blogurile politice se adresează unui nucleu ultra-dur și ultra-mic de militanți ultra-convinși. Vrei mediatizare, du-te la televiziune, folosește ziarele de mare tiraj sau rețelele sociale! Rol de popularizare are mass-media, adică mijloacele de comunicare în masă. Blogul e mijloc de comunicare în lift.
  2. Rol de organizare și acțiune civică sau politică: asta cred sau vor să creadă energicii, oengiștii, agitații, agitatorii, hiperkineticii, cei puși pe acțiune în lipsă de idei, talent sau preocupări. Dacă vrei organizare, lasă internetul și blogurile! Apucă-te de oengeuri sau de lipit afișe pentru partid! Efectul blogurilor-de-organizare-și-acțiune este zero. ZERO. Acțiunea și organizarea chiar asta înseamnă: acțiune și organizare. Nu căutați surogate online! Nu ai nevoie de un blog ca să organizezi întîlniri între oameni vii, ca să lipești afișe, să faci ședințe sau să bați din ușă în ușă. Ai nevoie de bani de benzină și pantofi comozi.
Publicul blogurilor politice este format din politicieni, staffuri politice, jurnaliști, activiști politici sau political junkies. Cîți politicieni, stafferi, activiști, militanți avem? 7 milioane? 3 milioane? 1 milion? Nu mai mult de 150-200 000. 100 000 la dreapta, 100 000 la stînga.

În concluzie, propaganda, lozincile, motivaționalele, mobilizările sau îndemnurile la acțiune nu au ce căuta pe un blog politic. Sînt văzute de aceiași oameni care le fac. E stupid să faci propagandă în fața oglinzii.

Și da, adevărata politică se face la cafenea. Acolo se schimbă idei și informații, acolo se negociază, acolo se decide. În piață și pe stradă nu se face politică, acolo se suportă consecințele deciziilor din cafenea. Nici măcar în Parlament nu se face politică, acolo se pune la lucru mașina de vot care execută deciziile din cafenea.

PS. E prima și ultima oară cînd abordez subiectul ăsta.

PS2. Blogary nu este afiliat niciunui partid, grupări sau tabere politice. Și nici nu va fi.

Facebook Comments

29 Comments Blogul politic: cafenea si cinema pentru scenaristi, regizori si actori

  1. Bleen

    Chestia nașpa e că pe blog chiar trebuie să fii inteligent și convingător. Nu merge cu Ana are mere și Ponta e lău si Căcălău e si mai lău. Astea merg la teve și la bătăile cu lanțuri și bîte între lipitorii de afișe.Zic asta fiindcă mi se întîmplă destul de des ca oameni inteligenți și bine intenționați să-mi spună: ”Domle, noi, înțelegi, noi, Dreapta, noi în cine dăm? Noi, adică partidul nostru, mă-înțelegi, noi cu partidul nostru trebuie să dăm în Ponta și Antonescu. Noi cu ai noștri trebuie să spunem: Ponta e lău si Căcălău e si mai lău. Înțelegi? Noi, ai noștri, noi, partidul nostru, nu trebuie să dăm în ai noștri și să zicem ceva de ei, înțelegi? Da, sînt proști, sînt boi, sînt mafioți, sînt cretini. Da, ai dreptate, toți știm asta, că-s ai noștri și hă hă hă, îi cunoaștem bine. Dar dacă dăm în ei ne vede poporul cum dăm în ei și nu-i mai votează. Și dacă ai noștri nu cîștigă, ce rost mai are vieața? Deci, nu fii încăpățînat și iresponsabil și fă și tu așa cum e mai bine, așa cum face toată lumea: zi că Ponta e lău si Căcălău e si mai lău. Înțelegi? Dacă noi dăm în ai noștri, în partidul nostru, vasăzică, dăm în noi, nu-i așa? Și dacă dăm în noi nu e bine. Căci de la ai noștri atîrnă Binele. Binele țării. Și de la Binele țării atîrnă Binele nostru, al tuturora.”Wrong. Cine crede asta habar nu are care e treaba cu blogurile, ce sînt ele și la ce folosesc. Un blog este citit și se adresează nucleului pur și dur, celor care știu că Ponta e lău si Căcălău e si mai lău. Asta știu toți cititorii și asta zic. Cititorii zic Ponta e lău si Căcălău e si mai lău, blogul zice Ponta e lău si Căcălău e si mai lău. Da, și? Onanism în grup. Cu ce dăunează cestiunea asta lui Căcălău? Un grup MISA o ia la labă în sincron și Căcălău și Ponta se dau pe spate? De rîs, poate. Cu motivaționalele ni se duce marșul triumfal direct în primul stîlp, așa cum era să se întîmple astă-vară, cînd feștila era la mare modă. Rolul blogului este să le dea muie peste ceafă boilor care ne reprezintă, pe noi, Dreapta, boilor care conduc partidul nostru, de la pașopt încoace. Adică din 90, vreau să zic, de cînd Dreapta nu era decît o sclipire mică dar vioaie în capul lui Iliescu, fondatorul Dreptei de ieri și de azi, lăudat fie-i numele. Adică Numele.

    Reply
  2. Bleen

    Hai, că din una-n alta, îmi veni o idee la duș (ideile de la duș sînt mai doctrinare, mai ideologice decît ideile de la spălat vase, care sînt mai politice):
    Unul dintre cele mai perverse efecte, pe termen lung, ale fiscalității ridicate (la fiscalitate intrînd și contribuțiile sociale și de sănătate), dincolo de slăbirea economiei și de șomaj, este atrofierea inițiativei private, e experienței de inițiativă privată. Oamenii, renunțînd la inițiativa privată, din cauza barierelor statului, nu numai că nu creează valoare și locuri de muncă, dar nu cîștigă nici experiență. Poate că nu merge afacerea din prima, dar omul capătă experiență. Odată intrați pe piața liberă ca antreprenori, dincolo de succese sau insuccese, aceștia vor rămîne pe această piață, vor încerca diverse afaceri și soluții pînă ajung la cea cîștigătoare. Pînă ajung acolo capătă experiență, capătă gust pentru inițiativa privată și intră în tagma antreprenorilor. Fără barierele statului, mulți vor fi cei care vor încerca, care învață astfel capitalism și piață liberă. Cu cît mai mulți ”aventurieri”, antreprenori, cu atît mai multe șanse ca din miile de afaceri să iasă cîteva bune la nivel național sau în fiecare orășel sau sătuc. Blocajele legale, birocratice și fiscale aduc după sine blocajul inițiativei private și puțini vor fi cei care se vor încumeta să intre pe piața liberă ca antreprenori. În același timp, aceste blocaje creează corupție și ”capitaliștii” vor fi doar clientela statului, în fapt, reprezentanții statului în sistemul privat.

    Reply
    1. supastaru

      Bleen de citit sub dus (ca-i mai ideologic) despre cum statul asistential schimba mentalitati: http://thelastpsychiatrist.com/2012/09/the_nanny_state_didnt_show_up.html

      Reply
  3. Nea

    Zici că: În concluzie, propaganda, lozincile, motivaționalele, mobilizările sau
    îndemnurile la acțiune nu au ce căuta pe un blog politic. Sînt văzute de
    aceiași oameni care le fac. E stupid să faci propagandă în fața
    oglinzii.
    Nu sunt de acord. Şi noi suntem oameni, ne prinde bine să primim o încurajare, să vedem că  nu suntem nebunii lui Băsescu, să mai auzim idei noi. Şi nu ne împiedică nimeni să radiem aceste idei în afara blogului, la antenizaţi.

    Reply
    1. meioza

      Nea Eu m-am cam săturat de propagandă și mai ales de propagandiști. Nu mai am toleranță pentru așa ceva. Laudele le primești pentru ce ai făcut, nu pentru ce spui celorlalți că ai vrea să faci (pentru asta poți primi maxim suport). 
      Nu m-am prins, totuși, de ce ai băgat partea cu „ideile noi”… Îmi pare a fi un hering roșu (scuzată-mi fie franchețea).

      Reply
  4. Beavix

    Când ziceam eu astă-vară că boicotul popularizat doar pe blog nu va avea efect, mi se răspundea că Blogary are N vizitatori și multă influență. Am avut dreptate, așadar?

    Reply
    1. Bleen

      Beavix Ședința în care PDL a decis boicotul s-a ținut cu argumentele Blogary pe masă. Asta înseamnă influență. Cînd am vorbit de popularizarea boicotului, am vorbit de popularizarea lui acolo unde contează: la politicieni, jurnaliști, stafferi. Adică la cititorii Blogary.

      Reply
      1. Beavix

        Bleen mda, cu diferența că, în ceea ce privește boicotul, tu ai avut dreptate în ceea ce scriai, de la bun început. Ei s-au hotărât să boicoteze abia atunci când și-au dat seama că nu au nicio șansă să câștige prin „luptă”.

        Reply
  5. meioza

    Dacă nici mariaju’ nu mai e pe viață, d-apăi de ce ar crede unii că ar sta altfel cu partidul votat? Cercetătorii (britanici!) au determinat că durata perioadei de „îndrăgosteală” e de 4 ani. Dacă legătura continuă după această perioadă, înseamnă că au intervenit alte variabile în ecuație.

    Reply
  6. DanielArfire

    Al dracu de cinic si de corect. Aplauze Bleen. Pe blogul turnofftheglory îmi exprim opinii. Politica se face la bere, cu staful la sediu, in colegiu si in mașina.

    Reply
  7. Canadiana

    e invers de cum cred (sau ar vrea sa fie) politicienii nostri. cititul blogului pentru politician e ca luatul pulsului pentru medic. sau asa ar trebui sa fie.

    Reply
  8. Agentul Bad Ass Tweety

    pune-te în pielea dușmanului. ai un blog de dreapta care a fost pînă de curînd asimilat aliaților. și blogul respectiv nu răspunde la comenzi. credeai că răspunde, dar nu răspunde. și atunci încerci să vezi de ce nu răspunde, să-l faci să răspundă, iar dacă nu, să îi obturezi mesajul. e drept, unii se miră și acum – „oare ce-o fi cu bleen? o fi trecut la pnl? lasă că ne aliem cu pnl-ul și trece înapoi la noi.”

    Reply
    1. meioza

      Agentul Bad Ass Tweety Păi dacă ăia care sînt aleși să ne reprezinte se cred stăpînii noștri, cum ar putea să vadă altfel un blog de dreapta?

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *