Un caz grav de cenzura a presei

S-a petrecut de curînd în România, cînd jurnalista Sorina Matei nu a mai avut acces pe rețeaua Facebook, indiferent din contul cui scria.

Ce credeam că se va întîmpla politic (din motive politice), mai devreme ori mai tîrziu, se întîmplă social, acum. Sorina Matei a început să investigheze cazul adopției micuței Sorina Lucan, încă de la începutul scandalului. A publicat, atît cît i s-a permis, pe rețeaua Facebook, sub numele ei (pe contul ei) și pe alte conturi care i-au oferit găzduire, pînă ce și acele conturi au fost blocate. Pînă cînd, și acele conturi fiind blocate, nu a mai avut acces la marea platformă de socializare! De unde știu asta?

Știm acest lucru din statusul Narcisei Iorga, de vineri, acum două săptămîni:

”Sorina Matei este blocată total pe Facebook din cauza anchetelor pe care le publică de o săptămână încoace, în cazul fetiței bruscate de o procuroare pentru a fi predată familiei adoptive.

Oricât de puțin v-ar plăcea un jurnalist, oricât de dure ar fi dezvăluirile sale și oricât de mult v-ar zdruncina convingerile, să știți că munca lui merită susținută. A fi jurnalist de investigație înseamnă asumarea unor riscuri uriașe, înseamnă perseverență, fler, surse pentru documente și, nu în ultimul rând, talent. Sunt mulți jurnaliști, dar puțini fac investigații, tocmai pentru că e o specializare grea.

Cred că presa ar trebui să fie solidară în perioada asta pentru că ceea ce se întâmplă Sorinei Matei este o foarte gravă formă de cenzură, chiar dacă Facebook este o rețea privată de socializare și poate impune utilizatorilor regulile sale. A bloca un jurnalist să dezvăluie fapte care încalcă legea este inadmisibil într-un stat democratic, de aceea spun că ar trebui ca jurnaliștii să se solidarizeze. Poate avem acum ocazia să ne reunim și să ieșim de sub influența celor ce ne-au pus pumnul în gură din 2000 încoace. Să promoveze fiecare jurnalist, așa cum poate, ceea ce scrie Sorina Matei bazat pe documente, nu pe bârfe.

Am văzut că Liviu Mihaiu a făcut apel la preluarea subiectelor Sorinei Matei. Eu mă alătur!Image may contain: 1 person, text

 

Sigur, Sorina Matei are un blog unde poate fi citită, https://sorinamatei.ro/ dar, unu, în primul rînd ea hotărăște care investigații sînt pentru blog și care nu, și 2) cu ultimele dezvăluiri privind politica Google de afișare, nu poți ști niciodată dacă ajungi la ceea/cine ce dorești.

În mod normal, fiind o problemă de Facebook, nu aș da prea mare importanță aici. Dar devine ciudat cam totul, referitor la adopția acelui copil. 

Nu, nu trebuie să crezi în mașina neagră care recoltează copii pentru a recolta apoi, de la ei, organe. Trebuie numai ca tatăl american, Săcărin, să își șteargă contul LINKEDIN cu totul, ca să îți dai seama de amploarea fenomenului. Acolo, Săcărin avea o povestioară despre transplant. S-a dus cu totul, s-a dus cu contul.

Gestionarea întregului caz Sorina Lucan ridică atît de multe semne de întrebare privind capacitatea noastră, a organelor abilitate, de a îl rezolva, ori numai ține sub control, încît nimic nu mai pare de mirare.

Și cînd eram gata să mă ofer a sharui articolele Sorinei Matei, ori de a o sprijini atît cît pot, zbang! – mă lovește a patra blocare de 30 de zile. Evident, pe ceva nesemnificativ. vedeți mai jos. Nu, doamnelor și domnilor, semnătura unui medic nu mai valorează nimic astăzi, adevărul, nici atît!Cine este acest doctor care spune așa ceva?? Ce crede el, că o diplomă în medicină îi dă dreptul să spună adevăruri??

Ca și Sorina Matei, și doctorul de mai sus a ales să spună adevărul. Ca urmare, cei care sharuim spusele sale trebuie să închidem gura. Nu vrem?? Aaa, există soluții. Există soluția să-ți închidă ei gura.

În baza a ce? A nimic, aș putea spune. Pentru că atît Constituția României cît și Constituția SUA dau dreptul neîngrădit la libertate de exprimare. Le pică prost? se vede! și atunci ce fac? Complet ilegal, te blochează. Încearcă să te determine să taci, dacă nu spui ce vor ei.

art.30 Constituție-Libertatea de exprimare

Curtea Supremă a SUA a decis: Libertatea de exprimare e garantată fără excepții pentru hate speech –blocare  ÎLD

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Cum să mă determine pe mine să tac? Ei, abia asta este și va fi marea lor provocare. Pentru că EU NU TAC! Mai mult, în baza cărei dispoziții legale încearcă ei să ne închidă gura? Cînd constituțiile ambelor state, și a SUA, de care ține platforma, și a României, stat al cărei cetățean sînt, le interzice acest lucru și-mi dau dreptul la liberă exprimare?

Cum, și mai grav, să-și permită să cenzureze o jurnalistă? Sîntem în China și nu știm?

Băieți și fete, va fi greu. Vă va fi greu cu mine, vă asigur!

 

 

 

21-26 noiembrie 2017. Capitalismul promovează comunismul.

Am avut, mai întîi, săptămîna trecută, trei zile de block pe Facebook. Ieri, duminică, m-au anunțat că am șapte. Vor urma, probabil, 30, urmate de ștergerea definitivă a contului meu. Rețeta patentată deja de eliminare a incomozilor.

Pentru că s-au săturat de voci critice la adresa lor și de ceea ce promovează sau critică aceste voci. S-au săturat să fie contraziși cu idei de bun simț elementar. S-au săturat pur și simplu să se mai lovească de noi, cei care nu spunem ca ei. Și trebuie, după mintea lor redusă, să ne elimine. Deocamdată, din spațiul public virtual.

Sînt de o ticăloșie inimaginabilă. Sînt mizerabili. Sînt infecți. Sînt produsele lumii noi care ne așteaptă dacă lăsăm jos garda.

Nu numai că nu pot sta la masă cu un om care nu intră în (i)logica lor bolnavă, dar nu suportă nici să-l știe în același local. În același cvartal. Cartier. Oraș? Țară?

Ce vor să obțină, pînă unde vor să meargă? De unde ne mai vor afară? Din rețeaua așa zis socială Facebook le merge, cu complicitatea, mai mult ca sigur, a celor de foarte sus. Dar mai departe?

Nu poți să nu te întrebi. Nu poți, atîta vreme cît, inițial, posibil un bot tîmpit și indolent a fost călcat pe coada cu care butonează de binevoitorii noii ere strălucitoare care ne așteaptă și în care nu ai voie să spui ”bozgor”, dar poți spune liniștit p@lă, pi$dă, f#t. Mai mult decît atît, nu poți glumi cu un ETNIC MAGHIAR pe tema asta. Nu poți nici să ai ghilimele, semn de citare, ori le ai degeaba. Ai cuvîntul, ai block. Trei zile. Așa era la rînd la mine, după ce fusesem deja blocată 24 de ore, așa cum v-am povestit.

Duminică, la nici 24 de ore după deblocare, block din nou. Pentru 7 zile. De ce? Încălcat standardele comunității. Scurt, fără alte explicații.

Lămuriți? Care anume standarde ale comunității? Ce prevăd ele? Ce contează? Mai contează? Mai îmi trebuie explicații? Mai am tupeul să cer explicații?

Nu. Nu am cum. Nu am cui. Iar în instanță nu am ajuns. Încă.

Ce urmăresc ei, de fapt.

În afara suspendării dreptului la liberă exprimare, conform algoritmului Facebook, dacă în bula ta, mai multe zile nu văd oamenii ce scrii, apoi nu te mai văd deloc. Interacțiunea este bazată pe contact permanent, like, share, comment. Așa că nu mai bagi prostii în cap oamenilor, nu-i mai stimulezi să gîndească, nu mai primesc nici o idee din partea ta, idee neconformă lumii noi și negre. Poate așa au ei mai mult succes.

Dar se înșală. Nu pot ei bloca cît putem noi rezista. Wall-ul meu de Facebook, de exemplu, va fi alimentat de cîte ori scriu aici, cu articolul respectiv, de către prietenii mei. Prieteni reali, oameni pe care îi știu în realitate, oameni care mă cunosc și pe care pot conta în momente dificile.  Oameni care gîndesc la fel ca mine. Lor ce le vor face? Nu încalcă nici un standard dacă îmi postează pe perete articolul scris de mine, ori articolul apărut sub altă semnătură pe Blogary. În lipsa mea, ei preiau problema share-ului pe platformă. Pagina Facebook a Blogary este, de asemenea, asigurată, adică sînt oameni care se ocupă de ea. Nu că eu aș ști ce standard aș fi încălcat. Am vorbit de rău UE, asta da. UE este un conglomerat de stînga, în care, de Anul Nou 2016, ARD, televiziunea de stat germană, a ”uitat” să spună, la indicații politice de la cel mai înalt nivel, despre gravele și numeroasele orori de la Koln și nu numai, acolo unde musafirii doamnei Merkel au jucat taharrush gamea cu nemțoaicele care sărbătoreau, după obicei, venirea noului an. Fără să le întrebe dacă sînt dispuse, dacă știu despre ce e vorba în joc. Adică asalturi sexuale în masă.

Așa că ar fi absurd să mă plîng eu. Nici nu o fac, scriu aceste lucruri ca să se știe cum acționează, printre altele, corectitudinea politică a lumii noi impuse nouă cu forța.

Și spun asta pentru că eu nu pot să cred că aceste atacuri concentrate pe anumiți oameni, cei de dreapta, vin din partea PSD. PSD nu a făcut absolut nimic, nici cea mai firavă mișcare de intimidare nici măcar în 2012, în timpul loviturii de stat, cînd eram puțini, foarte vocali și ușor identificabili. PSD ori e prea prost pentru așa ceva, ori nu crede că online-ul are vreo influență.

Aceste atacuri vin din partea lumii pretinse noi, de fapt veche de un secol, care a mai produs orori în masă de atunci. Sigur că nu-și recunoaște tata și tatăl, e caracteristic stîngii bolșevice. Iar cînd le spui cine le sînt înaintașii, rezultatul este acesta. Clasic, mizerabil, comunist.

Am mai trecut prin așa ceva, înainte de 1989. Nu mi-am închipuit nici atunci, nici de atunci încoace, că voi mai trăi vremuri de cenzură. Și totuși, ele au venit. Culmea, din partea așa zis democratică a lumii, vestul european. Vestul la care visam cu toții s-a transformat din vis în coșmar, într-o generație, sociologic vorbind.

În 30 de ani, ne-am întors din nou la cenzură.

Alte știri.

Așa cum pe mine nu m-au interesat protestele din motive mai grave, aș zice, ca cenzura pe Facebook, așa au avut și alții problemele lor, mai importante sau mai puțin, și nu s-au prezentat la protestele anunțate în presă și social media cu spaima venirii apocalipsei în gît. Dar despre proteste și multe altele, în articolele următoare.

PS: Am auzit diverse încercări lamentabile de scuză, cum că ar fi vorba de erori de sistem, de exemplu. Și că anumite persoane pot comenta, și blocate fiind. Persoanele care scriu asta ar face mai bine să explice celor care susțin aberațiile acestea că nu este vorba despre nici o eroare, dar cum să o facă, dacă tocmai ei sînt de partea ”luminoasă” a forței?! Dovada: un om blocat nu poate comenta, nu poate da like, nu poate da share, nu poate face nimic. Se uită și atît. Privește cu uimire, pot spune, foiala fără rost a majorității online de pe Facebook.

 

 

Am fost blocată. Întoarcerea acasă.

Pe Facebook. Luni seara, în timp ce editam articolul precedent, am primit următoarele de la platformă:

De ce? Iacătă motivul. Aparent sau oficial, mai bine zis, trebuie să fie cuvîntul ”bulangii”. Pentru că am vorbit cu Răzvan Suciu și statusul lui, la care am comentat, este la locul lui pe Facebook.

Despre ”bulangii”, cuvîntul cu care am violat platforma, mai bine zis utilizatorii ei, aflăm din urbandictionary.com că înseamnă ori gay, ori rău, lacom ori cu două fețe. Ce e rău, așadar, în a-l folosi?! Nu există oameni așa? Iar dacă rău și lacom se referă la homosexuali, e bine de reținut că unul de-al lor îi numește așa, nu noi, hetero.

Ce să mai zic despre faptul că acel comentariu incriminat este un citat dintr-un homosexual cunoscut în România, Mihai Solcanu. Vorbele sînt, așadar, ale lui despre ei. Unde am greșit, deci?

Acolo unde au ”greșit” și alți prieteni, ca: Costin Andrieș (momentan blocat 30 de zile, vedeți PS), Ana Maria Itoafă, Bogdan Glăvan, sau alți oameni de pe Facebook, ca Julius Constantinescu, Patrick Andre de Hillerin, Oana Despa. Asta numai din ce știu eu. Toți blocați, toți acum, toți din motive rizibile.

Într-o societate normală, astfel de întîmplări se tratează așa cum e firesc, adică nu li se întîmplă absolut nimic celor care emit comentariile respective, pricepîndu-se înțelesul și al cuvintelor, și al frazelor, și al emitenților. Facebook, însă, nu e o societate normală, e o societate unde puterea prostiei și lipsa personalului specializat pentru a verifica despre ce e vorba cu adevărat fac cea mai bună casă. Este spațiul unde ești căutat sau unde se ține minte sau se pune semn acolo unde persoane ultrasensibile, care în viața lor nu au auzit asemenea cuvinte, se pot întoarce la nevoie și pot raporta. Pentru că asta mi s-a întîmplat, am fost blocată pentru un comentariu scris, probabil, cu luni în urmă.

Și ca să iei block pe Facebook trebuie număr, adică să fie mulți cei ”jigniți”, ”ofensați” de ceea ce ai scris. Că sînt mulți nu am dubii, speram ca Zuckerberg să desfășoare o afacere bine pusă la punct în fiecare colț al lumii în care a pătruns, cu oameni pregătiți să răspundă și la o mie de cereri de blocare. Oameni care să răspundă exact de ce NU trebuie să se simtă nimeni ofensat, oameni care să știe exact, pe specificul național-lingvistic, care este semnificația cuvintelor folosite.

Asta în cazul în care proprietarul are intenția să ducă mai departe afacerea. Dacă ne va permite numai poze cu pisici, youtube-uri fleșcăite și neo-marxisme corecte politic, poate să-și ia adio.

Noi, voi și eu, precum și ceilalți autori ne vom întîlni aici. Aici, unde nu șterge nimeni nimic, aici, unde ce depășește limitele normale ale bunei cuviințe nu este publicat, aici, unde putem avea și secțiune audio-video, și scris, aici, în siguranță. Siguranța că vă aflați pe un domeniu cumpărat de Asociația Blogary. Nu am de gînd să aștept blocări pe perioade mai lungi de timp ca să înțeleg că Facebook e pe ducă. Lumea își face bloguri acum, cînd vede care este situația, noi avem deja unul, de aproape 8 ani. Unul consistent, de care putem fi mîndri, atît autori cît și cititori-comentatori. Ce se întîmplă este mai grav decît ce a făcut vreodată în termenii aceștia, ai comunicării online, PSD. Despre ei poți zice oricînd, orice, contul rămîne acolo, netulburat. S-a întîmplat asta pînă și în 2012, la lovitura de stat.

PS: De ce este blocat Costin Andrieș pe Facebook:

Ieri am publicat pe contul Costin Andrieș o postare despre cum Facebook considera ca o alta postare de acolo, una despre Lordul Ismay, primul sef al NATO, incalca „starndardele comunitatii”, motiv pt care a fost eliminata. Si le incalca atat de tare, ca Facebook a blocat contul timp de 7 zile.

Ei bine, postarea despre cum Facebook a sters o postare despre cum Facebook a sters o postare despre scopul NATO „incalca (si ea) standardele comunitatii”, dar le incalca cu furie, nu oricum, iar contul Costin Andries de Facebook a fost pedepsit cu o suspendare a oricarei activitati timp de o luna.

Ati ametit? Si eu.

PPS: Facebook mă anunță puțin mai devreme că mi-a șters o postare. Cea de duminică, cu Michael Moore și Harvey Weinstein în fotografie, unde am folosit numai cuvinte dragi lor, progresiștilor, ca socialist și comunist. Nimic, absolut nimic ofensator.

Asta înseamnă că sînt cu ochii pe mine. Nu voi mai posta decît, atît cît mi se va mai permite, articolele de pe acest blog, poze și starea vremii, dacă e cazul. Rar cîte o melodie. Sîntem în război.