Proștii Europei

Am urmărit cu interes concertul extraordinar organizat la Ateneul Român în cinstea preluării de către România a președinției Consiliului European. Am urmărit cu interes crescut pe măsură ce pe Facebook apăreau păreri referitoare ba la invitați, ba la discursurile lor.

Tusk. Donald Tusk. Aflat la al doilea mandat de președinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk ne-a făcut onoarea de a ține un speech la Ateneu. Mai mult, a ținut un discurs care a stîrnit pasiuni în români. Un discurs în limba română, fără nici o greșeală, cu citate din mari scriitori români și cu o referință finală la Helmut Duckadam, ”eroul” de la Sevilla, 1987. A cita din Mircea Eliade și Nichita Stănescu și a da exemplul lui Duckadam este o performanță pentru România, ai căror politicieni aflați la putere sînt aproape analfabeți.

Și totuși, de unde atîta admirație, acceptare și sprijin pentru Tusk? Intelectualitatea românească în delir aproape, oameni obișnuiți scriind cele mai frumoase vorbe pentru un… aș fi zis numai polonez, dacă nu îmi aduceam brusc aminte ce se spune la noi despre Polonia. Dar nu, nu pentru orice polonez, ci pentru un socialist! Vă vine să credeți sau nu, Tusk este socialist. Cum poate toată lumea bună a politicii și intelectualității de la București să cadă în extaz în fața unui socialist?

Poate, după cum se vede. Poate pentru că nu mai face diferența stînga-dreapta, bun-rău. Și să nu uităm, stînga, socialismul, este ideologia pentru care au murit mai bine de o mie de oameni, în decembrie 1989, ca să scăpăm de ea.

Socialismul nu are cum să nu ducă la comunism. Iar a povesti românilor despre comunism deja este jignire. Sigur, intenția lui Tusk nu a fost sigur să ne jignească, dar nici să ne extazieze în asemenea hal. Cum intenția sigur nu a fost să cadă pe spate atîția alții, de admirație.

Intenția a fost, ca și anul trecut, la bulgari, unde Tusk a verificat eficacitatea unui asemenea discurs, anul ăsta reluîndu-l cu modificările de rigoare, să rostească un discurs bun, de președinte de Consiliu European. Și i-a ieșit! La noi, i-a ieșit mai mult decît se poate aștepta cineva.

Pentru că fiecare a citit ce-a vrut în discursul lui Tusk. Fiecare a găsit o soluție pentru situația în care se află. Socialist, Tusk împarte la toată lumea și nimănui în mod special. Tusk i-a făcut pe toți fericiți că au sprijinul UE, Tusk i-a făcut pe toți mari pentru că le-a dat prilejul să scrie două vorbe ”simțite” despre el și discursul lui. Cum să nu-l iubești pe TUsk??!!

Mai nou, am fost avertizată pe Facebook să nu fac confuzie între socialismul lui Tusk, european, firește, și acel socialism care ne-a omorît nouă viețile, pînă în 89. Pentru că unul este european, firește! De calitate superioară. Rugat să spună care este diferența dintre cele două, domnul cu comentariul nu a mai venit.

Și revin totuși la intelectualitatea românească. Oare nimănui nu i-au sunat cunoscute vorbele lui Tusk? Era o reluare a discursului rostit la Sofia, acum un an, în, culmea! -limba bulgară.

Nu, nimeni de la noi nu dă nici astăzi, la trei zile după eveniment, vreun semn că s-ar fi prins măcar. Tusk este în continuare venerat pentru modul în care s-a prezentat la Ateneu. Dacă mîine Tusk ar candida la prezidențiale, ar avea mandatul ca și cîștigat.

Pe un copy/paste nici măcar scris de el, se poate ușor bănui. Pe munca unui consultant isteț ori căruia a știut ce să-i ceară. Asta este intelectualitatea românească, cea care se plînge de alegerile pe care le face poporul ”prost”. Bine că este ea deșteaptă și ne-ar călăuzi spre aceleași orizonturi, numai că ne-ar transporta cu mașina poloneză, să nu ne doară  decît la final.

Intelectualitatea românească actuală nu este nici pe departe precum cei pe care i-a citat Tusk. Este superficială, îmbătată de ea însăși și are singurul merit că ne-ar da de gard mai repede decît am face-o singuri.

 

 

 

Avem ce n-a văzut Europa. Dar s-ar putea să vadă!

Cine își imaginează că România, cu guvernul Proasta satului, va prelua, la 1 ianuarie 2019, Președinția Consiuliului European, acela putea lăsa și Ceaușeștii în viață, că erau oameni buni, mai ales el, după cum mai putem auzi și astăzi pe cîte cineva.

Imbecilitatea ministrului Daea, care a comparat porcii arși din cauza pestei porcine cu evreii morți la Auschwitz nu știu să aibă egal european. Vi-l imaginați pe Daea dialogînd cu omologi europeni pe subiectul Brexit? Sau pe Veorica machidon/Podgorița negociind alianțe pentru noul cadru financiar ar Uniunii, cel care prevede o Uniune cu două viteze? Ce viteză credeți că vom prinde noi cu asemenea specimene inculte și la limita patologicului? Pentru că una este să nu știi și cu totul altceva să nu îți pese că nu știi. Și să mai ai și tupeul fantastic să încerci să te scuzi, ca Daea:

„Ma gandesc la toate suferintele pe care le am, suferintele istorice, suferintele momentului, suferintele pe care le au medicii si crescatorii de porci in tara romaneasca. Trebuie sa avem coeziune in conditiile astea. Eu m-am gandit sa fac bine cat mai repede cu putinta, pentru a putea face fata situatiei, pentru ca este un virus care nu are antidot, vaccin, nu sunt medicamente care sa elibereze de suferinta sau sa salveze porcii”, a afirmat ministrul Daea. – ziare.com

Băgînd spaima în parteneri strategici.

Nu știu ce suferințe are Daea, dar nici nu mă interesează. Pot fi de competență psihiatrică. Ne interesează că este ministru în guvernul României și face de rușine această țară în mod cu totul nemeritat. Holocaustul a fost o tragedie, cea mai mare oroare a omenirii, ca număr de victime, nu poți să spui că: ””Singura metoda este sacrificarea. Porcii toti se incinereaza (…), e o munca extraordinara, acolo este ca la Auschwitz, dom’ne”.” acolo a fost o muncă extraordinară. Următoarea declarație publică ar fi, pentru orice om normal și cu un fir de bun simț, citirea demisiei. Dar nu, nici vorbă, Daea e lipit de scaun, iar Dragnea transmite scuze comunității evreiești în numele partidului. Dar cu țara ce aveți, nemernicilor? Pe noi cine ne mai spală de rușinea de a vă fi ales să formați guvernul ăsta de dobitoci??

Doamna care ocupă cu mîndrie funcția de prim-ministru, și care s-a obișnuit, probabil, cu poantele de Facebook de după fiecare catastrofă pronunțată, a dat dovada încă unei dezorientări geografice, spunînd la Podgorița, în Muntenegru, unde se afla, că este de fapt la Priștina, în Kosovo. Ce război în fosta Iugoslavie, ce țări apărute după, ce mai contează? Dizeuza româncă se face de două parale încurcînd orașele și țările.

Ieri, Viorica se poticnește nu în țări și orașe, ci în populațiile lor. Și îi numește cu nonșalanța idiotului nativ macedoni pe locuitorii Republicii Macedonia. Nu sînt deci macedoneni, ci macedoni. Apoi încurcă cetățenia cu etnia și îi dă cetățenia aromână. Doi neuroni și o sinapsă corecte fiziologic și anatomic i-ar fi fost suficient să nu se facă de rușine în asemenea hal.

Dar nu! Ori nu are, ori are degeaba. Nu sînt structuri funcționale, adică. Faptul că această deficientă a ajuns prim-ministrul României îmi pare suficient de grav ca să mă mai gîndesc la problema corupției-anticorupției. Femeia asta și guvernul pe care îl conduce ne dau de gard înainte de a fura tot. Numai că atunci cînd sistemul (știu, am rămas datoare cu un aticol despre sistem) orientează aproape întreaga societate spre un anumit subiect, celelalte, poate mai importante, rămîn neacoperite.

Cel mai mult rău în cazul de față l-au făcut susținătorii lui Daea, de exemplu. Este un om competent, este singurul ministru care a adus marfă românească în supermarketuri. Așa, și? E singurul competent pe care îl avem sau pe care îl are PSD? Un competent a cărui gură să nu vorbească asemenea prostii nu se găsea? Sau cei care au adus în discuție, cu această ocazie, masacrele de la Iași și Odesa, în care vinovăția ne aparține fără discuție. Este ca și cum numai dacă ai făcut ceva reprobabil ai avea dreptul să vorbești despre asta. Este noaptea minții, o prostie colosală. Este ca și cum despre Holocaust ar avea dreptul să vorbească numai nemții. Oroare!!

Ascultați-o pe Viorica și cruciți-vă! Curînd să sperăm că nu vom mai avea parte de un asemenea exemplar. Nu, paharul spart de premierul macedonean nu înseamnă că s-a spart ghinionul. Doar nu s-a spart Viorica! E bine mersi în funcție.

Fotografia este făcută la Praga și îmi aparține. Puțin mai jos de locul în care mi-am petrcecut vacanța, am dat peste ansamblul artistico-edilitar.