Maia și guvernul rus/ Fericire au adus???

Nu, nici pe departe, dar ceea ce s-a petrecut și se petrece încă la Chișinău are nevoie de o analiză serioasă.

În acest scop, acum o săptămînă, noaptea de după, am ascultat la telefon două ore un om. Un om de acolo, din Republică. Un om care știe mult mai multe decît știm noi aici, la București. Un om, nu în ultimul rînd, tare drag mie. Marcela.

Ce am aflat atunci vă voi spune/scrie la un moment dat. Nu acum, pentru că nu face parte din ceea ce se desfășoară încă la Chișinău.

Au trecut 79 de ani. De la nenorocitul moment al sfîrtecării țării ăsteia. Și încă nu avem habar, la cel mai înalt nivel, cum să facem ca să dregem.

Pentru că momentele astrale ale omenirii nu se mai întorc. Poți da vina oricît pe Iliescu/Snegur, acel moment nu se mai întoarce. Cum nu se mai întorc nici cele de atunci încoace.

Cînd ești comandantul Armatei unei țări și șeful diplomației sale, în același timp, și cînd ai un milion de cetățeni români dincolo de Prut, nu mai poți da vina pe nimeni. Îți aparține.

Băsescu a avut toate astea. Și ce-a făcut? Nimic, exact. A întreținut ideea Unirii. A pregătit-o. . Urma să fie făcută cîndva, într-un viitor incert, de către un președinte asemeni.

De către Iohannis, nu? Cîte vizite a făcut Iohannis la Chișinău? Eu nu îmi amintesc nici una. Ce legături sentimentale are Iohannis cu românii de acolo? Nici una, după cum se manifestă.

Exact.

În seama așa unuia a lăsat UNIREA. Este scuzabil? Mira-m-aș! Dacă a fost mai importantă crearea DNA decît reîntregirea țării, măcar asumă, ieși și spune. Altfel, vom ajunge iar la Iliescu/Snegur ori, mai rău, chiar la Manoilescu. De ce a semnat,  cum a leșinat? Putem să-l mai îngropăm de cîte ori vrem, tot mort rămîne.

Și mortul de la groapă nu se mai întoarce. Așa nici Republica Moldova la patria mamă.

Cum poți saluta un guvern format prin înlăturarea unui oligarh al Rusiei, cu un guvern al Rusiei? Cum?
simplu, cum s-a văzut. Maia și guvernul rus/ fericire ne-au adus.

Și cît ne luptăm să avem parte de această fericire! Cît ne luptăm să avem însăși Rusia în guvernul Republicii Moldova.

Nu o să întrebăm pe Maia Sandu cum se simte instalată de Moscova, pe ea nu o vom întreba nimic. ea este nu om politic, ci tester de călcat în străchini.

Maia-prim-ministru! Și iată cum facțiunea proeuropeană este la guvernare. Povești de adormit copiii Moldovei, Maia nu va reuși nimic semnificativ în ecuația puterii.

Dacă va reuși să se mențină acolo va fi lucru mare. Deocamdată, este pentru imagine. Imaginea unui Dodon reevaluat peste noapte și acceptat la fel.

Acceptat cum? Cu toate condițiile puse?

Iată documentul pus la dispoziție de președintele parlamentului de la Chișinău, Adrian Candu, cuprinzând condițiile puse de Partidul Socialist – Dodon, după consfătuirile pe care le-a avut cu trimisul Moscovei, Dmitry Kozak, pentru constituirea alianței de guvern cu Partidul Democrat.

Este interesant de văzut dacă asemenea condiții nu au fost propuse și blocului ACUM.

Hei, Maia. Ce zici?

a) acordarea unui statut special pentru Transnistria și federalizarea R. Moldova,

b) schimbarea Constituției R. Moldova prin care următorul președinte să fie ales de Parlament și neapărat din partea socialiștilor,

c) conducerea a mai multor ministere, printre care cel de Externe, Interne, al Apărării, al Finanțelor, al Educației și fotoliul de la Reintegrare,

d) revenirea la prerogativele pe care le avea șeful statului până la 1 octombrie 2016, inclusiv controlul asupra SIS.

e) discuții trilaterale între R. Moldova, UE și Federația Rusă pentru revizuirea Acordului de Asociere,

f) alegerea primarului de Chișinău fără participarea suburbiilor, care întotdeauna înclină balanța împotriva unui ales prorus,

g) modificarea legii privind limba de stat și acordarea limbii ruse, statut de limbă de comunicare interetnică,

h) relansarea posturilor TV ruse, prin anularea Legii anti-propagandă.

Și dacă da, atunci să ne explice Băsescu cum e Uniți în Europa. Cu cine? Cu rușii, a devenit evident. Prin proxy, dar mai mult decît evident.

Care ruși aveau pînă acum Ucraina și armată în Transnistria. Priviți harta. Acum au Și Moldova. Așa vin rușii acum, palmă cu palmă de pămînt românesc. Pînă la următoarea oră astrală a Moldovei, dacă Dumnezeu va mai îngădui una, să privim cascadorii rîsului: Maia dezoligarhizînd cu Putin.

Am irosit un vot la europarlamentare. Două, de fapt. În rest, nu voi avea liniște pînă cînd pămîntul acela va fi unde-i este locul. ACASĂ.

 

 

Mîine votăm!

Dragii mei, prieteni!

Mîine, eu zic mai de dimineață, să mergem cu toții la vot! Mai de dimineață ca să nu mai așteptăm să întoarcem scorul, ci să încerce ei să ne ajungă, dacă vor putea.

Ei sînt ceilalți, urîții și incompetenții, poate și penalii. Pentru asta, consultați toate sursele credibile, înainte de vot!

Nu votați PSD, nu votați ALDE și nu votați, mai ales, noii comuniști, cioloșiștii din Alianța 2020. După ultimul episod de neam prost, cel puțin, al veșnic neadaptatului la politică la polittică Andrei Caramitru, oamenii ăștia chiar nu merită. Au oricum o singură idee, fixă, justiția, și un discurs care dă fiori, amintindu-ne de anii terorii comuniste din perioada anilor 40-50. Pentru că nu vrem să ne întoarcem în anii de atunci, trebuie să nu dăm votul nostru Alianței USR+Plus. Este atît de simplu, da!

Partidul pe lista căruia m-am aflat, în calitate de candidat, Dreapta Liberală, a făcut membrilor săi recomandarea să voteze un om, pe George Simion. La rîndul meu, în cazul în care nici unul din cele 23 de partide acceptate nu v-a convins, vă sfătuiesc să faceți la fel. George Simion. UN tînăr din Republica Moldova care, cel puțin,  se va zbate pentru UNire.

Eu, neputînd să mă votez, Dreptei liberale nu i-a fost acceptată candidatura de către BEC (semnături cu probleme de fond și formă) am de făcut alegerea pe care o fac de mult: cu sau fără Băsescu? Și, ținînd cont de experiența fostului președinte, plus dorința reală de Unire, am să votez și de data asta Băsescu. Adică PMP.

Băsescu nu aduce numai excepționala lui experiență (zece ani de Consiliu European) în această confruntare electorală, dar și  o listă de candidați corecți și competenți, o adevărată mîndrie pentru România, zic eu.

Voi vota, spre surprinderea multor oameni de dreapta, și la referendumul propus de Iohannis. Voi vota DA la ambele întrebări. Am luat în considerație toate aspectele ridicate de prietenii mei, dar, acum, cred că problema nu poate fi tranșată decît în termeni de bine-rău. Unde, clar, nu pot fi decît de partea binelui. Am ales.

Cred că, pentru o ”pesedistă” ce mă aflu, nu fac alegeri foarte rele. 😉

Votați! Votul rămîne singurul nostru mijloc democratic de a ne hotărî soarta. Repet: nu votați comuniști, nici vechi, nici noi. România are o experiență mult prea dureroasă privind comunismul ca să ne permitem asemenea bătaie cu flori. Votul este ceva foarte serios și trebuie tratat ca atare.

 

 

 

Anca Cernea, despre România și Polonia

În ultimii ani, lideri intelectuali ai dreptei poloneze, ca Bronisław Wildstein, Przemysław Żurawski vel Grajewski, Zdisław Krasnodębski, Andrzej Nowak, au scris/au conferențiat/și-au exprimat un interes deosebit pentru strângerea alianței dintre Polonia și România, țara noastră fiind cea mai mare din zonă după Polonia și cel mai stabil (să sperăm să rămână) aliat al SUA din regiune, membru NATO, cu o atitudine tradițională de opoziție față de imperialismul rusesc. Rămâne de văzut cu cine din România vor putea să stea de vorbă. Traian Băsescu a fost invitat la congresul Polska Wielki Projekt, organizat recent de un mare think-tank al conservatorilor polonezi, iar discursul lui a fost primit cu un entuziasm cu totul deosebit.

Istoria familiei ei, Anca Cernea a povestit-o la Sinodul de la Vatican pentru Familie din anul 2015, a cărui eroină a devenit. Discursul ei, tradus în multe limbi, a fost citat și prezentat în mass media din lumea întreagă, desigur, numai în cele creștine și conservatoare, întrucât era foarte incorect politic. Dar din acest motiv, spre surprinderea ei, Cernea a devenit un fel de celebritate catolică. Cu modestia ei caracteristică, dar și cu ironie, ea spune că nu înțelege acest zgomot, că ea doar a amintit adevăruri care se învață la primul nivel de catehism. A spus că pricina răului din lume nu este încălzirea globală, nici inegalitățile sociale, pricina răului este păcatul omului.

Nu întâmplător, în mesajul ei, Cernea s-a referit la istoria părinților ei. O frumoasă poveste de credință, care s-a încheiat cu un happy-end, aparent imposibil. Pentru eroii ei și familia lor, a fost pur și simplu harul lui Dumnezeu. Acest elogiu adus credinței, pe deasupra răsplătite de Dumnezeu, e un fel de palmă la adresa gusturilor contemporane.
După 17 ani de așteptare, părinții Ancăi Cernea s-au cununat și li s-au născut două fete, cea mai mare este laureata noastră. Iar tatăl ei, care nu mai trăiește, după cei 17 ani de închisoare, s-a întors acasă psihic neschimbat, așa cum spune nu numai familia, ci și toți cei care-și amintesc de el. Cei apropiați sunt convinși că această minune a fost obținută prin rugăciunile logodnicei lui, care îl aștepta. – „Anca Cernea – Este în interesul României să urmeze exemplul Poloniei și să consolideze alianța cu aceasta”.

 

Scriu acest articol ca să aveți ce citi până când va fi gata Youtube-ul pe care îl realizez astăzi cu Lucian Vâlsan și până când repar tastatura.

Să vă găsesc sănătoși și bine.

Foto: SOLIDARITY.GOV.PL

Săptămîna americană. 10 – 17 mai 2018

Așa cum vă spuneam în precedenta postare, am avut o săptămînă (ceva mai mult) plină, ocupată fiind cu însoțirea delegației americane venită la București și Chișinău la invitația PMP. Subliniez la invitația PMP (și mai precis, a lui Eugen Tomac), pentru că este partidul pe care l-am votat la precedentele alegeri și care continuă să nu mă dezamăgească.

Delegația a fost formată din: domnul Elroy P Sailor, strateg și membru al echipei de tranziție Donald Trump, doamna Laurel Bennett, membru al Partidului Republican și candidat la House of Representatives la alegerile de anul acesta, în noiembrie, și Sorin Roiban, președinte al National Committee of Romanian-American Republicans. 

Revenind, cum sînt americanii și cum sînt ei în politică?

Surprinzător, poate, sînt oameni. 🙂 Mănîncă, dorm și folosesc fiecare secundă – nu, nu exagerez deloc – pentru a face ceva sau pentru a se informa. Ritmul de lucru al americanilor este unul care ar pune jos orice om de pe aici. Eu însămi, după trei zile, abia mai știam cum mă cheamă.

Aș zice că au fost ”exploatați” la maximum pe timpul șederii la București și Chișinău. Primiri oficiale, la președintele Băsescu, la universități, la Consiliul Mondial al Românilor, la lansarea Newsweek România. Acolo a fost după amiaza lui Elroy, căruia toată lumea avea ceva să-i spună și un sfat de solicitat. Abia a fost prins pentru o fotografie. La plecare, mi-a spus: home, shower, bed. Era ordinea care, respectată, avea să-i asigure o nouă zi cu capacitate maximă de funcționare.

Și mi-a mai spus ceva important Elroy. ”Cînd spui adevărul, e simplu, adevărul vine firesc din tine. Cînd minți e o problemă, trebuie să fii atent permanent, mișcările ochilor, gestica, orice te poate trăda și tot efortul a fost degeaba”.

Doamna Bennet și-a pierdut soțul, un former navy, anul trecut, după ani de chin cu sistemul medical impus de Obama. La nici un an de la tragedie, e hotărîtă să facă ce-i stă în puteri pentru ca asemenea nenorociri să nu se mai întîmple, și candidează, pe lîngă alte multe activități în sprijinul comunității sale. Viața și moartea au pentru ei însemnătate specială, ei nu se lasă copleșiți de pierderea cuiva drag, dimpotrivă, asta îi motivează să meargă mai departe, cu și mai multă putere. Iar mama Bennett poate face asta cu toată forța și pentru că fiul dînsei și al răposatului domn Bennett și-a asumat rolul de ”bărbat al casei”, la o vîrstă la care puțini sînt pregătiți pentru așa ceva.

Sorin Roiban este mai mult american decît român. Doarme foarte puțin, mănîncă atunci cînd apucă și în rest se zbate să rezolve o mie de probleme. Este singurul dintre cei trei pe care nu l-am văzut cu ochii la jumătate de somn. Atent, agil și cu o forță de muncă rară, Roiban a mai căpătat o responsabilitate la București, aceea de Director general SUA și Canada al CMR (Consiliul Mondial al Românilor), care îl va susține pe Constantin Codreanu la funcția de primar al Chișinăului.

Roiban este omul nostru din Florida, putem spune, cel care se zbate pe două fronturi, cel american și cel românesc, încercînd – și reușind – să impună, alături de Washington, cursul firesc al libertății pentru cele două națiuni.

Am fost, așadar cumva ruptă de problemele interne care macină lumea, mai ales pe Facebook. Cu toate acestea, am scris, în săptămîna care a trecut, următoarele mai importante:

Înverșunarea cu care leaderii europeni se străduiesc să impună oameni în România este egală numai cu înverșunarea cu care vor să mai încerce și ei o dată comunismul.

Americanii nu vor veni decît să ne taie sfoara, să ne arunce colacul sau să ne ia lama, după caz, cred că știți.

Deocamdată, românii joacă excelent.

Sîntem atît de ”inteligenți” încît habar nu avem ce înseamnă politica.
Sîntem atît de ”inteligenți” încît să nu profităm de Dragnea și de orientarea lui (chiar și numai interesată, în folos propriu) pro-SUA și pro-Israel numai pentru că este penalul Dragnea.

Sînteți atît de ”inteligenți” încît să faceți front comun cu stînga care vrea să-i ia locul lui Dragnea. Și pentru care nu contați nici cît o ceapă degerată. S-a mai întîmplat, nimic nou.
Sînteți atît de ”inteligenți” cît să ne aruncați cu voioșie în alte lagăre comuniste, pe care refuzați să le vedeți. S-a mai întîmplat, nimic nou.

Nimic nou, deci. Tocmai de aceea mă bucur că nu aveți și nu veți avea în veci puterea, în ciuda faptului că avem o garnitură socialistă de o incompetență revoltătoare la conducerea României. E mai ușor de luptat cu ei decît cu prostiile din capetele multora. Cînd la o demonstrație, sîmbăta trecută, se strigă ”Vrem Europa, nu dictatură” și nu realizează că trebuie să știe pe cine urmează în politica externă (”Vrem SUA, nu dictatură”, corect) va fi o luptă grea.

11- 13 decembrie 2017

Despre USR scriu de multă vreme. Și tot de multă vreme mi-au sărit mulți în cap, acuzația principală, argumentată temeinic, fiind ”băsisto”. Ce ar putea avea niște oameni de dreapta cu singura formațiune de, culmea, dreapta, din țară? Ori cu un senator din această grupare?

Știu, Udrea. Deși Udrea nu a mai apărut în spațiul politic de o bună bucată de vreme, deși despre Udrea am scris, la vremea ei, și nicidecum laudativ, deși a fost jumulită pe toate părțile. Da, aici și pe Bestiar. Puteți găsi după tag.

Dar nu. Băsescu e o persoană compromisă definitiv în ochii unora (votanții lui Antonescu din 2009, cred eu, în principal, mulți rămași fideli PNL), deși NU are nici un dosar la DNA, iar Udrea merită, după aceiași sau/și alții, tăvălită prin smoală și fulgi și lapidată în piața publică. Pentru că asta este ideea de justiție a multora. Să crape ăla pe care nu-l suportă, vinovat sau nu, nu are importanță.

Și așa ajungem din nou la legile justiției. La circul făcut de Cosette Chichirău și Șerban Nicolae în Parlament.

Ce credeți că se întîmplă peste nici o săptămînă?

Ia să vedem prin ochii jurnaliștilor:

 

Mircea Marian, așadar, Facebook.

 

Sorina Matei:

Timp în care:

 

Între timp, aflăm că amendamentul a fost retras. După stupoarea manifestată de presă.

Întrebare: Cîte din amendamentele (700 ori 7000, nu rețin numere mari și lipsite de importanță) depuse de USR erau sau sînt la fel?

Ce rămîne din toată povestea asta, după retragerea amendamentului? Intenția USR de a vota cot la cot cu ALDE.

Cu ce sînt mai buni, mai frumoși și mai inteligenți decît gașca de la putere? N-au furat, știm. Și nici nu concepe lumea bună de la proteste că pot face ceva rău. Ba uite că pot. Rămîne furtul. Nu au avut încă ocazia, accesul la fonduri.

Un om nu fură atunci cînd este crescut și format în baza unor principii sănătoase de viață. Care pot începe de mic copil, cu porunca a opta din Vechiul Testament, să nu furi.

Care sînt principiile pe care este fondat USR? Nu știm. Nu sînt clarificați doctrinar nici acum.

Ceea ce pentru un partid de dreapta este o imposibilitate, un nonsens. QED.

Vă mai mirați atunci de ce, în ciuda strigătelor disperate de luptă, duminică, cel mai mare protest a fost Tîrgul de Crăciun din Piața Constituției? Unde oamenii, cu copii după ei, se călcau în picioare. Oameni care vor ca, împreună cu copiii lor, să se poată bucura de sărbătoarea nașterii Domnului Nostru Iisus. Despre care așa zisele partide de opoziție nu vor să vorbească, d-apăi să mai și bage în seamă asemenea manifestări. Pentru că, după cum se știe de la Marx și Engels, religia este drog. Opiumul popoarelor.

În Piața Victoriei, loc de acum dorit tradițional pentru proteste, s-au întîlnit simpatizanții a două partide plus domnul Cioloș. Mult mai puțini, dar în și la locul lor. PNL, USR și domnul Cioloș nu au considerat de cuviință, ca partide sau platforme de opoziție, să cheme și singurul partid de opoziție din România: PMP.

Per total proteste, în Craiova, unde mitingul de susținere pentru PSD s-a transformat rapid în miting de comemorare a fostului rege Mihai, s-au adunat circa 8000 de oameni. În București, trei partide sau aspirante la partidism, abia au adunat 1000 de  oameni. Care oameni vor alegeri anticipate. Al căror rezultat va fi același.

19-20 octombrie 2017

Frontul european

a) Taxa de solidaritate

De 2% din fondul de salarii este venită, din ce spune ministrul de finanțe, pe filieră europeană. Solidaritate cu cine? Cu alți europeni, cu alți români, cu cei bătuți de soartă, cu cei care nu vor, cu cine?

b) Cu cine

Cu Juncker, de exemplu, dacă taxa chiar vine de la nivel european. Care ultima dată, a glăsuit:

Putem oare cu adevărat să gândim la viitorul Europei fără a fi atenţi la Marea Rusie? Este primul dintre vecinii noştri, ţara cu care într-un anume fel şi neuitând conflictele care există, trebuie în mod absolut să reînnodăm legăturile.

c) De ce
 
Trebuie, deci. Pe noi ne-a întrebat ceva? Nu, evident. Trebuia? Da, la fel de evident. Știam că UE este un organism colectiv de conducere, nu unul care impune și care vorbește fără să țină cont de părerea statelor care îl compun. Evident, știam cum nu trebuie. Ce trebuie este ce dictează Bruxelles-ul, nimic mai mult, nimic mai puțin. Iar dacă Bruxelles-ul vrea cu Rusia, cine sîntem noi să ne opunem?
 
Frontul moldavo-european
 
De acesta se ocupă fostul președinte, Băsescu. Și tocmai de aceea are șanse mai mari de izbîndă, omul știe ce vrea. Unirea Moldovei, a Republicii Moldova, cu România. Cu cît proiectul comun al celor două state, momentan, va fi realizat, cu atît le va pica cheful celor care vor să-l paraziteze. Și sînt destui. Despre asta vom mai discuta.
 
Acum, cu un președinte român care vrea să spunem ”da” sau ”nu”, după caz, tuturor inițiativelor europene, bune sau rele, fără să cunoască interesul nostru, al românilor, înainte de orice, cu noile remarce privind Grupul de la Vișegrad și cu intensificarea, chipurile, a luptei anticorupție (ce să mai  intensifici dacă ambasadorul american spune că au fost 15 ani de succese?!), avem toate șansele să rămînem și la coada Europei,  și în afara Grupului. Categoria ”sîntem și noi pe aici și ne luptăm cu morile de vînt”, lăsați, de fapt, pe dinafara proiectelor politice care contează și vor conta. Spun asta pentru că anticorupția NU este o temă politică. Iar dacă este, atunci ne-am ars.
 
(Foto: Karl-Peter Schwarz)

 

 

Întâlnire cu Băsescu: Presa rusă a fost sublimă lipsind aproape cu desăvârșire

Zeci de perechi de căști, necesare traducerii sincron pentru jurnaliștii de limbă rusă adunați la conferința organizată de grupul „Rezonanță socială” cu fostul președinte român Traian Băsescu – aceasta a fost o primă și abruptă observație a felului în care s-a desfășurat evenimentul de ieri. Ciudat, mi-am zis, pentru niște apărători vigilenți ai statalității moldovenești, te-ai fi așteptat să cunoască limba de stat.

Al doilea lucru peste care nu s-a putut trece cu vederea a fost contingentul jurnaliștilor  prezenți. Dincolo de câteva nume relativ cunoscute ca Artur Efremov, președintele clubului „Rezonanță socială”, gazda conferinței, Boris Șapovalov, analistul politic de serviciu al lui Igor Dodon, istoricul Ruslan Șevcenko, până la iluștrii anonimi de pe la Comrat, marea ne-a fost stupoarea să constatăm în sală absența principalilor și a celor mai activi lătrători anti-români din presa de limbă rusă de la Chișinău.

Să zicem că de alibi se poate folosi tovarășa Elena Pahomova, care l-a însoțit în vizita în Crimeea pe președintele guberniei. Ce au pățit  „talk-show-istele” în voga, Fiodorova de la NTV, Belicenkova – AccentTV (ambele din ograda lui Dodon) sau Levcenco -TVC 21? Ele tot dezbat la TV-uri debarcarea marinarului Băsescu pe malul Bâcului, dar curaj să-l întrebe direct, față în față, nema?

Dar cum de au ratat ocazia de a-l lua la rost și a-l trimite pe Băsescu „pisti Prut” jurnaliștii „marilor” publicații de limbă rusă – de la „Komsomolskaia Pravda”, „Argumenti i Fakti” pînă la „Moldavskie Vedomosti” – sau panglicari de mare rafinament în ale analizei politice, de la Novosadiuk (guru la „Sputnik”), Dumitru Ciubașenco, până la Valera Ostalep, Tcaci, Vardanean sau Bogdan Țîrdea? Unde a fost șeful reprezentanței „Itar-TASS” la Chișinău, Valerii Demidețki, să-l muștruluiască pe Băsescu pentru punerea în pericol – prin unire, of course – a finului echilibru geopolitic regional, întreținut cu atâta grijă de Putin în Donbass și Crimeea?  Șleahta analiștilor din „Izborski” club – deja au intrat în hibernare?

În lipsa curajului unei confruntări frontale, sus-numiții și-au dat întâlnire la emisiunile de seară și pe rețelele de socializare pentru a comenta de pe margine meciul: Țîrdea s-a dedat unor paralele arbitrare între Transnistria și ținuturile secuiești, Ostalep a ironizat din brusturii emisiunii „Megafon” de la NTV al lui Iurie Roșca, lui Petkov nu i-a fost clar dacă Moldova se unește cu România ori invers, iar restul au luat apă-n gură.

Din două, una: neglijarea întâlnirii lui Traian Băsescu cu presa rusă de către șefii marilor redacții și a principalilor purtători de cuvânt ai intereselor rusești la Chișinău fie că le trădează neputința, precaritatea argumentelor, fie, pur și simplu, incapacitatea de a trata profesionist o mare dezbatere și perspectivă națională cum este cea propusă de fostul președinte român – unirea.

Până la urmă, prezența lor nici nu a fost necesară: în fond, urmărindu-le prestațiile, știm că argumentele „greilor” nu diferă prea mult de cele ale jurnaliștilor rusofoni prezenți. Întâlnirea în sine, deși utilă, nu a demascat decât o adâncă criză de idei de partea cealaltă: de la obrăznicii flagrante gen: „Cedați-ne Moldova românească și pe urmă ne mai gândim dacă ne unim sau nu”, enunțate prin cel puțin o jumătate din întrebările adresate lui Traian Băsescu – via sofisme neputincioase de tipul „dacă în România cineva ar milita pentru separatism sau desființarea statului, ce-ați face?” – până la acuzațiii și isterii legate de „interzicerea de asociații ale moldovenilor în România”. A fost suficientă o oră și jumătate pentru a realiza cât de superficial și ridicol sună argumentele părții adverse. Clișee, fobii, ironii ieftine în locul unei abordări raționale și politeți de carton în locul unei adevărate „discuții la cuțit”.

Tonul iscoditor și pretențios nu a devoalat decât slăbiciunea în fața unei realități iminente: modelele lor politice, sociale, economice, morale cedează pe măsură ce nu aduc soluții și perspectiva unei vieți mai bune în Moldova. Neglijarea aparentă nu a trădat decât nervozitate. Efremov și-a încheiat rolul de gazdă cu o grosolănie: „Domnule președinte, Bismark a spus că românii nu sunt un popor, ci o meserie”. Posibil. Dar nu prima din lume: pe aceea o practică goarnele rusești în R. Moldova.

 

Articol apărut inițial pe deschide.md. De unde am luat și poza.

15-16 octombrie 2017

Alegeri în Austria

Partidul Popular a cîștigat alegerile în Austria, iar Sebastian Kurz va fi, cel mai probabil, cel mai tînăr premier din lume, la 31 de ani.
Este, în primul rînd, un vot puternic antimigrație necontrolată, cu promisiunea făcută de partid că se va împiedica o nouă criză a migranților, precum cea anterioară, de anii trecuți. Discurs a fost preluat de la Partidul Libertății (numit și radical, și extrema dreaptă), care conducea pînă acum puțin timp în urmă în sondaje și este un model de adecvare a elitelor politice la necesitățile și spaimele populației. Cînd valul acesta de îngrijorări este preluat de către partidele mainstream, Austria este dovada cea mai bună că se poate cîștiga. Cînd realitățile populației sînt ascunse sub preș sau se încearcă, și mai rău, transformarea lor în ceva ce nu vor fi vreodată, abia atunci alegerile pot fi cîștigate de extremiști, singurii care vorbesc deschis, pe față, de relele care amenință societatea. Deci, se poate, curaj!

Scandalul Weinstein. Out of Oscar

Care zguduie America, al celebrului producător hollywood-ian și sponsor al Partidului Democrat, Harvey Wenstein, scoate la lumină, să recunoaștem, atît victime reale, cît și unele închipuite. Dar nu asta e important acum. Ci că ne gîndim cum ar fi fost filmul X cu o altă actriță, și dacă nu cumva cea distribuită a cedat individului. Ne mai putem gîndi la o întreagă serie de premii Oscar, posibil mutilate în acest fel, influențate sigur. Nu prin votul individului, ci prin neincluderea în distribuție a cuiva care nu a cedat.

Și-n toată nebunia legată – a cîta oară?! – de persoane foarte suspuse, apropiate democraților, apare și Hillary. Nu e ciudat că femeia asta, care stă măritată cu un sexual predator de o viață, încearcă să arunce cu noroi tot în Trump, despre care nu există nici un indiciu clar și fără dubii că ar fi fost așa ceva vreodată?
Cîtă ipocrizie poate să zacă în oamenii ăștia?! Nu-și dau seama nici măcar atunci cînd pierd că au făcut-o pe mîna lor?!

Atentat în Somalia. Unul care trebuie să ne doară

Unul din cele mai sîngeroase atentate care au zguduit lumea s-a petrecut la Mogadishu, capitala Somaliei. Două mașini capcană au fost detonate, în urma lor și din dărîmăturile clădirilor făcute praf fiind scoase 300 de victime și peste 300 de răniți.

Nu am văzut nicăieri ”Je suis Somalia” sau ”Je suis Mogadishu”, abia la cîțiva oameni, pe Facebook, era postată informația. Atîta vreme cît nu ne vor durea, cît vom rămîne insensibili la aceste atentate, în țări africane  îndepărtate, nu vom putea pricepe cum funcționează acest islam, această mașinărie infernală de ucis, nici acolo și nici aici. Pentru că ce au adus ei în Europa nu este altceva decît acest ritual inuman al morții degeaba, al morții violente, fără nici un avantaj măcar, pentru ei. Acești criminali trebuie stîrpiți oriunde s-ar afla, numai așa putem să facem diferența dintre răi și buni. Pînă atunci, toți ilegalii care au pășit deja aici poartă asupra lor suspiciunea posibilității comiterii de atentate. Penntru că asta este moștenirea ce-o aduc cu ei: moarte și distrugeri.

Malta: O bloggeriță care acuzase guvernul de corupție a fost asasinată

Băsescu despre unguri

 

Trebuie să ne organizăm

În ce ne privește, avem acest spațiu la dispoziție, și nu e puțin deloc. Avem unde ne retrage.

 

(Foto: Time Magazine)

28 septembrie 2017

I. Deliruri.

  1. Orice credincios greșește. La ordinele FBI.

Când am fost prima dată arestat i se datorează ei, ar trebui să fiu supărat… dacă ar spune ea câte ordine i-a dat Traian Băsescu… Era clar că Băsescu îi dădea ordine, cine ştie ce o înjura când bea două-trei pahare de whisky noaptea! Acum primeşte ordine de la FBI… îi spune — şi ea trebuie să facă!”

(…)

Eu sunt prieten bun cu duhovnicul ei, are duhovnic, părintele Ciprian. Am zis, ca om, din spovedanie, ce fel de om e? A zis că e un om deosebit, mergea şi la Piatra Neamţ şi se spovedea, ţine toate posturile. Eu o iubesc pe Codruţa creştina, care se spovedeşte. Ca şef DNA, normal că mai face greşeli. E o femeie credincioasă! – flux24.ro

Gigi Becali, fost europarlamentar și membru în Parlamentul României.

      2. Era mai bine Geoană președinte.

Este și concluzia comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor din 2009. Că alegerile au fost furate și Geoană trebuia să fie președinte. Serviciile, în 2009, așadar, nu trebuia să-și fi făcut datoria și să-l aducă pe Popa, nu trebuia să-l fileze pe candidatul Geoană la Vîntu la spa, nu trebuia să facă nimic. Că de asta și iau bani, să nu facă nimic. Visul de aur al autorului. PSD a fost atît de slăbit de ”preluarea ostilă a afacerilor”, că a ieșit acum mai tare în afaceri și sondaje decît orice partid. Recurența a două nume, Băsescu și Udrea, trimite la starea mintală deteriorată pe fondul ”da’ eu de ce nu am primit nimic?”.

Pentru cele de mai sus nu există nici o dovadă. Ba și Udrea este în pericol a fi condamnată pe un denunț obținut cu greu. Și atît. ”Sursele”, considerate de unii drept ”băț prin gard”, sînt dintr-o imaginație bogată și un vocabular pe măsură. Revenind la momentul 2009, da, sigur, era perfect pentru unii să nu avem DNA. Pentru cine, este evident în aceste zile, luni, probabil ani.

”Bucurați-vă” de toată splendoarea, mai jos. Dacă dorește credit pentru cele spuse, sînt gata să acord imediat. O ultimă notă, ați aflat și motivul pentru care această platformă a dispărut din online cîteva luni, în 2014. A fost ștearsă, mai precis.

II. În următoarea perioadă de timp, atenție mare: vi se va spune cumva, dar vi se va spune sigur, că americanii sînt răi (corupți, fără suflet etc). Ca să fie rușii buni, evident.
Nu vă lăsați păcăliți.

Și confirmarea a venit mai repede decît mă așteptam. Titlu, mare: ”SUA susțin dezmembrarea României și asimilarea forțată a minorităților etnice din Ucraina. RUȘII ȘI AMERICANII”. Început:

Strategia Americii, în mai toate statele şi regiunile globului, a fost şi este cea de dezbinare, haos, confruntare, moarte, suferinţă, după vechea reţetă „dezbină şi stăpâneşte”. Este ceea ce a făcut în Asia de Sud-Est – Vietnam, Cambodgia, Laos, Peninsula Coreeană, Orientul Mijlociu, nordul Africii, zona Caucazului, sau Ucraina, pentru a aminti numai câteva, deşi nici unul din popoarele procopsite cu grija mortală a Americii nu a întreprins vreun act criminal pe teritoriul acesteia şi împotriva acesteia.

QED.