Ce scria Blogary in 2012 si 2013 de fuziunea PNL-PDL

14 decembrie 2012 (PNL si Crin Antonescu, speranta Dreptei)

”Dacă PNL, cu ajutorul planului ”dizidenței” față de PSD, plan care va fi pus în aplicare începînd cu 2013, va reuși să depășească criza de credibilitate, se va instala definitiv și unic, pe partea dreaptă a scenei politice. Și va fi acceptat și adoptat fără cea mai mică problemă.

Am văzut, cu ocazia acestor alegeri, cît curaj au susținătorii Dreptei. A doua zi după ce, în urma farsei numite ”cearta PNL-PSD”, PNL se va instala pe partea dreaptă a scenei politice, toți comentatorii și editorialiștii dreptei vor psihologiza trist, în genunchi, făcînd apologia ”răului celui mai mic” și ne vor îndemna să sprijinim, cu lămîie, soluția unică și imperfectă numită PNL, în frunte cu Crin Antonescu, Tăriceanu, Orban, Becali sau oricine o mai fi. Nu subestimați susținătorii Dreptei, habar n-aveți cît de jos sînt dispuși să coboare, pînă în centrul Pămîntului, de unde, tîrîndu-se în patru labe, triști, scîrbiți, dar pătrunși adînc, pînă-n mațu’ gros, de responsabilitatea civică, își vor folosi decibelii, argumentele și figurile de stil ca să ne convingă că nu avem de ales.

Am scris despre planul PNL și PSD de a împărți scena politică în două cînd încă nu exista un asemenea plan. Acum este evident pentru orice cetățean cu o minimă inteligență că acesta este obiectivul peneliștilor și pesediștilor, Din momentul în care PNL se va fi instalat ca ”ultimă speranță”, ”unică alternativă”, jocurile sînt făcute. De a doua zi, încet încet, ultimele insulițe de rezistență (Blogary va fi, ca de obicei, printre ele) vor fi luate cu asalt de majoritatea susținătorilor Dreptei, adepți ai ”răului celui mai mic”, ”fără mofturi”, ”ăștia sînt, cu ăștia defilăm”, care sînt capabili să transforme, unii cu talent, alții cu inteligență, majoritatea cu insistență, orică căcat într-un căcat comestibil. Și vor transforma și PNL-ul, cu Crin sau fără Crin în frunte, într-un căcat comestibil.

PNL este viitoarea unică forță a Dreptei. Crin Antonescu e speranța. Dacă am timp și chef, în iarna asta scriu toate editorialele, toate postările pentru Facebook și Twitter care s-ar putea scrie și desenez toate fotoșoapele care s-ar putea desena despre ”soluția răului celui mai mic”, ca să fie deja scrise și desenate, să nu se mai obosească susținătorii Dreptei peste doi sau trei ani.

Nu veți accepta PNL-ul lui Crin Antonescu? Și ce veți face? Veți lăsa răul cel mai mare să cîștige? Nu. Sînteți electorat captiv, vă încolonați frumușel și mergeți la vot să-l votați pe Crin, ca să nu cîștige Oprescu. Sau pe Oprescu, ca să nu cîștige Crin. Depinde cum se împart rolurile între PSD și PNL, și ce personaj vă revine vouă, pretențiosul și educatul electorat de dreapta.”

14 martie 2013 (Fuziunea prin absorbtia PDL de catre PNL)

”Pentru Crin Antonescu și Dan Voiculescu este vital în același timp să distrugă PDL ca vehicul al lui Băsescu. Băsescu atunci cînd își încheie mandatul la Cotroceni (cît mai repede, speră Voiculescu și Antonescu) nu trebuie să aibă PDL la dispoziție ca vehicul politic. Aceasta se poate face în două moduri: prin fuziune și prin păstrarea lui Blaga la conducerea partidului cît mai mult timp posibil. În același timp, alegerile prezidențiale din 2014 trebuie să găsească PDL incapabil să dea un prezidențiabil cu șanse, trebuie să găsească PDL condus de Blaga. Important este să se intre în vara lui 2014 cu un PDL slab și fără un candidat prezidențial cu șanse. În principiu, n-ar trebui să fie probleme. Un previzibil scor slab al PDL la europarlamentare va antrena scandalul în PDL fără a tranșa însă lucrurile. Blaga va refuza să-și asume responsabilitatea pentru înfrîngere și îi va acuza tot pe Băsescu, Macovei, Boc, Preda și Voinescu.”

13 noiembrie 2013 (Triunghiul iubirii: Antonescu, Blaga, Basescu)

”Astfel, Vasile Blaga îi poate oferi lui Crin Antonescu și PNL-ului parlamentari, o portiță spre electoratul PDL, primari, structuri și procente bune în turul II al prezidențialelor. La schimb, Antonescu îi poate oferi lui Blaga funcția de premier după parlamentarele din 2016 sau chiar în 2015, dacă guvernul Ponta poate fi demis printr-o moțiune de cenzură, iar PDL-ului îi poate oferi acces, din nou, la resurse.

2014 e un an în care partidele, structurile teritoriale, voturile și candidații prezidențiali sînt monede de negociere importante. Cine le are, are ce da la schimb pentru a primi la schimb chestii. Chestii gen participarea la guvernare. Cine n-are partid cu parlamentari, primari, structuri teritoriale, procente, voturi și candidați prezidențiali cu scoruri decente, nu există în acest joc al negocierilor politice.”

25 martie 2014 (Capitalul politic si validarea liderilor, adevaratele mize ale europarlamentarelor)

”Dacă însă PNL are un scor slab, sub 20%, este foarte posibilă debarcarea lui Antonescu și, în funcție de cel care îi va lua locul, de revenirea în USL sau o posibilă alianță sau fuziune cu PDL sau PMP.

Un scor mare, de peste 35 sau 40%, ar convinge pesediștii să meargă la prezidențiale cu candidat propriu. Dacă pesediștii vor fi convinși că pot scoate în jur de 40% în primul tur al prezidențialelor vor merge sigur cu un candidat pesedist, Ponta cel mai probabil.

Un scor sub așteptări ar șubrezi poziția lui Blaga, deși e greu de crezut că pedeliștii, radicalizați și antagonizați de gruparea Băsescu-Udrea, vor fi dispuși să-l basculeze pe Blaga.

Dacă în 2012 au avut scuza participării sub numele ARD și uzura guvernării, acum au scuza despărțirii de Băsescu și a dezertărilor. Dacă PDL va avea însă sub 15% și nu va fi la o distanță suficient de mare de PMP, adică cel puțin cinci procente, este foarte posibil ca printre pedeliști să se instaleze panica.

..,

Chiar și un scor de peste 7% ar fi considerat suficient pentru validarea Elenei Udrea (neatingerea obiectivului de 10% va fi pusă pe seama retragerii Elenei Băsescu la presiunea ”justițiarilor” și pedeliștilor). Un scor sub 7% sau sub prag o va scoate pe Elena Udrea din jocul politic mare. Băsescu va trebui să o sacrifice sau să se scufunde împreună cu ea.”

Blaga nu iubeste portocaliul, trandafirii si ”verde-nrourat”

Culmea e că PDL-ul va fi vîndut tocmai de acela care a pozat în marele apărător al identității partidului, al adevăratului spirit pedist. Blaga a rămas în fruntea PDL ca să apere partidul de cei răi care voiau să-l asimileze, desființeze.

Crin Antonescu a declarat în 2010 că vrea să desființeze PDL. Nea Vasile, acest Burebista al PDL, i-a îndeplinit dorința și misiunea.

Cînd scriam că Blaga va vinde PDL și îl va vărsa în PNL, ziceați că-s răutăcios și am ceva cu nea Vasile.

16 noiembrie 2012, De ce se roaga Vasile Blaga de Crin si de PNL?

PDL este un partid aflat în pragul desființării. Dacă nu se agață de o alianță cu PNL (în condițiile impuse de PNL, inclusiv susținerea la prezidențiale a lui Crin Antonescu – abia aștept să văd trepădușii făcîndu-i campanie lui ”Căcărău”), vor urma migrații masive către PNL și PSD, care vor șterge probabil partidul de pe harta politică. Demobilizarea și dezorganizarea la PDL au trecut de orice limite cunoscute în politica românească iar singurul lucru care îi mai poate mobiliza pe pedeliști este prezența la guvernare chiar și din postura de remorcă, de al doilea partid.

26 ianuarie 2013, Prezidentiale cu Ponta, Antonescu si Blaga. Fuziunea PNL-PDL.

Scenariul Frunzăverde (nu știu dacă e al lui, nici nu știu dacă chiar există un astfel de scenariu, dar dacă nu există cedez gratuit drepturile de autor lui Frunzăverde) – este un scenariu de absorbție a PDL de către PNL, sub pretextul intrării PNL în PPE și de teama revenirii lui Băsescu în PDL. Poate nu absorbție, hai să zicem fuziune, însă partidul rezultat se va numi PNL, din cauza forței și vechimii brandului.  O astfel de operațiune ar putea avea loc între 2014 și 2016, urmînd ca la parlamentare să se prezinte ”Dreapta unită” de Frunzăverde și cei doi șefi ai lui, Crin și Blaga. Pînă atunci, PDL va fi curățat de ”băsiști”, condiția principală a unei apropieri de PNL.

Bine că va primi de la Iohannis funcția de prim ministru. Asta ar trebui să-i consoleze pe pedeliști.

Fuziunea prin absorbtia PDL de catre PNL

Rețelele de partid

Orice partid românesc care se respectă e un conglomerat de:

  1. Rețele din administrație – sînt cele mai puternice. Sînt oameni care intră în administrație cu ajutorul partidului sau se mențin în administrație cu ajutorul partidului. Pot fi incompetenți care au muncit pentru partid și primesc o sinecură, pot fi oameni capabili care sînt ajutați de partid să ajungă în administrație sau pot fi funcționari care intră în partid pentru a putea rămîne în administrație sau pentru a putea promova. Sînt așa zișii tehnocrați, la prima vedere nu au o încărcătură ideologică. Ca parte a administrației sînt orientați către statul maximal, supradimensionat, atotputernic și obsedat de control. Tendința lor e să umfle statul cît mai mult cu putință, ca să aibă de lucru sau pur și simplu fiindcă inițiativa și competența în administrația publică sînt sinonime cu crearea de noi și noi instrumente statale. Cei bine intenționați umflă statul, cei rău intenționați îl fură. Cei mai corupți dintre ei au și afaceri pe numele rudelor sau prietenilor.  Pentru rețelele din administrație patru ani de opoziție sînt o pauză mult prea îndelungată. Se pierd oportunități profesionale și bani în toată această perioadă. E valabil atît pentru competenți cît și pentru incompetenți, atît pentru cei corecți cît și pentru corupți.  Toți sînt supuși presiunilor venite din partea puterii sau presează ei înșiși puterea pentru a fi adoptați. Pentru cei competenți și corecți partidul este un rău necesar și se mută de la un partid la altul doar pentru a fi lăsați în pace să-și facă meseria. Pentru ceilalți, partidul e o oportunitate profesională și financiară și, avînd în vedere că au experiență în corupție și cu ajutorul lor se fac treburile murdare, sînt utili tuturor partidelor.
  2. Rețele de afaceri – sînt oameni de afaceri pentru care partidul e o bună platformă de socializare cu administrația. Acolo ai posibilitatea să cunoști oameni care te pot ajuta la ananghie, care pot aranja să fii lăsat în pace sau îți pot deschide punga bugetului. Sînt oameni de afaceri care pur și simplu vor să se asigure că sînt lăsați în pace să facă afaceri și sînt oameni de afaceri pentru care statul e principala sursă de bani. La fel ca și rețelele din administrație, sînt susceptibile de a schimba partidele cu ușurință.
  3. Rețele familiale – prezența într-un partid poate deveni tradiție de familie dar și platformă de într-ajutorare în familia extinsă. Mai ajuți un văr, un nepot, o soție, un fiu, un fin, nașul unui văr, o cumnată etc.
  4. Rețele de socializare – pentru tineri, dar nu numai,  un partid este  o platformă de socializare dar poate fi și o oportunitate profesională și financiară pe termen lung. Sînt cele mai benigne și cele mai fidele partidului.

Toate aceste rețele se întrepătrund și sînt izvoarele criteriilor de relaționare din interiorul partidului. Partidul e birocrație, business, familie și ieșire cu prietenii.

Fiecare partid mare (adică PSD, PNL și, încă, PDL) are rețelele și ierarhiile sale însă acestea se întrepătrund cu rețelele celorlalte partide. Fiecare partid are o capacitate limitată de a înghiți rețelele celorlalte partide iar această capacitate este dependentă de relațiile dintre rețelele sale și ale celorlalte partide,  de mărimea propriilor rețele și de mărimea hălcii administrative și bugetare de care dispune respectivul partid.

Argumente pentru ruperea USL și o posibilă fuziune prin absorbția (nu se pune problema unei altfel de fuziuni) PDL de către PNL

PSD și PNL sînt două partide prea mari pentru o țară atît de mică. Gîndiți-vă că PDL a fost stăpîn pe buget aproape singur. A avut mai puține rețele de hrănit. PSD și PNL formează o grupare-mamut care are în stăpînirea aceeași țară cu același buget pe care a avut-o și PDL. În acest moment PSD și PNL au mii, zeci de mii de parlamentari, președinți de consilii, consilieri județeni sau locali, primari, funcționari, funcționărași și oameni de afaceri mai mari sau mai mici care cer. O armată supradimensionată mănîncă mult și pustiește totul în cale, doar cu apetitul, fără să mai și lupte. Dacă nu e suficient aprovizionată poate slăbi, în cel mai bun caz și se poate revolta împotriva liderilor, în cel mai rău caz.

Argumente împotriva ruperii USL și a unei posibile fuziuni prin absorbția PDL de către PNL

PSD și PNL sînt de aceeași parte a baricadei încă din 2006, chiar dacă doar informal la început. Cele două partide au relaționat foarte bine chiar și cînd formal erau pe poziții opuse, în 2006, cînd PNL era aliat cu PD și în 2009, cînd PSD era în alianță cu PDL. Din 2011 sînt parte a celei mai de succes construcții politice post-decembriste. În multe situații colaborarea dintre PSD și PNL a fost spontană, a venit de la sine, în mod natural.

În schimb, PNL și PDL nu au mai colaborat, nici măcar punctual, spontan, din aprilie 2007. Sînt deja șase ani de cînd sînt pe poziții de inamiciție. Mai noii membri ai celor două partide nu au decît experiența inamiciției. PD s-a arătat foarte dificil și în relația cu PLD, pe care nu l-a acceptat cu adevărat niciodată și pe care îl consideră în continuare un corp străin.

Chiar și în cazul unei alianțe sau fuziuni dintre PNL și PDL nu e sigur că cele două partide vor putea da o majoritate care să guverneze. Iar alianța în opoziție nu ar conveni decît PSD-ului, PPDD-ului și UDMR-ului, în niciun caz PDL-ului și PNL-ului.

PNL și PDL sînt puțin încărcate doctrinar (cu un plus totuși pentru PDL, din cauza aripii intelectual-băsiste) dar chiar și așa între ele nu există compatibilități. PNL e un partid populist, extremist, virulent antioccidental, care a luptă fără scrupule și cu agresivitate împotriva statului de drept și justiției. PNL este cel mai extremist și mai violent partid românesc postdecembrist.

Așa cum spuneam mai sus, capacitatea unui partid de a înghiți rețelele unui alt partid este extrem de limitată. Dacă PNL și PDL vor fuziona, 90% dintre rețelele PDL-ului vor rămîne pe dinafară. Ar fi culmea ca după ce rețelele PNL au stat în opoziție patru ani și s-au uitat cu jind la rețelele PDL-ului, acum cînd abia au ajuns la guvernare, să cedeze din halca lor. Ai mîncat patru ani cît eu am murit de foame și acum să-mi rup de la gură să te hrănesc tot pe tine? Puneți-vă în locul primarului penelist Gigel care patru ani s-a uitat cu jind la finanțările primarului vecin și pedelist Vasilică și acum vede cu Vasilică, intrat în PNL, primește în continuare finanțări. Eu mor de foame patru ani de dragul partidului, ăsta mănîncă patru ani și acum mănîncă în continuare din ce mi se cuvine mie. Păi eu de ce am făcut foamea ani de zile, de ce am muncit și m-am sacrificat pentru partid? În teorie e simplu să te muți de la un partid la altul și să stai zeci de ani doar la putere. În practică e mai puțin simplu, că nu sînt toți chiar atît de fraieri. În condițiile unei fuziuni sau exod al pedeliștilor către PNL, rețelele liberale ar accepta foarte puțini, doar vedetele care aduc o plusvaloare (un județ în care tu ești aproape inexistent, imagine, distrugerea inamicului etc).  Adică, dacă desființezi PDL și mă ajuți să-l suspend și demit pe Băsescu, da, ești binevenit, nea Vasile.

PNL, chiar dacă formal respinge orice alianță sau fuziune cu PDL, în negocierile pe sub masă cu pedeliștii le va întreține acestora speranța unei fuziuni iar în timpul ăsta va lua exact atît cît îi trebuie și cît poate duce din PDL.

Pentru Crin Antonescu și Dan Voiculescu este vital în același timp să distrugă PDL ca vehicul al lui Băsescu. Băsescu atunci cînd își încheie mandatul la Cotroceni (cît mai repede, speră Voiculescu și Antonescu) nu trebuie să aibă PDL la dispoziție ca vehicul politic. Aceasta se poate face în două moduri: prin fuziune și prin păstrarea lui Blaga la conducerea partidului cît mai mult timp posibil. În același timp, alegerile prezidențiale din 2014 trebuie să găsească PDL incapabil să dea un prezidențiabil cu șanse, trebuie să găsească PDL condus de Blaga. Important este să se intre în vara lui 2014 cu un PDL slab și fără un candidat prezidențial cu șanse. În principiu, n-ar trebui să fie probleme. Un previzibil scor slab al PDL la europarlamentare va antrena scandalul în PDL fără a tranșa însă lucrurile. Blaga va refuza să-și asume responsabilitatea pentru înfrîngere și îi va acuza tot pe Băsescu, Macovei, Boc,Preda și Voinescu.

Despre ce ar putea crede Ponta și PSD despre o eventuală rupere a USL și fuziune a PNL și PDL și despre alegerile prezidențiale vom vorbi într-un articol ce va urma. Eu sînt convins 150% că în acest moment nici Ponta și nici Antonescu nu știu cum vor merge la prezidențialele din 2014, împreună sau separat. Decizia e foarte greu de luat și sînt convins că toată lumea e în expectativă. Marea problemă a pesediștilor e controlul lui Voiculescu asupra lui Crin și posibilitatea ca o dată ajuns la Cotroceni, Crin să-și facă un partid mare din PNL și ce a mai rămas din PDL.