28-30 aprilie 2018. Alfie Evans și Ierusalim: motivații legale

Alfie Evans a murit ieri noapte. Nu se știe dacă de sete, de foame, ori sufocat, din lipsă de oxigen, la 5 zile după ce suportul medical i-a fost retras. A murit de foame, de sete ori sufocat astăzi, în zilele noastre, cînd medicina a ajuns la progrese uimitoare și de negîndit, unele, acum cîțiva ani.

Așa a decis instanța britanică, că este ”demn” să moară și că a muri este ”in his best interest”. Adică așa a fost cel mai bine pentru el. Nu știu și nici nu pot concepe ce ar putea fi demn în a muri de foame, de sete, ori sufocat*. Cum nu înțeleg nici de ce a muri a fost cel mai bine pentru un copilaș de nici doi ani.

Nu au înțeles nici părinții lui Alfie, care au făcut toate eforturile posibile, după mine, pentru a NU îl lăsa să moară. Au ajuns la Vatican unde Papa, impresionat de situație, a făcut demersurile necesare pentru ca Alfie să fie transferat într-un spital din Italia, acordînd și cetățenie italiană întregii familii. O ambulanță trimisă de acolo a așteptat la poarta spitalului din Liverpool acordul autorităților britanice pentru ca Alfie să fie eliberat din spitalul în care, după mine, era ținut captiv.

Explicația oferită în videoclipul de mai jos de către Lynne Marie Kohm este satisfăcătoare pînă la un punct. Ne lămurește că spitalul în care era internat Alfie este un spital de stat, deci și asigurările sînt de stat. Iar cum în momentul în care aștepți ca statul să aibă grijă în totalitate de sănătatea ta, ai transferat și responsabilitatea personală statului, statul poate face ce vrea. În cazul Alfie Evans, să îl lase să moară, sub motivele mai mult decît cinice că asta ar fi cel mai bine pentru el. Și că așa ar fi demn, să mori de sete, de foame sau sufocat.

Dar cine este acest stat căruia statele UE, toate statele UE, au semnat că îi transferăm responsabilitatea sănătății și îngrijirii copiilor noștri? Este un om bun, iubitor și grijuliu? În cazul Alfie Evans, nu. Și nu numai în cazul lui, au mai fost înainte situații cu părinți arestați pentru că și-au luat copilul dintr-un spital ca să-l transfere în altul, în altă țară. Așadar, statul nu are cum să fie mai grijuliu și mai iubitor cu copiii noștri decît sîntem noi. Noi i-am făcut, sînt responsabilitatea noastră, nu ni s-au dat în grijă sub supravegherea omniprezentă a acestui mare ”binefăcător”, statul. În momentul în care concesionezi sănătatea și chiar viața propriilor copii statului, te poți aștepta la orice. Chiar și la o moarte ”demnă”, ca ”cel mai bine” pentru ei, la un moment dat.

Faptul că lui Alfie nu i s-a mai permis să trăiască de către sistemul judiciar britanic nu înseamnă că în Italia, o țară în care funcționează tot un sistem medical de stat, nu ar fi putut să trăiască beneficiind de acel sistem italienesc de sănătate. Ceea ce înseamnă, ambele state fiind semnatare ale declarației privind drepturile – ha! – copilului că, în final, totul se reduce la oamenii care au, temporar, putere de decizie în stat.

Și atunci, în final, de ce să fie alți oameni responsabili pentru viața și sănătatea noastră și a copiilor noștri?!? Ce îi califică să fie mai buni cu niște copii care NU sînt ai lor, decît proprii părinți ai copiilor?!? Statul poate fi capturat, prin alegeri libere acum, de tot felul de oameni și de grupări, unii sau/și unele chiar criminale. Statul decide ce e bine și ce e rău pentru noi și ceilalți, inclusiv cine trăiește și cine moare. Cînd considerăm că un stat a devenit criminal și ce mai putem face atunci?

Dar nici măcar nu este nevoie să ajungem acolo. Punem în practică singura soluție viabilă, statul minimal, cu păstrarea de către stat a prerogativelor de apărare, reprezentare externă, justiție și asigurarea ordinii publice, iar toată viața noastră și a copiilor noștri revine, așa cum este firesc, în responsabilitatea noastră. Altfel, ce i s-a întîmplat lui Alfie Evans i se poate întîmpla oricui, oricînd. Precedentele există. Nu mai încredințați sau permiteți statului să aibă grijă de viețile voastre. Fiți responsabili!

 

Dacă ar fi fost după mine, i-aș fi lăsat pe părinții lui Alfie să-l ducă și la zidul plîngerii din Ierusalim, dacă ei ar fi considerat că asta ajută cumva, măcar ca liniștire a conștiinței și sufletului. 

De parcă Ierusalimul nu ar avea probleme! Toată lumea declară că este capitala Israelului, pînă în momentul în care trebuie să și dovedească.

La noi s-a găsit tocmai Dragnea să spună că România va muta ambasada la Ierusalim. Și ce mai zbucium, ce mai freamăt… Scandalul a atins proporții rizibile în ce ne privește, și asta pentru că nimeni nu are habar cum să trateze o asemenea problemă.

Președintele Iohannis a ieșit mai șifonat decît toată lumea, după vorba proastă ”că nu știe ce înțelegeri secrete face Dragnea cu evreii”. Poți să prezinți toate scuzele din lume, rămîne ideea că i-ai bănuit pe evrei de înțelegeri secrete, aici nu e vorba nici despre cuvîntul ”evrei”, nici despre Dragnea. Diplomatic, președintele s-a comportat ca și intern, adică: ce caut eu în chestia asta, de ce trebuie să zic ceva?! Iaca zic. Vedeți? Oricum, dacă zic, nu e bine.

Și nu a fost deloc bine. Nici măcar nu ne aflăm în situația în care un prost aruncă o piatră într-un lac și mulți deștepți se-nghesuie să o scoată. Dragnea, fără nici o competență pe subiect, e drept, a rostit un adevăr: ambasada României trebuie mutată la Ierusalim, capitala statului evreu, cu întreruperi nefericite, de mai bine de 3000 de ani. Iar istoria nu poate fi schimbată, oricît și-ar dori unii.

Lăsînd deoparte scandalul de la nivel înalt, ce facem noi, conservatorii obișnuiți? Ținem cu Dragnea??? Așa ceva este peste poate! – rostește lumea bună și anticoruptă. Dar Dragnea este penal!

Este, dar asta nu îl împiedică să spună, din cînd în cînd, și lucruri corecte. Iar pentru că noi sîntem adevărați conservatori, sîntem fideli principiilor și valorilor, nu oamenilor. Așa că nu contează cine a spus, atîta vreme cît a rostit un adevăr.

Iar dacă este adevărat că ”UE i-ar fi asigurat pe palestinieni că niciun stat membru nu își mută ambasada la Ierusalim” (”Nimeni din UE nu-şi mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim ”, Klaus Iohannis), atunci UE trebuie desființată astăzi și reînființată mîine, pe principiile IUDEO-creștine fondatoare ale unei civilizații care a avut cultura și intelectualitatea, plus toate mijloacele oferite de aceste principii pentru a ajunge astăzi aici, la acest nivel de dezvoltare al omenirii. Că nu degeaba vin aici, neinvitați, milioane de ilegali.

*A fost cît pe ce să văd un om sufocat, mama mea. Aveam 14 ani, iar ea trăgea să moară pe un pat de spital. O asistentă îi șoptește alteia: cred că îi trebuie oxigen. La care răspunsul este: nu vezi că moare, ce-i mai trebuie?!

Am auzit dialogul. S-a întîmplat să îl aud. Și înțepenindu-mă în podeaua sălii de reanimare, am urlat. Da, urlat: adu-i oxigen imediat că te ia mama dracului. E MAMA!

Cred că s-au speriat și au conectat-o imediat. O oră și jumătate mai tîrziu, mama murea. Dar măcar nu sufocată.

 

20-23 aprilie 2018

I. Povesteam acum o săptămînă despre manifestările comemorative dedicate împlinirii a 200 de la nașterea lui Marx, în orașul lui natal, Trier. Din Germania. Știri proaspete ne arată că primarul localității, Wolfram Leibe, care a declarat:

“Este un simbol frumos și cu aceste semafoare Trier amintește că este locul nașterii filozofului”

a reușit, din prea multă admirație, să îl facă pe Marx exact ce a fost: un milițian. Un milițian care dirijează circulația. Mai precis, luminile semafoarelor din Trier, cu Marx roșu și Marx verde, cum puteți vedea în imaginea de mai sus, nu numai că onorează adevărata vocație a omagiatului, dar arată și evoluția marxismului. Roșu inițial, verde, cu o carte la subraț, mai acum, în zilele noastre.

Vă propun un exercițiu. Înlocuiți în fragmentul următor Marx cu Hitler. Se schimbă ceva? Exact. Să ne pregătim, așadar.

II. Ălora care au premiat-o pe Steer, săptămîna trecută, le doresc să fie tratați de ea, după rețetele ei, indiferent ce afecțiuni sau boli ar avea. De la o simplă durere de măsele și pînă la necesitatea extracției (inclusiv chirurgie buco-maxilo-facială) și de la dischinezie biliară pînă la ce e mai rău.

Poate termină dr@cului o dată cu ploconeala* și o trimit unde îi e locul, dacă e pe bune bolnavă. Ceea ce eu cred.

Cine e Steer să pui în pericol atîția oameni pentru incredibilele inepții pe care le spune și scrie?! Nevasta lui Moisescu. Așa, și, Moisescu cine mai e?!

Dacă nici Moisescu, nici cei care o promovează nu iau măsuri, își merită soarta. Nu și lumea disperată (poate nu știți ce înseamnă disperarea reală) care se uită în gura ei cînd debitează frumos și calm toate grozăviile pămîntului.

Da, eu sînt pentru responsabilitate individuală. Dar Steer, prin promovare, a ajuns o problemă socială pe care nu putem să ne prefacem că nu o vedem. Și nu e vorba numai despre vaccinuri, este vorba despre sfaturile pe care le dă referitor la cancer! Să ne imaginăm un om normal, cu discernămînt, care îl pierde din cauza unei tragedii. Și urmează cataplasmele cu mămăligă ale Oliviei, împreună cu busuioc mîngîiat de soare. Ei, unde ajungem?!

O confesiune. Am pierdut-o pe mama cînd aveam 14 ani, după o boală crîncenă descoperită cînd eu aveam 12. Nu am căutat să vindec cancerul, nu am căutat metode alternative, am fost sigură că medicina este cea care poate vindeca sau măcar prelungi cît de cît viața. Deși, cîțiva ani după moartea mamei, visam din cînd în cînd că mergem împreună acolo unde știam eu că va fi vindecată. Dar visam! Și mai tîrziu, am vrut să aflu semnificația psihologică a visului, nu am descoperit, fără nici o pregătire medicală, minuni de vindecare.

Așa cum oamenii nu sînt vinovați pentru că PSD modifică ce nu convine, ci nu au știut pe cine votează cînd le-au dat puterea, așa trebuie și educați acum că nu orice zboară se mănîncă. Există de mii de ani medicină, ajunsă acum la performanțe uimitoare. Aceea trebuie să vindece, nu descîntecele unei femei aparent normale, în realitate dusă.

*Nu v-am uitat, domnule Liiceanu, cînd a publicat Humanitas o carte a nebunei.

III. Dragnea și mutarea ambasadei României la Ierusalim a fost șocul, pentru unii, săptămînii trecute. Inclusiv pentru Iohannis. Prima țară din UE care ar face această mișcare, oricîte discuții ar genera aici, este un fapt, și este unul din cele mai bune în plan extern.

IV. Cîte porcării s-au încercat ca explicații privind bombardarea punctuală, în Siria, a facilităților militare privind armele chimice, de către SUA, UK și Franța, nu a găsit nimeni nici un cadavru și nici un rănit real, nephotoshopat. Mișcarea a fost de natură, probabil, să dea de înțeles guvernului sirian că linia roșie (trasată și lăsată așa de Obama) nu poate fi trecută fără consecințe imediate.

V. Cînd lumea zisă bună și de stînga era pe cale să urle că monstrul portocaliu de la Casa Albă aruncă pămîntul în aer, vine și ”bomba”: Kim Jong Un anunță că va renunța la orice capabilități nucleare și că în viitor nu vor mai fi făcute experimente de acest gen. Și asta numai după o întîlnire cu Mike Pompeo, noul Secretar de Stat american.

VI. Ducesa de Cambridge naște acum al treilea copil, în ziua în care, acum 454 de ani, se năștea Shakespeare. Frumos omagiu.

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

 

Sfîrșitul lui 2017

Dacă nu ar fi fost proiectul de lege depus de către un grup de pesediști în parlament, lege care să modifice Codul Penal și Codul de Procedură Penală, schimbările de pînă acum la legile justiției rămîneau discutabile. Rămînea ca acea Comisie de la Veneția să verifice schimbările și să-și dea acordul sau nu.

Dar apariția acestui proiect de lege demonstrează, dacă mai era nevoie, că PSD are resurse inepuizabile de tupeu și mizerie umană. Ce prevede proiectul, inițiat de 40 de parlamentari ai partidului de guvernămînt? Printre altele:

  1. Pedeapsa cu închisoarea de pînă la 3 ani să se execute la domiciliu.
  2. Luarea și darea de mită pentru altul nu mai constituie infracțiune.
  3. Traficul de influență pentru altul nu mai este infracțiune. Banii ori alte bunuri primite nu mai pot fi confiscate.
  4. Cumpărarea de influență pentru altul nu mai este infrațiune.
  5. Abuzul în serviciu a cărui pagubă este mai mică de 200 000 de euro nu mai este infracțiune.

Și, mai ales, de ce acum și de ce în gura mare strigă că vor să facă așa ceva? Care este substratul unei asemenea mișcări? Vrea Dragnea să arate lumii întregi că, scăpat de sub control, PSD poate face absolut tot praf, în ochii tuturor, fără ca cineva să opună cea mai mică rezistență? Sau fără ca cineva să opună rezistență pe subiectul acesta, nu legile justiției, în general?

Care este rostul, așadar? Nici măcar din partea ambasadelor străine nu am auzit vreun cuvînt referitor la acest proiect.

Dacă proiectul este conceput pentru reconfirmarea lui Dragnea ca lider al partidului, nu prea are mari sorți să fie considerat așa chiar dacă pesediștii resping proiectul la vot, la îndemnul său. Dragnea încearcă cu disperare să se revalideze șef al PSD, și asta nu ar fi prima încercare. Ultima, asupra căreia revine, este mutarea ambasadei României la Ierusalim, după anunțul făcut de Donald Trump privind recunoașterea orașului drept capitală a statului Israel și mutarea ambasadei SUA.

Dacă luăm în considerație tot ce a făcut Dragnea pînă acum, pe plan extern, este de bănuit, mai degrabă, că în fața partenerilor externi vrea să se valideze ca lider. Și nu în fața oricui, ci chiar în fața celui mai mare, SUA.

Pentru că la inaugurarea președintelui Trump  a fost (treceți peste glumele de pe internetul românesc, contează cît o ceapă degerată), 2% pentru bugetul Armatei, pentru anul 2017, a prevăzut, ca urmare președintele Iohannis a fost invitat la Washington (și i se va aduce aminte de asta, nu aveți grijă), iar acum urmează calea deschisă de președintele Trump și dorește mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al relațiilor externe, numai bine a făcut. Cel mai bine, chiar. Cum mai poate cineva să spună că PSD (cel puțin sub conducerea lui Dragnea) este un partid care ne întoarce spre Rusia, cînd președintele lui urmează cu sfințenie aproape tot ce spune președintele american?! Cum ar mai putea spune cineva că geopolitic orientează România pe un drum rău, din moment ce se află, de la primele semnale, în imediata vecinătate a acțiunilor partenerului cel mare, SUA?!

La fel cum, deviind puțin de la tema principală, întreb cititorii: cu cine țineți pînă la urmă, cu tinerii frumoși și anticorupți, susținători de lgbt-uri, egalități de șanse și influxuri uriașe de islamiști, i.e. cu Europa care renegîndu-și trecutul, își distruge viitorul, ori cu, la limita limitelor suportabilului, cu un partid care urmează calea deschisă de alegerea președintelui Trump, în cel mai important și mai greu partener extern, SUA, cele care tocmai s-au trezit din coșmarul stîngist și redescoperă valorile tradiției și ale capitalismului?

Și pentru că tot vorbim despre Statele Unite, dacă doriți să vedeți prima femeie care va deveni președinta lor, a SUA, priviți-o cu mare atenție pe Nikki Haley. Ambasador al SUA la ONU (Organizația Rușinii Mondiale), născută din imigranți sikh punjabi, măritată cu un ofițer al armatei SUA, prima femeie guvernator amerindian (da, știu, Trump urăște minoritățile, de asta i-a și oferit postul, după ce i l-a oferit pe cel de vicepreședinte, ea a refuzat) din istoria SUA.

Reacția președintelui Trump privind votul din Adunarea Generală ONU privind Ierusalimul:

Carevas’zică: nici una din țările occidental europene, nici măcar Germania, autoarea Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial, nu a votat ceea ce trei președinți anteriori ai SUA promiseseră. Iar al patrulea a și făcut. Nimeni din civiliația europeană nu a simțit că se face o dreptate istorică celui mai vechi popor din lume. De frica palestinienilor, chipurile, nimeni nu a avut curaj să țină partea acestei femei dîrze, în rostirea unui adevăr istoric.

Trump le-a tăiat finanțarea. Cu teroriștii nu se negociază. Și nici cu cei care-i susțin. Nu poți toca banii celor cărora nici măcar nu le recunoști dreptul suveran de a alege ce vor și ce consideră bun pentru țara lor.

5-10 decembrie 2017

Avem trei evenimente în această perioadă, din care acum voi trata numai două. Cele trei sînt: legile justiției, recunoașterea de către președintele SUA, Donald Trump, a Ierusalimului drept capitală a statului Israel și moartea fostului rege Mihai I.

Nu am pregătirea de specialitate necesară pentru a discuta toate amendamentele propuse de PSD, dar nici nu sînt în situația descrisă de Pierre Manent: ”Oamenii își manifestă cu atît mai aprig voința cu cît nu știu ce vor.”  (via Teodor Baconschi). Și cred că, în marea, copleșitoarea majoritate, cei care protestează acum nu știu ce vor.

Să afli că ”România moare”, cînd în magazine de orice fel abia mai ai loc, și e abia început de decembrie, să afli că oamenii ies și pentru tine la demonstrații, cînd nu ai solicitat așa ceva (cu alte cuvinte asta este elita țării, cei care își dau seama ce se întîmplă (adică s-au și erijat în înțelepții nației, tu ești prost, îmbuibat, te gîndești numai la mîncare și melodii populare), să fii martorul unui spectacol ca cel din parlament, între deputata Chichirău și senatorul Nicolae, unde nu este nici o diferență între cei doi, și nici unul nu are ce căuta în Parlamentul României, este de-a dreptul halucinant. Ascultați:

Poate vitejia infantilă a doamnei Chichirău, de a a-l provoca (deloc greu, altfel) pe Șerban Nicolae, poate cocoțatul pe diverse obiecte de pe balconul Casei Poporului și semnalizarea luminoasă către protestatari să fi făcut ca USR să-și recupereze procentele pierdute. (Asta a fost și intenția, din cîte se pare.)

O mare parte din #rezistenți nu cred că se mai recuperează vreodată. Noroc cu lumea normală care nu are sau nu dă atîta importanță Facebook.

În privința legillor justiției, tot ce interesează omul de rînd sînt următoarele:

  1. să fie în acord cu Constituția
  2. să fie în acord cu prevederile Comisiei de la Veneția
  3. să fie fundamentate pe principiile dreptului european.

Restul sînt detalii pe care numai cei cu studii de specialitate și interesați strict în menținerea unui stat de drept în România le pot înțelege. Orice cățărare pe valul nemulțumirii publice la adresa PSD scade șansele obținerii dezideratului propus.

Știu, pesediștii sînt răi. Sînr răul suprem pentru mulți dintre noi. Dar nu pentru legile justiției, în primul rînd, ci pentru maniera colectivistă în care înțelege să guverneze un partid socialist, pentru bîlbele incredibile, pentru delăsarea, incultura și nesimțirea față de adevăratele probleme care dor: sănătate (sînt copii lipsiți de insulină care vor să se sinucidă!), învățămînt, taxe, impozite, cultură, agricultură. Undeva, la sfîrșitul listei, se află, pentru marea majoritate a oamenilor, și justiția. Dar cum conștientizarea faptului că furtul din avutul public, corupția, îi afectează direct, prin lipsuri în alte domenii esențiale vieții, nu participă la mișcarea anti-justiție.

Încă o dată, pentru mine, cea mai eficientă luptă cu corupția o reprezintă statul minimal. Numai dacă nu vor mai avea de unde să fure, nu o vor mai face. Altfel, orice om este, într-o mai mare sau mai mică măsură, coruptibil. Ce îl oprește din fapte reprobabile sînt numai principiile în care a fost crescut și înțelege să trăiască.

Culmea este că românul este ocupat cu sărbătorile și cu proteste exact în momente fabuloase ale istoriei. Cel de acum, da. Germania și Coreea de Nord se află pe aceeași poziție, antiamericană, în problema recunoașterii de către președintele american Donald Trump a Ierusalimului drept capitală a statului Israel.

Mai este nevoie să spui ceva cînd lumea știută drept civilizată se asociază cu cei mai siniștri comuniști rămași pe planetă?!

Da, mai este. Și trebuie spus permanent Adevărul. Care nu e relativ, cum vor să ne inducă leprele leftiste, ci este unul singur. Cînd spui că președintele american, care și-a ținut, culmea, promisiunea făcută în campanie, este Hitler și te unești cu cei mai mari criminali existenți ai planetei pentru răstălmăcirea adevărului, este crimă împotriva oamenilor de bun simț, le ucizi și bruma de discernămînt pe care o mai au unii. Cînd predecesorii actualului președinte recunocuseră și ei același lucru, dar nu făcuseră nimic în sensul acesta, și cînd unul înțelege să-și respecte promisiunile, acela este pus la zid.

Pentru că, dragii mei, asta înseamnă politica pentru mai marii lumii acum. Să promiți una și să faci exact pe dos. Sau, în cel mai fericit caz, să uiți că ai promis. Să te prefaci că ai uitat.

Cu o generație de lideri care NU au fost aleși la ei în țară, dar ajung la Bruxellles în poziții din care să dicteze celor aleși în țările lor, inclusiv procesul electoral european nu poate naște decît o contraselecție uriașă, și este cauza acestor minuni care apar la fiecare pas.

Așa s-a ajuns ca Cehia, Polonia și Ungaria să fie trimise în judecată la Curtea de Justiție a UE pentru refuzul de a primi imigranți. Așa s-a ajuns ca Donald Trump, omul care recunoaște adevărul istoric, și nimic mai mult, să fie connsiderat un Hitler al zilelor noastre, așa s-a ajuns la relativizarea adevărului, și așa se va ajunge la visul tuturor demenților planetei, comunismul global.

Timp în care noi ne luptăm cu o gașcă de inculți, hoți și profitori. Cruntă soartă.