Cînd încep electronii să te părăsească sau măcar să o ia razna pe niveluri energetice, e bine să te ascunzi de ochii lumii, cel puțin pînă vezi dacă se poate rezolva cu tratament. Altfel, poți spune prostii pe care să le regreți sau prostii pe care le-ai crezut toată viața.

Ionul negativ Cristoiu s-a trezit vorbind vrute și nevrute, cum îi este obiceiul.

Nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinerețe, precum Mihail Șora, cel care, la o sută de ani, în loc să-și economisească timpul rămas până la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rând, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piață să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumați. – stiripesurse.ro

No shit! Așa, și cine e curios să știe ce crede tatăl găinilor care nasc pui vii despre proteste? Cine îi dă dreptul lui Cristoiu să spună ce să facă un om cu viața lui? Cît de mare să-ți fie nesimțirea ca să judeci un om, oricine ar fi el, nu mai zic despre un om de vîrsta și talia intelectuală ale lui Mihail Șora? Lipsa comodității de a sta acasă, la căldură (perfect justificată de vîrstă, altfel) și de a participa la ce consideră necesar este de admirat la domnul Șora, nici pe departe de blamat. Și dacă nu avea somn și se plimba noaptea cîntînd pe bulevard și nu era un subiect de presă. Dar acesta nici nu este un subiect de presă, este o stricăciune a minții cu care sîntem deja nu obișnuiți, ci de care sîntem excedați: a îți bagă nasul în ce fac ceilalți, fără a te incomoda cu nimic și fără să îți provoace vreun disconfort.

Protestul poate fi analizat socio-politic din multe puncte de vedere, dar a extrage un om din mulțime, ori o categorie (femeile cărora ””ieșitul la demonstrații anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreț decât ștersul la fund al nepoților pe care nu-i au”) nu e analiză, e bîrfă de marginea uliței de țară. De unde știe că sînt mînate de iluzii, de unde știe că nu au nepoți, de unde știe de ce nu au nepoți, de unde… șamd, de ce îl interesează? Mitocănie all inclusive.

Al doilea ion negativ este Țiriac:

Nici ăia (revoluționarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Corupție există in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cîrnat. Eu, intre un hoț si un prost, prefer hotul. Dupa hoț mai rămîne ceva. După prost, nu mai ramîne nimic.

Carevasăzică pus în fața situației de a autocaracteriza, Țiriac ar fi hoț, că de prostie nu îl bănuiește nimeni. Cum să faci asemenea avere dacă ești prost? Sigur, cum la noi averea  nu este direct proporțională cu inteligența, s-ar putea, dar să fie atît de sincer? Mă îndoiesc.

Punînd întreaga declarație în contextul corupției, este clar că exclude celelalte înțelesuri ale cuvîntului ”hoț”, ”isteț” sau ”abil”. Nu, Țiriac spune exact ce gîndește, noi nu ar fi trebuit să ne ridicăm împotriva celui mai negru regim dictatorial din estul și centrul Europei, pentru că nu am avut aprobare de la primar! Nu aveam voie! La aproape 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, declarația asta ar fi de psihiatrie curată, dacă nu am ști parcursul celebrului tenisman român. Un parcurs în nici un caz de prost, și pentru că a știut și, mai ales, a putut să se descurce și înainte, dar și după 1989. Fiecare dorință și-a îndeplinit-o cumva, decurcîndu-se, după propriile-i spuse, ca un hoț. Și cînd a obținut o casă imensă pentru care plătea (sau poate mai plătește încă) cîțiva firfirei, și cînd dosarul fiului, pentru consum și trafic de droguri s-a terminat într-o obscuritate ciudată, și cînd a obținut terenul de la Balc, pe care îl exploata cum altundeva în Europa civilizată nu i s-ar fi permis.

Ăsta este peisajul presei și oamenilor de afaceri pe care îl oferă astăzi România, prin doi exponenți ai mahalalei și hoției. Restul sînt și oameni deștepți, și care nu fură. Dar fără noroc. Cu numai puțin, s-ar fi curățat pînă acum de ”exponenții de seamă” de mai sus.