Posts Tagged → Ion Tiriac

Doi ioni

Cînd încep electronii să te părăsească sau măcar să o ia razna pe niveluri energetice, e bine să te ascunzi de ochii lumii, cel puțin pînă vezi dacă se poate rezolva cu tratament. Altfel, poți spune prostii pe care să le regreți sau prostii pe care le-ai crezut toată viața.

Ionul negativ Cristoiu s-a trezit vorbind vrute și nevrute, cum îi este obiceiul.

Nucleul îl alcătuiesc persoane demult trecute de prima tinerețe, precum Mihail Șora, cel care, la o sută de ani, în loc să-și economisească timpul rămas până la Marea Trecere pentru a mai scrie o pagină sau măcar un rând, dacă se mai ocupă cu așa ceva, merge în Piață să zbiere pe post de june cu hormonii neconsumați. – stiripesurse.ro

No shit! Așa, și cine e curios să știe ce crede tatăl găinilor care nasc pui vii despre proteste? Cine îi dă dreptul lui Cristoiu să spună ce să facă un om cu viața lui? Cît de mare să-ți fie nesimțirea ca să judeci un om, oricine ar fi el, nu mai zic despre un om de vîrsta și talia intelectuală ale lui Mihail Șora? Lipsa comodității de a sta acasă, la căldură (perfect justificată de vîrstă, altfel) și de a participa la ce consideră necesar este de admirat la domnul Șora, nici pe departe de blamat. Și dacă nu avea somn și se plimba noaptea cîntînd pe bulevard și nu era un subiect de presă. Dar acesta nici nu este un subiect de presă, este o stricăciune a minții cu care sîntem deja nu obișnuiți, ci de care sîntem excedați: a îți bagă nasul în ce fac ceilalți, fără a te incomoda cu nimic și fără să îți provoace vreun disconfort.

Protestul poate fi analizat socio-politic din multe puncte de vedere, dar a extrage un om din mulțime, ori o categorie (femeile cărora ””ieșitul la demonstrații anti-PSD, le dau iluzia participării la ceva mult mai măreț decât ștersul la fund al nepoților pe care nu-i au”) nu e analiză, e bîrfă de marginea uliței de țară. De unde știe că sînt mînate de iluzii, de unde știe că nu au nepoți, de unde știe de ce nu au nepoți, de unde… șamd, de ce îl interesează? Mitocănie all inclusive.

Al doilea ion negativ este Țiriac:

Nici ăia (revoluționarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Corupție există in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cîrnat. Eu, intre un hoț si un prost, prefer hotul. Dupa hoț mai rămîne ceva. După prost, nu mai ramîne nimic.

Carevasăzică pus în fața situației de a autocaracteriza, Țiriac ar fi hoț, că de prostie nu îl bănuiește nimeni. Cum să faci asemenea avere dacă ești prost? Sigur, cum la noi averea  nu este direct proporțională cu inteligența, s-ar putea, dar să fie atît de sincer? Mă îndoiesc.

Punînd întreaga declarație în contextul corupției, este clar că exclude celelalte înțelesuri ale cuvîntului ”hoț”, ”isteț” sau ”abil”. Nu, Țiriac spune exact ce gîndește, noi nu ar fi trebuit să ne ridicăm împotriva celui mai negru regim dictatorial din estul și centrul Europei, pentru că nu am avut aprobare de la primar! Nu aveam voie! La aproape 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989, declarația asta ar fi de psihiatrie curată, dacă nu am ști parcursul celebrului tenisman român. Un parcurs în nici un caz de prost, și pentru că a știut și, mai ales, a putut să se descurce și înainte, dar și după 1989. Fiecare dorință și-a îndeplinit-o cumva, decurcîndu-se, după propriile-i spuse, ca un hoț. Și cînd a obținut o casă imensă pentru care plătea (sau poate mai plătește încă) cîțiva firfirei, și cînd dosarul fiului, pentru consum și trafic de droguri s-a terminat într-o obscuritate ciudată, și cînd a obținut terenul de la Balc, pe care îl exploata cum altundeva în Europa civilizată nu i s-ar fi permis.

Ăsta este peisajul presei și oamenilor de afaceri pe care îl oferă astăzi România, prin doi exponenți ai mahalalei și hoției. Restul sînt și oameni deștepți, și care nu fură. Dar fără noroc. Cu numai puțin, s-ar fi curățat pînă acum de ”exponenții de seamă” de mai sus.

 

 

Migrantii si Panama Papers

Aparent, fără nici o legătură. La mai bine de o săptămînă de la începerea publicării lor, Panama Papers par a nu face subiectul presei din România. Și totuși, ceva sare în ochi.

Acum incep sa vina. In orice caz, nu e o decizie a Bruxelles-ului, a doamnei Merkel, ci a romanilor. Avem unde, putem! Din aia 500 de euro salariu mediu, sa ne taiem 10% ca sa primim cinci sute, o mie, o suta de mii, care e primul val. In cartea mea, o sa vina un nou val de imigranti de zece ori mai mare. – ziare.com

Vă amintiți cine a rostit cuvintele acestea? Ion Țiriac. Da, chiar el, în octombrie anul trecut. A stîrnit indignare, a stîrnit revoltă, a stîrnit o mare parte din populație împotriva lui. Era firesc. Sînt mulți, foarte mulți cei care nu au acei 500 de euro pe lună, de care vorbea cu atîta lejeritate Țiriac.

Acum, aflăm că toată averea multimiliardarului se află pusă bine, în Panama. Într-unul din acele offshore-uri despre care se vorbește atît de mult prin alte părți. Putînd trece de problema de legalitate, ajungem la cea de moralitate. Nu la cea privind asocierile din țară, preferințele pesediste ale magnatului, ci la cele privind strict moralitatea.

Cu alte cuvinte, cît de moral este să dai sfaturi cît să dea fiecare român pentru migranți, în timp ce tu ai toți banii în paradisuri fiscale? Cît de moral este ca tu să beneficiezi de teren de vînătoare, în timp ce tu ai banii în alte părți, acolo unde nimeni, pînă acum, nu putea ajunge? Cît de moral este să desfășori activități economice într-o țară, în timp ce tu îți ții banii în altele?

Chiar dacă nu există probleme de legalitate, e imoral. Amoral, aș putea spune, dacă asta nu l-ar absolvi de păcat. Păcatul de a deschide gura atunci cînd, în mod firesc, ar fi trebuit să tacă.

Se știe deja că nu oricine poate să-și ducă banii în paradisuri fiscale. Că îți trebuie o sumă, de la o sumă în sus, mai bine spus, ca să merite deranjul. Cum ar putea cineva care cîștigă chiar și 500 de euro pe lună să mai și economisească și să-i mai și ducă în Panama ori în altă parte, cu același regim lax de impozitare? Cum ar putea cineva să renunțe cu ușurință la 50 de euro din cei 500, cîștigați pe lună, pentru migranți? Și de ce?

De ce, s-a văzut între timp. Rămîne, din păcate, declarația, și rămîne, va rămîne, și nu știm cu ce efecte, deocamdată, impresia că magnații lumii ascund bani. Ascund bani nu de oamenii țărilor de care aparțin, ci de toată lumea. Ascund bani, pur și simplu. Iar asta este, indiferent cum ai lua-o, imoral. Cel puțin imoral.

ion tiriac