Cînd prostia nu-ți dă pace

1. Ca să nu uităm cumva prin ce perioadă de coșmar am trecut, Jigodel Ponta scoate capul din țărînă și ne aduce aminte. Din țărîna imperiului. 

Cazurile Negulescu și Rarinca sînt excepții, sînt greșeli, nu s-a demonstrat și nici nu se va putea demonstra că sînt regulă, ca în Turcia. Unde se arestează cu sutele și cu miile, în urma loviturii de stat eșuate, de anul trecut, iar despre respectarea drepturilor omului nici nu poate fi vorba. Dar de ce să nu profite și să nu se victimizeze cînd are posibilitatea, Negulescu fiind procurorul lui de caz?!?

Cît despre iubirea de țară, am avut și noi un președinte care și-a iubit țara mai mult decît locuitorii acesteia, l-a chemat Ceaușescu și a murit împușcat la zidul de la Tîrgoviște. 

Și dacă oricum e atît de bine în Turcia față de România, ce te împiedică, băiețel, să te duci definitiv acolo? Ia să vezi cum e chiar la locul cu pricina cînd spui o minciună. 

Te cutremuri numai cînd te gîndești că țara asta a fost pe mîna unui asemenea prim-ministru trei ani!

2. Domnului Cărtărescu sper să se găsească un prieten bun care să-i spună că la literatură este as, și ne mîndrim cu el, dar politica mai trebuie și învățată. Ca să nu mai spună prostii ca cele de ieri, iar lumea să se uite în gura dînsului ca și cum ar picura aur și nu vorbe. Pentru că dacă în cazul Ponta știm că minte cum respiră, în cazul dînsului situația e cu totul diferită. 

Așadar, ce soluție vede Cărtărescu pentru situația care a fost? Să nu fi cîștigat Băsescu și al doilea mandat. 

Perfect, adică să fi fost Geoană președinte. Adică PSD, cu tot ce e acum, și împotriva căruia Cărtărescu participă la proteste. Asta se înțelege din declarație. Faptul că Cărtărescu pare a nu ști nimic despre ce s-a întîmplat atunci și numește reducerile de salariu ale bugetarilor ”curbe de sacrificiu” e clar ca lumina zilei. Nimic despre cei care au suplimentat nepermis numărul bugetarilor, nimic despre criza economică care a afectat întreaga lume, nu numai pe noi. Dar să-l vrea chiar pe Geoană președinte? Asta e prea mult. 

Ce soluție vede pentru acum? Cioloș, unificatorul dreptei. În opoziție veșnică, poate, dacă ne gîndim că PSD a cîștigat ultimele alegeri parlamentare la scor după un an de guvernare Cioloș. Singurul capabil să coaguleze dreapta este, după părerea lui, cel care nu a fost capabil nici măcar să candideze sau să prezinte o poziție fermă în campania electorală. 

Mitul tătucului în literatura română. Mitul curățeniei, al capacității nevalidate de alegeri, al ”lasă că știm noi că e cel mai bun”. Mitul omului nostru. Nu mai trebuie să și dovedească asta, nu mai trebuie să fie și ales, nu? 

Domnul Cărtărescu ar face bine să se lase de orice fel de politică pînă apucă să construiască un partid de dreapta pe model Podemos

 

PS: La Oscaruri, premieră. După ce s-a anunțat un cîștigător, în timp ce oamenii sărbătoreau, se anunță altul. Nimic de mirare, ori au recreat ce voiau să se întîmple la alegerile prezidențiale, 5 minute cu Trump, restul zilelor, pînă la adînci bătrînețe, cu Hillary, ori a fost o aluzie la știrile false. Care vin exact de la centru și din sursele cele mai de încredere. Ha!  

 

 

 

O oaza de civilizatie, de normalitate inteligenta si talentata

Paul Dragoș Aligică scrie:

Dupa toata circoteca de prost gust creata artificial in jurul ceremoniei decernarii premiilor Oscar, se pare ca strategia de PR si marketing (care a mers anul acesta pe manufacturarea unei controverse speculand sensibilitatea publica curenta la chestia corectitudinii politice) n-a prea dat roade. Ratingul a scazut. Evident ca nu stim cum ar fi fost numerele in absenta noii formule de bataie de joc in stare agravata si continuata la adresa maselor de gura casca, luati de sus, prin definitie, ca masa de manevra si sursa de extractie financiara. In fine. Kitsch. Institutionalizarea marketingului, PR-ului si manipularii publicului, sub acoperire „artistica”. Altfel spus: circoteca. Vechea formula, in forme noi, postmoderne, industrializate, digitalizate. Distractie, cum se spune pe romaneste.

E momentul sa ne reamintim ca existe alte forme, net superioare: intelectual, estetic, artistic, uman si social de a ne investi timpul si interesul. Teatrul este una dintre ele. Si ca sa nu para ca discutam in abstract, o sugestie concreta:

ȘI VENI BĂRBATUL LA FEMEIE de Semion Zlotnikov
Cu Mihaela Sarbu și Lucian Pavel; Traducerea și regia: Bogdan Budeș
La Teatrul de Artă București.

De cate ori vin in tara incerc sa ma opresc pe acolo. Nu e vorba doar de experienta intalnirii in parametrii normalitatii inteligente si talentate cu spectacolele, actorii si regizorii de acolo. Este vorba de a descoperi o comunitate de spectatori cu anumite afinitati elective, intr-un spatiu de nisa. O oaza de civilizatie, un loc unde se poate respira: inainte, in timpul si dupa spectacol.

Sunt sigur ca mai exista in Bucuresti si in tara si alte astfel de locuri.

Daca am dedica acestor locuri si comunitatilor de artisti si spectatori asociate lor macar a zecea parte din atentia noastra pierduta pe circoteci precum cea intretinuta pe sute de milioane de dolari aseara de mogulii kitschului global, in mod cert viata noastra ar fi mai bogata, mai interesanta, mai inteligent folosita si infinit mai putin expusa abuzului si kitschului industrializat si mediatizat la scara planetara.

Eu am scris despre spectacolul acesta, ”Și veni bărbatul la femeie”, acum mai bine de un an, timp în care am fost norocoasă și am mai prins la Teatrul  de Artă București cîteva reprezentații de excepție, în timp ce prin alte părți, de aici, de pe la noi, lucrurile stăteau, în ce privește teatrul, cu totul altfel. Iar despre cum altfel și de ce teatru independent intenționez să mai scriu.

Pînă atunci însă, și pînă cînd va fi anunțată premiera spectacolului în pregătire (și pentru care crowdfundingul continuă), ”Cînd timpul stă pe loc”, pe 3 martie este următoarea reprezentație ”Și veni bărbatul la femeie”, aici, în București, și pe 10 martie la Brașov, la HOF CAFE. Cum spectacolele în afara Bucureștiului sînt, din păcate, foarte rare deocamdată, brașovenii, zic eu, nu au voie să-l rateze pe acesta.

Așa că aștept impresii. Deopotrivă din București, după 3 martie, și din Brașov, după 10 martie.

Iar ca în afară de cele două recomandări de mai sus să vă fac și poftă de teatru, cîteva instantanee și muzica, aici:

[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/bogdan.budes/videos/1132975666726490/” mbottom=”50″]

(Foto: Bogdan Budeș – Facebook)