Și nici nu începuse bine anul nou, găsindu-ne tot cu ale noastre, un Iohannis bîjbîind bezmetic pe valul unei noi campanii electorale și un PSD mai hotărît ca oricînd să ne facă la buzunare, că explodă! Partidul mult așteptat, visat, adulat, PLUS-ul tuturor partidelor de pînă acum, în vecii vecilor, amin! avea unul din fondatori, copil al unui securist recunoscut. Recunoscut de Marius Oprea, celebru căutător de moaște anticomuniste.

Marius Oprea se porni a scrie cum tatăl lui Alexandru Iordache, cel care figura ca membru fondator PLUS, partid făcut cadou lui Dacian, mai timid din fire, era chiar cel care îl anchetase pe el la Securitate, pe vremea împușcatului.

Pentru cei care bănuiau o legătură între timid și Secu, nu era decît confirmarea faptului că au avut dreptate. Pentru ceilalți, care erau deja angrenați în campania electorală, lucrurile au picat cum nu se poate mai prost pentru Cioloș.

Ah, dar voi știți cine este Marius Oprea? ALDE, cîh, gunoi! au început văicărelile, în speranța prostească că dacă mînjești mesagerul, va dispărea cumva și fapta.

Este clar că nu poți afirma despre Oprea că este un gunoi, ce nu-mi este clar este de ce el nu ar avea dreptul să vorbească. Dar asta numai mie și încă cîtorva, nu și ”frumoșilor”, ”Noilor” și ”Bunilor”.

Dacian vrea să combată, evident, și iese să ne spună că… Că… Că toți am avut, într-o formă sau alta, legături cu Securitatea. Toți, da.

După ce se calmează, Dacian realizează ce a spus. Și nu e mîndru. Așa că revine cu lămuriri și păreri de rău. A jignit o mare parte din români, mai ales pe cei care au avut de suferit de pe urma comuniștilor și securiștilor. Poate oare să le spună ceva care să-l facă iertat în ochii acestora, mai ales?

Nu poate, nu are cum. Ce a spus ne spune nouă, la rîndul nostru, că omul nu face diferența între bine și rău. Răul a fost Comunismul, implicit Securitatea, și binele? Unde a fost binele, atunci, dacă toți, dar chiar toți am avut de-a face cu Securitatea?

De unde a apărut mișcarea populară care a schimbat un regim criminal cu altul, democrat, în 1989, dacă toți am fost de partea răului?

Nu cred că poate răspunde acestor întrebări, așa că recurge la inutile scuze și păreri de rău. Dar ce crede, oare, cu adevărat? Vom ști vreodată???

Mai mult, a treia zi revine în forță, crede el, și propune ca membrii partidului PLUS să dea o declarație de necolaborare cu securitatea. Păi cine, dacă toți?

Și așa ar rămîne Dacian fără membri…

Dar Dacian are susținători fervenți, așa că se trece și peste asta, ca și cum nu ar fi. Și nici nu trebuie să răspundă la întrebări incomode.

Dacian este ales, la Conferința națională PLUS, președinte al partidului. Totodată, fiul lui Iordache -securistul își dă demisia din partid. În piață se aruncă zvonul că nu a vizat niciodată vreo funcție de conducere acest pui de Iordache. Și atunci, de ce să facă un partid? Din prea plinul inimii?

Păi așa se construieșe lumea frumoasă a lui Dacian, de mîine, din prea plinul inimii?

Și dacă e așa, atunci e o lume socialistă. Numai stîngiștii spun că tot ce fac fac din inimă și suflet. Foloase materiale nu există pentru ei, ei trăiesc cu aer, ca niște ființe superioare.

Rămînem la socialism, așa cum a rămas și Dacian. Dacian vrea să-i și spele la imagine pe cei care au avut legături cu ceva din trecut. Cu ceva asimilat răului.

Suntem ceva rude, e de origine din Pericei (judeţul Sălaj -n.r.) şi dânsul, dar a ocupat responsabilităţi într-o instituţie democratică controlată de Guvern, de Parlament. Cred că suntem rude de gradul 3”.