Eminescu, despre canalii, atît de actual.

Se împlinesc astăzi 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Se vor umple televiziunile, ziarele și radiourile de versuri și bocete false.

Aseară, Ministrul Culturii, Daniel Breaz, n-a fost deloc mai breaz decît colegii săi de partid și de generație, aș zice, și a comis-o la Digi24:

Să vedem în contiuare ce scria poetul, în urmă cu mai bine de o sută de ani, și despre actualul ministru al Culturii, indiferent cum i-ar fi numele.

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,  
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Scrisoarea a III-a, final.

Și deși, inacceptabil,  își bate joc de limbă, să-i oferim Ministrului Culturii tot sprijinul poetului: ”Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cît prin ceea ce fac” și să-i așteptăm mișcările din fruntea ministerului pe care îl conduce.

 

 

Blogary, ce va fi

În privința Blogary, vă pot promite un lucru și vă solicit altul.

Vă promit că nu mă voi înscrie în nici un partid politic, țin prea mult la independența cuvîntului meu și nu pot scrie sau vorbi după punctaj, nu pot promova pe cineva sau ceva decît dacă eu cred că e varianta (cea mai) bună, la momentul respectiv.

Ce vă cer este să nu dați like/share/favorite/retweet – pe rețelele de socializare – fără să citiți ce scriu, distribui sau promovez. În primul rînd mă interesează să înțeleagă lumea ce spun, apoi și numai apoi să-și exprime aprobarea.

Altfel, nu scriu mult, nu fac din politică literatură (nici nu mă pricep la așa ceva), nu-mi place pînă la a nu suporta redundanța și, nu în ultimul rînd, nu am pretenții de infailibilitate. Asta nu înseamnă că nu-mi voi susține punctele de vedere ferm, cu argumente, documentat.

Dacă vor fi de spus lucruri incomode, o voi face, ca și pînă acum, fără ezitare. Nu cred în izolarea în grupuri mici, în care să fim toți de acord, în care să ne simțim confortabil, dar să ne rupem, în felul acesta, de realitate. Nu ne-am face nici un bine, dimpotrivă, numai rău. Cred în dezbatere, în discurs viu, țintit, coerent, aplicat, cu umor cînd este cazul. Pentru că, între noi fie vorba, politica fără umor nu e ușor de suportat, dacă nu cumva chiar imposibil.

Cred – nu, țin în mod deosebit – să privim oamenii politici fără dragoste și fără ură, ci cu relaxare și simț critic. Nu ne sînt rude, nu i-am luat acasă cu acte, sînt în slujba noastră, votați – în termeni de resurse umane, angajați – și plătiți din bani publici. Au de răspuns în fața noastră în situațiile în care nu-și respectă fișa funcției în care se află, aleși fiind de către noi.

Sînt un om de dreapta – ale cărei valori și principii le voi promova și susține – moderat optimist. Caut întotdeauna partea bună din tot răul care ne înconjoară, fără exaltări și speranțe deșarte. Iar răul acesta, acum, ne cam strînge deja. Sîntem nu numai la începutul uneia din cele mai dificile situații de după cel de-al Doilea Război Mondial, dar garniturile actuale de lideri, atît cea internă, cît și cele internaționale, sînt cele mai slabe de atunci încoace.

Nu cred că poporul e prost – nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, și aici presimt discuții serioase, alte caracteristici, dobîndite în timp și context istoric ne diferențiază, și asta este firesc – cred că este incorect informat, ori mai bine zis dezinformat și, din multe puncte de vedere, needucat. Stare în care așa s-a dorit să se afle, întru accederea cu ușurință la putere a ceea ce, pînă în momentul de față, cu mici excepții, s-a constituit și se constituie într-un oligopol politic.

Am idei și proiecte de diversificare a conținutului platformei care, în măsura posibilului, vor fi puse în practică.

În rest, e de muncă.

Găsiți pagina Facebook a Blogary aici.

PS: Am spus cu aproape două săptămîni în urmă I’ll be back, motive obiective m-au împiedicat să o fac. În cîteva zile chiar voi fi aici așa cum am promis, în mod constant.

PPS: Mă mai găsiți și pe Bestiar (puiul de Blogary) unde am mai scris, începînd din iunie 2010, și unde se află o arhivă pe care, dacă doriți, o puteți răsfoi.