”Fac ce vreau cu corpul meu”

Da, cu o singură condiție: să fie al tău. 

În cazul unei sarcini, dorite sau nu, NU vorbim despre corpul tău decît ca gazdă. De ce, altfel, în cazul în care sarcina este dorită, aflăm despre micuț sau micuță atîtea lucruri înduioșătoare, iar în cazul în care nu este dorită nimic? De ce sarcinile nedorite și avortul nu se popularizează la fel ca cele dorite? 

Alt subiect de discuție. Și nu, nu pentru că viața, corpul femeii ar fi exclusiv problema ei. Nu cînd e vorba despre sarcină. 

Și acum, pe foarte scurt. (Cumpăr timp! 🙂 )

Sîntem cele mai evoluate ființe de pe pămînt. Asta înseamnă că mintea bate hormonii, acolo unde bate. 😉

Ei, și pentru că avem minte, ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre.

În privința avortului: de ce să comiți o crimă și, mai mult, de ce să obligi un doctor, a treia persoană, să o comită, cînd poți foarte bine, ființă evoluată fiind, să nu te lași pradă, ca animalele, hormonilor, și să gîndești?

Nu există contacte sexuale aiurea, pe toate gardurile, la beție, la ia să vedem cum este, la ia să-l văd și pe ăsta ce poate, nu există nici copil.
Nici crima, evident.

Mai ai și posibilitatea să te protejezi. Sigur, nu 100%. Tocmai de asta contează cu cine ai relații sexuale. În caz că, știi că ambii își asumă responsabilitatea. Că nu e un golan ocazional. Alt subiect. 

E simplu. Pentru femeile pretins educate e chiar foarte simplu. Dacă vor să priceapă. Și dacă gîndesc că nu poți fi responsabilă la locul de muncă, oricare ar fi el, și iresponsabilă cînd vine vorba despre, așa cum spui, cum țipi chiar, propriul tău organism. 

PS: orice altă tîmpenie introdusa în discuție, bărbat la cratiță, femeie la fel, cine spală, cine face curat, este exact asta: o tîmpenie de evitat discutația legată de subiectul principal.

PPS: Eu mîine merg la marș. Nu pentru Coaliția pentru Familie, nu pentru biserică, ci pentru a da o șansă la viață nenăscuților care, altfel, ar fi măcelăriți. 

(Foto: supermumpreneur.com)