Luni, au reînceput protestele în Polonia privind legalizarea avortului. Fără nici un motiv nou apărut. Preventiv. Dreptul femeii de a alege este considerat ”sfînt” de către cele care participă la astfel de acțiuni.
Și au perfectă dreptate. Numai că dreptul femeii de a alege se manifestă înainte de concepție. Alegerea liber consimțită a femeii de a concepe un copil sau de i se putea întîmpla să conceapă un copil este a ei și numai a ei. Aici intervine neînțelegerea, la timing. Odată ce copilul a fost conceput, nu mai este alegerea femeii ce face cu o altă viață, cu un alt organism care i se dezvoltă în pîntec. Mama și copilul sînt două entități distincte, copilul doar crește și se dezvoltă în interiorul organismului femeii pînă la naștere. Ca urmare strictă a acțiunilor ei. Așadar, dreptul de a alege nu este între viața și uciderea nenăscutului (nu se poate admite că azi, la ora 23:59 este ”un grup de celule”, iar peste nici un minut este un făt), ci implică responsabilitatea cu care o femeie alege ce și cu cine face înainte de concepție.
Acestea fiind zise, cum nu intenționez să abordez problema din punct de vedere moral, ci politico-social, încep cu o scurtă istorie.
Primii și cei mai asidui și mai mari promotori ai avortului au fost bolșevismul și hitlerismul. Prima țară din lume care a legalizat avortul a fost Rusia bolșevică, în 1920. Întreaga legislație europeană, la acea dată, proteja viața nenăscuților. Al doilea ”campion al civilizației morții” a fost Hitler. În scopul creării ”rasei perfecte”, a legalizat avortul copiilor germani cu defecte congenitale. După cucerirea țărilor din estul Europei, naziștii au dezvoltat un ”Plan Ost”, care prevedea contracepția și avortul. Cel mai ”bine” a sintetizat Martin Borman această problemă: „The duty of the Slavs is to work for us. The fertility of the Slavs is undesirable. Let them use condoms or do abortions – the more, the better. Education is dangerous.”
După al Doilea Război Mondial, țările comuniste au legalizat avortul în anii ’50, în timp ce în restul țărilor europene și în SUA, acest lucru s-a întîmplat abia la sfîrșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. Important de menționat că în România, unde avortul a fost interzis începînd cu anul 1966, acest lucru nu s-a făcut sub nici o formă din dragoste pentru viață, ci strict pentru a crește bazinul de forță de muncă. De altfel, la începutul anului 1990, s-a văzut foarte bine ”grija față de om” a comuniștilor față de copiii crescuți în orfelinate, ”grijă care va intra în istoria ororilor comunismului.
În Polonia, avortul a fost permis prima dată sub ocupația nazistă, pentru că, așa cum spunea Hitler: ”Avînd în vedere famiile numeroase ale populației indigene este foarte benefic pentru noi cazul în care fetele și femeile de acolo au multe avorturi”. A doua legalizare a avortului a avut loc sub dictatura comunistă, în 1956. Legea comunist-stalinistă a fost în vigoare pînă în 1993, cînd Seimul a votat Legea privind planificarea familială și protecția fătului uman. În ciuda faptului că viața începe în momentul concepției, fapt dovedit de nenumărate studii medicale, în Europa numai în Polonia, Irlanda și Malta există legislație care protejează viața copiilor nenăscuți. Aici trebuie precizată atitudinea europeană absolut schizoidă, care impune ca o condiție a aderării la UE abolirea pedepsei cu moartea, arătînd astfel, chipurile, respect față de ființa umană, dar permite avortul unor nenăscuți care nu au nici o vină.
În momentul de față, în Polonia avortul este interzis prin lege, cu trei excepții: viol, incest, stare de sănătate a copilului – malformații grave – sau pericolul pentru viața mamei.
Ce s-a întîmplat la începutul lunii octombrie?
Un proiect de lege propus de o asociație, proiect sprijinit de 450 000 de semnături, care prevedea interzicerea totală a avortului, a inflamat spiritele pînă la marșul organizat atunci în Varșovia și încă cîteva orașe ale Poloniei.
De la bun început trebuie precizat că Polonia este o țară majoritar catolică, cu o perpsectivă pro-life, mai ales în rîndul tinerilor – 65% – de necrezut pentru alte părți ale continentului. Tineretul, în special, manifestă un puternic atașament față de Biserica Catolică, iar aceasta, și asta trebuie spus, a sprijinit orice inițiativă de interzicere a avortului prin lege, dar niciodată nu a pus problema sau nu a fost de acord cu pedeapsa cu închisoarea pentru femeile care recurg la această metodă.
Generația mai vîstnică, în schimb, trăiește o adevărată disonanță cognitivă, știind că pe vremea comuniștilor avortul era permis, iar acum nu. Multe femei care au făcut avorturi în anii aceia – și puteți vedea și în filmările de la manifestații, vîrsta participantelor nu este chiar tînără, sînt foarte multe femei care nu mai pot procrea – nu înțeleg cum atunci era posibil, iar acum nu. Sigur, mai este și povara păcatului personal, dar pentru asta există confesiunea. Numai că nu toată lumea apelează la biserică, așa că participarea masivă, mai ales a acestei categorii de vîrstă, la marșuri, era de așteptat.
La sfîrșitul lunii septembrie, la Seim au ajuns două proiecte de lege. Unul prevedea legalizarea avortului, ”Să salvăm femeile”, și celălalt, ”Stop avortului”, care cerea interzicerea lui, chiar și în cazurile menționate mai sus în care este permis, și care prevedea și pedepse pentru mamele care recurg la procedură.
De menționat că proiectul de lege ”Să sălvăm femeile” a fost promovat intens de o platformă media de stînga, criticatacul polonez, krytykapolityczna.pl. Barbara Nowacka, cea care l-a lansat, este fiica Izabelei Jaruga-Nowacka, fost deputat pe listele SLD și vicepremier pe vremea guvernării SLD (adică PSD-ul lor), care era mare activistă feministă, anticlericală, gay rights, și a murit în avionul de la Smolensk, și nepoata lui Witold Nowacki, un nume cunoscut în elita comunistă de dinainte de 1989.
Momentul declanșării isteriei a fost cel în care proiectul stîngii a fost respins din start, în vreme ce celălalt trecuse către comisie, după prima citire. Moment în care, văzînd amploarea nu numai a protestelor de stradă, dar și reacția de condamnare dură a Comisiei Europene, deși proiectul nici măcar nu ajunsese la vot în plen, Kaczynski a luat decizia ca la a doua citire reprezentanții PiS să nu o sprijine. Kaczynski a considerat că proiectul care prevedea pedeapsa pentru femeile care avortează punea, de fapt, în pericol cauza pro-life, riscîndu-se să se ajungă și la abolirea interdicțiilor actuale din lege. Așa că cine a votat pentru? Stînga, exact. Decepționată și luată pe neașteptate de mișcarea președintelui, a votat împotriva propriilor solicitări.
Și aici avem de-a face cu prima din minciunile care s-au spus, și anume că PiS, partidul conservator, de guvernămînt, împreună cu Biserica ar fi propus eliminarea avortului indiferent de situație. Nu! Inițiativa legislativă a aparținut, așa cum am spus deja, unei asociații, iar partidul de guvernămînt a fost cel care a făcut ca proiectul de lege să fie retras.
A doua minciună propagată pe rețeaua MSM a fost că Biserica Catolică este de acord cu încarcerarea mamelor care ar face avort. Fals, Biserica s-a opus de la bun început acestei pedepse.
Și a treia, că avortul va fi interzis chiar și atunci cînd viața mamei ar fi în pericol. Nimic mai neadevărat, nimeni nu a susținut așa ceva.
Protestul în sine, adunînd mai mult femei din categoria de vîrstă care nu mai poate procrea, a avut, dincolo de fotografiile și filmele care îi prezintă numai aspectul frumos, înălțător, militant, a avut, din păcate, momente mult mai puțin plăcute. Cum ar fi atacarea polițiștilor care le asigurau buna desfășurare a protestului, în care s-a aruncat cu petarde și pietre, la Poznan, mesaje eugenice rostite clar, fără ocolișuri, slogane murdare și blasfemii, dar a avut și reale momente vesele, de prostie, sau de trezire, cînd unele participante au realizat cu ce s-au raliat. O cunoscută actriță care a participat la protest a citit mai apoi textul proiectului de lege, a ieșit public și a declarat că-i pare rău că și-a manifestat susținerea, alegîndu-se din partea protestatarelor cu o ploaie de zoaie, de nici Vistula n-o mai spală, iar o deputată a Partidului Nowoczesna a strigat ”Jos dictatura femeilor” și a fost aplaudată.
Black Protests au mobilizat aproape toată opoziția, aceea care pierde în continuare teren în Polonia, și au fost, ca mai toate manifestările de stînga, sinistre ca imagine și mesaje. Femeile de vîrsta a doua și a treia au participat din principiu, nu pentru că ar mai putea avea copii. O revărsare de ură și vulgaritate la adresa Bisericii a fost clar remarcată și, alături de culoarea protestului, neagră, a lăsat impresia unei adunări de vrăjitoare furioase. Cîteva milioane anunțate de presă, în realitate 20 000 la Varșovia și alte 10 000 în țară.
Stînga va profita și distorsiona în continuare orice mișcare de protest, cu atît mai mult cu cît conservatorii au susținere în rîndul tinerilor, și odată cu lansarea de către aceștia a programului ”Family500plus” prin care se acordă fiecărei familii cu mai mulți copii 500 zloți pe lună pentru fiecare, începînd de la al doilea copil, ceea ce înseamnă nu numai încurajarea cuplurilor de a avea copii, dar și o viață mai bună pentru cei care îi au deja.
O particularitate a societății poloneze o reprezintă faptul că cu cît organismele europene se arată mai scandalizate de anumite măsuri ale guvernului actual, cu atît mai mult populația își arată atașamentul față de conservatorii polonezi. Și asta pentru simplul motiv că viața lor a devenit mai bună sub guvernarea acestora. Ceea ce nu înseamnă că va fi scutită de manifestații și proteste, cu atît mai mult cu cît stînga este încurajată de birocrația și așa zisa corectitudine politică europeană, pentru care conservatorismul societății poloneze înseamnă oglinda în care nu vor să privească și contrariul celor susținute de ei.
Reluarea protestului, în lipsa unui nou motiv, luni, dovedește din plin că stînga nu se lasă, ba mai mult, exploatează mediatic absolut orice subiect, chiar și cînd acesta este epuizat.
PS: Articol realizat cu ajutorul dr. Anca Maria Cernea, căreia îi mulțumesc pentru documentația pusă la dispoziție.
(Foto: wpolityce.pl)
