Trei idei, trei solutii concrete, morale si de dreapta…

…pe care aş vrea să le văd într-una dintre moţiunile care vor concura la Convenţia PDL din mai:

  1. Desfiinţarea programului „Rabla”
  2. Desfiinţarea ANL-ului
  3. Desfiinţarea programului „Prima casă”

Nici măcar nu importă cîţi bani din buzunarul contribuabililor se cheltuie pe astfel de programe. E suficient că sînt imorale şi inutile.

Nu apără niciun drept fundamental al omului. Nu am auzit, cel puţin pînă acum, despre dreptul la prima casă sau a doua maşină. Nimeni nu moare de chirie sau maşină veche. Sau pietonaj (în cazul în care maşina e atît de veche încît nici măcar ăia de la RAR nu mai primesc şpagă ca s-o treacă clasa – sau îi supraestimez p-ăia de la RAR?).

Nu sprijină sau încurajează creativitatea, iniţiativa sau munca. Nici casa, nici maşina nu sînt creatoare de valoare. Să ai casă şi/sau maşină nu e ca şi cum ai inventa calculatorul personal sau motorul diesel. Nu ajută cetăţenii inteligenţi şi cu iniţiativă, cu idei şi energie, nu transformă ideile bune în plus-valoare pentru cetate. Pur şi simplu le dă case şi maşini ălora care vor case şi maşini. Iar ăia care vor să-şi blocheze banii în case şi maşini nu sînt nici cei mai inteligenţi şi nici cei mai plini de idei, iniţiative şi energii dintre cetăţeni. Nu e nimic rău în a vrea a doua maşină sau prima casă. Este însă recomandabil, moraliceşte vorbind, s-o iei pe banii tăi, nu pe banii statului, adică ai contribuabililor.

Putem spune, fără teama de a greşi prea mult, că cetăţenii mai muncitori, mai inteligenţi, cu mai multă iniţiativă şi energie, contribuie cu mai mult la buget decît cetăţenii mai puţin muncitori, inteligenţi şi cu iniţiativă şi energie. Putem spune, deasemenea fără teama de a greşi prea mult, că cetăţenii care investesc în case şi maşini pe banii statului, mai ales dacă-s tineri (vezi target-ul ANL-ului), nu sînt extrem de inteligenţi, muncitori sau cu foarte multă iniţiativă. Nu vreau să jignesc beneficiarii ANL, Rabla sau Prima casă dar să bagi zeci sau sute de mii de euro în casă şi maşină la 24 sau 29 sau 33 de ani nu mi se pare nici prea capitalist, nici prea inteligent. Iar dacă o faci pe banii statului, nici foarte moral. Ei bine, Statul român tocmai asta face: îi încurajează pe aceştia în detrimentul celor cu idei, iniţiativă, inteligenţă şi energie, în detrimentul celor care vor mai mult decît o casă sau maşină şi care, oricum, nu aşteaptă de la stat aşa ceva.

Se poate argumenta şi chiar se argumentează intens că aceste trei programe sprijină sistemul privat prin subvenţionarea consumului. Cu alte cuvinte, Statul intervine pe piaţa liberă şi cheltuie banii contribuabililor subvenţionînd, dirijat, consumul pentru anumite produse sau servicii. De ce tocmai industria auto şi construcţiile? Şi, mai ales, de ce cu bani de la contribuabili? Care e justificarea morală a utilizării banului public pentru susţinerea anumitor afaceri (afaceri proaste, apropo). Prin astfel de subvenţii ale consumului, Statul încurajează milogii blazaţi şi limitaţi să cumpere de la proştii netalentaţi. Veţi spune: bine, lumea totuşi cumpără case şi maşini, dacă sînt subvenţionate de Stat. Deci piaţa există. Exist, într-adevăr, dar la un preţ mai mic. Dacă oamenii sînt dispuşi să dea 3000 pe o maşină, păi atunci înseamnă că atît face maşina respectivă. Dacă oamenii cumpără case la 30 000 de euro, nu la 70 000, înseamnă că firmele din construcţii trebuie să scadă preţurile, nu să pună contribuabilii să plătească diferenţa.

E ca şi cum Madame Blogary ar cere cîte un euro pentru accesul la fiecare articol. Cititorii n-ar fi dispuşi să dea un euro, dar ar fi dispuşi să dea 10 cenţi. Cu toate astea, Madame Blogary în loc să scadă preţul la 10 cenţi (cît e dispusă piaţa să plătească) ar apela la Stat în numele culturii (aşa cum producătorii de maşini o fac în numele ecologiei şi constructorii în numele dreptului fundamental de a avea un acoperiş deasupra capului) şi ar cere subvenţionarea cititorilor cu 90 de cenţi de articol. Ei bine, cititul articolelor de pe Madame Blogary nu e un drept fundamental al cetăţeanului, aşa cum nici maşina sau casa proprietate personală nu sînt. Şi nici Madame Blogary nu are dreptul să ceară un preţ mai mare decît e piaţa dispusă să ofere, aşa cum nici producătorii de maşini şi constructorii nu îl au. Dacă cetăţenii nu-şi permit să dea 10 000 de euro pe o maşină, nu cumpără. Dacă producătorii de maşini nu reuşesc să vîndă maşinile cu 10 000 de euro din cauză că cetăţenii sînt prea săraci şi nu-şi permit decît cu 7 000, atunci le vînd cu 7 000. E al dracului de simplu. De ce Madame Blogary, industria auto sau construcţiile ar fi mai breji decît producătorii de creioane sau hîrtie igienică sau bureţi de bucătărie sau cărţi?

Prin programele Rabla, ANL şi Prima casă Statul nu face altceva decît să subvenţioneze preţuri, să distorsioneze piaţa, să menţină, pe banii contribuabililor, cererea la un anumit nivel, pentru a menţine şi preţul la un anumit nivel. Astfel, „capitaliştii” din industria auto sau construcţii nu trebuie să-şi mai bată capul, să vină cu noi idei, cu produse inovatoare, să aducă valoare adăugată, să-şi eficientizeze afacerile, să crească productivitatea. Pentru a putea supravieţui, trebuie doar să ceară ajutorul Statului, care le va subvenţiona din banii contribuabililor.

Celor care nu ştiu ce înseamnă aceste programe, le reamintesc:

  1. Programul Rabla: Statul vă cumpără maşina veche, deşi n-are ce face cu ea. V-o cumpără doar cu condiţia să mai puneţi bani şi să vă luaţi una nouă. S evrea un program ecologic. E o pretenţie imorală şi depăşită prin obrăznicie doar de ANL. „Ajutăm ecologia subvenţionînd piaţa auto”. E ca şi cum ai subvenţiona fumătorii să treacă pe ţigări mai subţiri şi mai scumpe. Pentru fumătorii subvenţionaţi s-ar putea să fie ok, dar pentru ceilalţi şi pentru nefumători s-ar putea să nu fie cea mai morală şi mai utilă investiţie din banii lor.
  2. ANL vinde şi închiriază case la jumătate de preţ. Plăteşte constructorilor acelaşi preţ (sau poate chiar mai mare) ca orice alt dezvoltator, însă le vinde şi închiriază la jumătate de preţ. Cui? Păi pe timpul lui Năstase, jurnaliştilor. Pe timpul PSD-ului, pesediştilor, pe timpul PNL-ului, peneliştilor, pe timpul PDL-ului, pedeliştilor. E cel mai imoral, mai inutil, mai aberant şi mai corupt pe faţă, cu nesimţire, program al Statului. Băeţii noştri fac case pentru băeţii noştri, pe banii voştri. Ăsta e ANL-ul.
  3. Prima casă – Statul garantează împrumuturile de la bănci, cu condiţia ca banii împrumutaţi să intre pe piaţa imobiliară. Cu alte cuvinte, dacă faci împrumut pentru casă şi nu mai ai bani să-l plăteşti, îl plăteşte Statul. Baconrex, cu alte cuvinte. Ring a bell?

Să recapitulăm: Statul ia bani de la contribuabili şi dă asistaţilor de lux, fie consumatori sau producători.

Mesajul Statului e următorul: dacă eşti un milog blazat, un lacom suficient, un limitat sau un şmecheraş descurcăreţ şi apropiat al Sistemului (politic şi administrativ) sau dacă eşti un afacerist prost dar cu pretenţii ai numai de cîştigat. Iar dacă eşti un plătitor de taxe onest, dacă nu aştepţi nimic de la Stat, dacă vrei să faci ceva, dacă ai inteligenţă, iniţiativă şi energie, ai numai de pierdut.

PS. E adevărat că astfel de programe sînt generatoare de corupţie, însă nu asta e cea mai mare vină a lor. Vinovăţia lor constă în profunda lor imoralitate, în faptul că premiază şi încurajează iresponsabilitatea, laşitatea, blazarea, lipsa de onestitate şi de iniţiativă, că sînt o batjocură la adresa libertăţii, inteligenţei, curajului şi onestităţii. Nici măcar costul lor financiar nu e atît de important (deşi nu e de neglijat). Răul pe care îl fac astfel de „iniţiative” ale Statului e mult mai profund şi nu ţine de calcule bugetar-financiare ci de răsturnarea ierarhiei valorilor.