Mentalitatea de criză este păguboasă

V-am spus luni că am de filmat un youtube cu Vâlsan. Acesta este. El zice:

„N-aveam cum trece prin București fără să prind măcar 90 de minute cu Florina, să mai punem țara la cale.

Am vorbit despre toate câte puțin: Cupa Mondială, LCK, Marele Mut, am prezis corect și nominalizarea la SCOTUS (săracului Kavanaugh i-am pocit totuși numele), Grătar Rezist, situația de la firul ierbii în SUA și multe altele.

Dar firul narativ principal a fost că mentalitatea de criză e folosită mult prea des. Îndemnul ăsta la lupta cea mare, mânat de avântul revoluționar alVechii Stângi (PSD) cât și al Noii Stângi (Grătar Rezist) chiar este păgubos.

Bonus: Am convins-o pe Florina să zică ”Muie PSD”.

Ce să mai, avem di tăti. Sper să vă placă.
Iar de nu… ghinion, vorba francezului Goethe.”

Eu: nu am pus țara la cale, am tocat-o mărunțel. Am mai discutat despre schimbări, inclusiv sau mai ales la președinție. (Eu nu mai votez cu Iohannis nici dacă contracandidata va fi Firea.)

Da, acela este firul narativ, cu completarea că orice avînt revoluționar este, da,păgubos, după mine, acelea sînt subiectele. Mie îmi pare mai importantă zicerea: ideile au consecințe. Așa că ce mai îmi rămîne de făcut este să vă doresc vizionare plăcută.  Este o discuție atît de potolită (pentru noi doi, mai ales) în agitația actuală, încît ar fi păcat să nu vă bucurați. Se aude foarte bine. Mult mai bine decît în alte dăți. Închei și aici îndemnîndu-vă să aveți încredere în ceea ce spun și în reacțiile mele, în general.

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/d188tbRAeQU” frameborder=”0″ allow=”autoplay; encrypted-media” allowfullscreen></iframe>

Nu am acoperit știrile luni-miercuri, așa că mai am de povestit.

Interzis copiilor sub 16 ani, vorbesc urît.

Cine rezistă, noi sau ei?

Nu ați dat încă jos guvernul Grindeanu? S-a dat pe brazdă, s-a făcut băiat cuminte și nu mai scuipă noaptea pe străzi, nu mai bea, și-a luat de muncă?

Poate nu e momentul să vă întreb asta. Poate nu e momentul să vedem ce s-a realizat cu protestele din iarnă. 

Dar e momentul să vedem în ce situație dramatică se află țara. 

Nu există nici un program real de guvernare. Există o poveste pe hîrtie și atît. PSD își trîntește în parlament propriile-i propuneri din mult trîmbițatul program de guvernare, acordă facilități nesperate te miri cui (dar nu te miri așa de tare dacă mai știi cîte ceva) și uită de altele. Tot ale lor. 

Dar ce ne facem cu ce spune omul acesta? Radu Furnică, preşedintele firmei de executive search Leadership Development Solutions? 

Slujbaşii de la stat din admi­nistraţia publică din orice ţară din lume câştigă mai puţin decât angajaţii din privat. Iar acest lucru nu se întâmplă ca urmare a unor legi, ci din cauza faptului că, automat, în administraţia publică se duc oamenii care nu rezistă la presiunea din mediul privat. Acesta este mecanismul din orice ţară normală prin care se alege cine merge la stat şi cine merge la privat. În privat e presiunea mai ma­re, educaţia oame­nilor e mai bună, iar cei care se angajează acolo fac mai multe sacrificii. De aceea, salariul mai mare la privat faţă de stat e firesc. Ce se întâmplă în România e revoltător.

Și totuși, în afară de mici discuții private și internet, nu se revoltă nimeni. Cum așa? Am manifestat zile și seri întregi ca să nu se schimbe legislația penală, ca să fim doborîți de economie? Ori economia nu contează pentru noi, ținem numai la principii înalte? O ducem atît de bine economic încît măsurile guvernului Grindeanu să nu ne afecteze și să nu pună în pericol stabilitatea țării? 

Cum se poate explica masiva participare la proteste care vizau alte persoane, care priveau legislație, un domeniu pe care probabil trebuie să-l studiem încă de la grădiniță pentru a-l înțelege deplin (și nici așa!), care nu aveau de-a face cu binele nostru, concret și prezent, și totala lipsă de interes de acum, cînd pe fiecare îl doare? 

Mai mult, libertatea noastră de exprimare este amendată, un timișorean ajungînd chiar să plătească pentru că nu a vorbit corespunzător despre mașinile poliției parcate neregulamentar. Cum, cînd însăși libertatea noastră de a spune și semnala este în pericol, să nu ne pese de așa ceva? Ajungem iar în vremurile în care de vină nu era cine făcea, ci acela care semnala? 

Și totuși, nimeni nu se revoltă…

Ce minți sucite trebuie să fim?!

Ce s-a realizat în iarnă, cu protestele pentru justiție, înseamnă o uriașă mobilizare a exact electoratului avizat, a celui care știe cum merg treburile statului, a celui care se implică. Și o solidaritate pe măsură a aceluiași. Atît. 

Ce facem mai departe, lăsăm acest electorat de gardă națiunii? Pentru că opoziție e clar că nu avem. PNL numai partid de opoziție nu se poate numi, și numai opoziție nu face, cel mult niște nume din partid țin garda sus. USR, după omul care doarme în parlament, a venit cu omul care mănîncă din gunoaie. Mai plastică descriere a partidului nici că se putea.

Așa că, ce facem? Așteptăm următoarele alegeri, pe care e posibil să le cîștige iar PSD? Ne văităm îndelung și catastrofic pe internet, fără nici o finalitate, alta decît hrănirea ego-ului personal, în funcție de like-urile primite, sau încercăm să închegăm ceva, cei care pot și sînt dispuși să pună osul la muncă?

(Foto: news.ro)