Spaga, expresie a bunului simt

Șpaga a salvat sistemul de sănătate românesc, atît cît se poate salva din el. Datorită șpăgii (grație, mulțumită) nu au plecat toți medicii din Romania, datorită șpăgii încă mai există tineri care vor să intre în sistemul de sănătate (ca medici, asistenți). Șpaga e cel mai de bun simț și moral lucru care s-a întîmplat sistemului de sănătate. Chiar și faptul că e un venit nefiscalizat nu e altceva decît o răzbunare justificată a bunului simț împotriva minciunii și ipocriziei statului.

Dacă statul, prin intermediul politicienilor și funcționarilor, ia banii cetățeanului și îi dă în mod egal tuturor medicilor și asistenților (sau pe criterii de vechime, influență în interiorul sistemului etc) șpaga se dă celor care merită, se dă în spitalele și clinicile mari, recunoscute, se dă medicilor buni, recunoscuți, pentru care există cerere.

Trebuie să spun că n-am dat niciodată șpagă la privat. La stat am dat aproape întotdeauna și a meritat toți banii.  A meritat toți banii dați șpagă, nu și banii dați sistemului prin asigurări.

Iată ce scriam în ianuarie:

”Prin reglementare şi absorbţia obligatorie a banilor de sănătate şi educaţie de pe piaţă politicienii reuşesc să păstreze acest monopol şi să evite riscul ca medicii şi profesorii să plece de la stat şi să profeseze la privat. Politicienii nu sînt singurii care doresc păstrarea monopolului acestui sistem. Lor li se adaugă şi funcţionărimea, feudalii sistemelor de sănătate şi educaţie (Raed Arafat e un bun exemplu, ca şi Ecaterina Andronescu, Brădişteanu, Andrei Marga ş.a.). Astfel, poporul e scutit de responsabilitatea sănătăţii şi educaţiei proprii, e scutit, dacă facem abstracţie de şpagă şi meditaţii (două manifestări de bun simţ ale pieţei, atitudini legitime şi normale din partea medicilor şi profesorilor) de negocierea cu medicii şi profesorii. Poporul, cum am mai spus, îşi negociază sănătatea şi educaţia pe voturi. Îşi dă votul politicienilor pentru a primi în schimb comoditatea lipsei de responsabilitate şi educaţie şi sănătate aparent ieftine şi categoric de cea mai proastă calitate. Politicienii ne obligă să dăm bani pe perele şi merele de stat, ne iau cu forţa o parte din bani, spunînd că ne oferă în schimb pere şi mere gratuite. La final, trebuie să acceptăm perele şi merele lor stricate, atîta timp cît nu ne rămîn bani pentru alte pere şi alte mere.” (Piața politică, medicii și profesorii, 20 ianuarie 2012, Blogary)

” Să presupunem că din cauza salariilor mici din sistem, într-o ţară nu se mai face nimeni medic. Pur şi simplu, nu se mai duce nimeni la Facultatea de Medicină, ca să-şi piardă 10 ani din viaţă prin diverse forme de instruire, să-şi piardă tinereţea învăţînd în timp ce viitorii lui pacienţi o freacă la un barbut în faţa blocului, o bere la pet şi un viol în spatele discotecii, să-şi distrugă viaţa personală pierzînd zilele şi nopţile prin spital, să opereze pe cord beţivi tăiaţi la ştirile de la ora 5. Condiţiile din sistemul de sănătate şi salariile sînt atît de mici încît nimeni nu se mai îndreaptă spre Facultatea de Medicină, această instituţie-fantomă, ajunsă în paragină, cu cîteva asistente medicale ceva mai răsărite, pe post de profesori universitari, după ce ultimul profesor universitar medic va fi murit de bătrîneţe şi ai cărei puţini absolvenţi pleacă spre zări mai apusene. Astfel, în cîţiva ani, singurii care mai fac operaţii pe cord şi creier sînt locotenenţii lui Sile şi Nuţu Cămătaru şi Clanul sportivilor iar singurii care mai prescriu pastile sînt Ion Ion Ţiriac şi elevii claselor a X a de la Jean Monnet.

Cum asigură Statul dreptul la asistenţă medicală?” (Medicul de operaţii pe creier gratis, 14 ianuarie 2012, Blogary)

PS. Apropo de șpagă și corupție și apropo de ”idealiștii” nervoși și înceți la minte despre care scriam zilele trecute. Cînd ”idealiștii” o iau pe arătură se ajunge la situația în care corupții, șobolanii societății, tenebroșii cu ochi mici și răi, corupătorii țărișoarei sînt obligați să poarte steaua galbenă sau un tatuaj cu număr de identificare sau un C în frunte, scris cu fierul înroșit.  Oricum, chiaburii cu ochi mici și răi, sabotori ai societății, trebuie scoși în față, să-i vadă toată lumea, să știm de unde vine răul, să-l identificăm. Asta pentru început. Mai încolo se poate lua în considerare și reeducarea de tip Pitești/China sau gazarea, ca soluție finală împotriva răului. Dar să nu lăsăm imaginația să o ia prea înainte, să rămînem la identificarea administrativă a răului, să vadă toată lumea cine sînt leproșii/evreii/burghejii: Domnul şi Doamna “C”