Intoleranți și toleranți

 

Nu apucase să stea o postare 24 de ore pe Facebook, că aseară, zdrang! Platforma mă anunță că a scos-o și că eu, evident, sînt blocată din nou 30 de zile. Ce s-a întîmplat nou; mi-au dat posibilitatea să aleg varianta în care mai era revizuită o dată postarea, o a doua părere, cum ar veni. Și am bifat, normal. Ca pe la 23 și ceva, să mă anunțe că au greșit, să mă deblocheze imediat și postarea să fie pusă la loc unde era.

Nu degeaba l-au audiat pe Mark în senatul american, iată și rezultatul. O a doua părere. Și, în baza acestei a doua păreri, peste cîteva ore am fost deblocată. Cu scuze din partea lor. Ceea ce nu e puțin. În fine, am rezolvat. Acum știu și de unde vin raportările, știu sigur, adică, mi s-au confirmat bănuielile anterioare.  Și vă dau textul incriminat. Aici. Cu un comentariu al lui Horațiu Trif:

Lumea încă nu-și dă seama exact ce înseamnă USR. Nici LGBT, fanatismul și psihoza acestor indivizi a căror juisare se bazează pe forcluziunea totalitară a alterității.

Există mafia PSD. Dar fauna delirant halucinatorie ce populează majoritar această coterie de dezaxați numită USR, depășește la scor cele mai sumbre aprehensii.

Deschideți articolul și citiți-l pe îndelete. Salvați-l. Și dați mai departe. O să vă strice săptămâna. Dar măcar știm acum fără înconjur, pe șleau cu ce și cu cine avem a face…

Și, mai ales, avem o perspectivă punctuală, dar plină de veracitate cu privire la planurile LGBT în România și cu privire la implozia leninistă a USR-ului.

Uniunea Soros-România

Acum vedem și unde se poate ajunge: la etichetarea drept ”hate speech” a unei simple share-uiri a unui articol. dar deh, noroc că sînt ei toleranți și au grijă de zahărul nostru, altfel ce ne-am face?! Ar urla poate copilul, ori pisica, și ne-am trezi amendați.

Astăzi nu mai am a vă spune multe despre referendum, sînt multe găselnițele stîngii sexomarxiste, dar una văd că se întîlnește mai des.. Referendumul lui Dragnea. Sigur, se ”uită” că pesediștii au votat în UE Raportul Estrela, nu se ține seamă de faptul că pesediștilor le-ar conveni să meargă la Bruxelles cu un rezultat socialist, să aibă ce pune pe masă. Adică orice altceva în afară de DA.

Și totuși, sînt oameni care ne îndeamnă să votăm. Sîntem a 15-a țară care își clarifică problemele în acest sens, ce interes ar putea avea? Mai ales că nu sînt români.

Anna Zaborska este fost membru al Parlamentului European, și este de naționalitate croată. Ce interes ar putea avea în salvarea lui Dragnea? Niciunul, nada, zero, exact. Și atunci de ce vorbește atît de calm și frumos despre referendum ca despre instrumentul democratic prin care putem, în sfîrșit, participa la luarea deciziilor în țara asta? Pentru că așa este, exact.

Și îl mai avem, nou, pe băiatul ăsta, Raseth. O surpriză plăcută.

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/e-_z36cHXY0″ frameborder=”0″ allow=”autoplay; encrypted-media” allowfullscreen></iframe>

Cum cu certitudine în viața reală nu ați dat peste bătăliile de pe internet, mergeți în următoarele zile la referendum și votați Da. Nu este al nimănui altcuiva decît al nostru.

17-19 aprilie 2018. Dovezi de prostie

E concurență mare pe locuri, așa că le voi trata aleator. Mai puțin prima. Femeia este, totuși, prim-ministrul României, ave(a)m niște pretenții de la ocupantul/a acestei funcții.

I. Premierul României, femeia aceea care citește de pe foi de hîrtie, a comis-o. Din nou. Anul 2020 este pentru ea așa cum se scrie, 20-20. ”Monsieur scrie, monsieur zişem!“, pentru cine își amintește filmul ”Actorul și sălbaticii”. Fără glume, fără ironie, asta e omul. Sau oama. Dacă VV Dăncilă ar fi știut limba engleză măcar la nivel de începător, ar fi fost cumva de înțeles, twenty-twenty. Dar așa?!? Cînd nici româna nu o stăpînește, cum își poate permite cineva să o propună și să o numească premier?!?

II. Audierea lui Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, în Senatul american. Singura problemă adevărată pe care a avut-o humanoidul se cheamă Ted Cruz și cei care l-au mai întrebat despre banarea conservatorilor.

Audierea a avut loc ca să vedem că s-au văzut. Nou nu am aflat nimic. Conservatorii sînt persecutați prin blocări abuzive, 2 miliarde de oameni de pe tot globul nu au cum să se supună regulilor comunității.

III. Aud că PSD vrea să organizeze miting cu o mie de persoane. Dincolo de bancurile cu Vasilica (punctul I) – unu-trei nule-trei nule – abia au adunat pentru Ponta, la lansare, în 2014, 70 000 de oameni. Poate sînt în bani și noi nu știm, și nu contează cît costă deplasarea cu autocarele din țară.

IV. Justiție.

Sînt trei forțe care se bat acum pentru justiție:

– serviciile (unde se și află)
– politicul (unde nu vrem să ajungă)
– și încă o grupare mică și veselă, ca cea în care mă aflu, care chiar vrea justiție independentă. de regulă asimilată politicului din cauză că lumea pricepe mai greu cum e cu serviciile.

Asta e tot, restul sînt mișcări de dans, box sau wrestling.

V. Război în Siria

Război era și înainte de lansarea atacului militar al SUA, UK și Franța, dar abia acum se poate da vina, în stilul progresist-imbecil, pe SUA. Mai precis pe Trump.

Obama a trasat o linie roșie. Cînd nu a fost respectată, nu a făcut nimic.

Trump ține ca linia roșie a lui Obama (a SUA, e fapt) să fie respectată și răspunde atacurilor chimice din Siria. cu război.

Ca urmare, comentariatul de birt Facebook îl consideră vinovat pe Trump. Bravo, mă, țineți voi cu rușii. O să vă pupe Putin.

PS: Cum era cu legătura Trump-Rusia, unde a dispărut ea, ce mai spune domnul Muller?

 

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

Întîmplări din comunism

 

Ieri, la nici 24 de ore de la deblocarea anterioară, am fost blocată din nou de rețeaua comunistă Facebook pentru ce vedeți mai sus. Nu știu încă dacă și Profesorului Paul Aligică i-au eliminat ce nu corespunde înaltelor ”standarde” ale comunității, la mine. Posibil nu, că nu am dat share, iar eu am un grup de fani mare și nervos, care nu se uită, sînt convinsă, la înțelesul frazei, la ideea exprimată, au văzut cuvintele pe care le au ei pe listuță, pac! – au raportat. Idioții sînt precum cîinele lui Pavlov, au văzut cuvîntul, li s-a și aprins becul a foame de raportat.

Și o fac după un algoritm – treceți peste, băieți, nu știți voi ce spun eu aici, asta e pentru cititorii mei – asta e sigur, aflu acum, de la niște prieteni, că și profesorul Baconschi a fost blocat. Și nu este prima dată nici în cazul dumnealui. Baconschi este unul din cele mai decente persoane pe care le cunosc, nu știu să aibă vreun cuvînt rău-voitor măcar, nu zic jignitor, asta se exclude. Și totuși, a încălcat înaltele și haoticele ”standarde” ale comunității.

Asta e situația, mergem înainte. Sau eu merg, am două pagini de administrat, Blogary și Florina Neghină, ultima făcută special pentru situații de acest fel.

PS: În timpul blocării anterioare i-am tocat sistematic, explicîndu-le că este o greșeală ce fac și dîndu-le lecții de semantică, deși nu sînt șefă DNA. 🙂

Diferența dintre Facebook și Twitter, pentru mine, constă în faptul că cu twitteriștii in charge te poți înțelege și poți rezolva problema. În timpul Maidan-ului ucrainean m-am ciocnit pe acolo cu diverși trolli moscoviți, care au reușit pînă la urmă să îmi blocheze contul. O noapte am explicat omului de la butoane, pe email, despre ce este vorba, într-un final mi-a spus că am dreptate și mă va debloca. Ceea ce a și făcut.

La Facebook, vorbești și vorbești degeaba. Sînt imuni la orice explicație rațională. Deși au secțiune dedicată ”apărării”, o au numai pentru a crea impresia că ai putea spune ceva care să conteze. Jocurile le fac ei și numai ei.

Dar nu se va termina așa.

Susțineți Blogary cu o donație

Select Payment Method
Personal Info

Contul Asociației Blogary este:

RO55INGB0000999906034097

ING Bank

Sucursala Favorit

Cod fiscal: 29013920

Donation Total: €10.00

Religia anticorupției și prioritățile cu susul în jos. 13-16 martie 2018.

El, Lucian, zice așa:

Cumva obicei de-acum pe Freedom Alternative, o dată la câteva luni punem țara la cale cu Florina Neghină.
Am vorbit despre cenzura de pe Faceberg, istericalele dinăuntrul dar și din afara congresului PSD precum și despre stângăciile (la propriu și la figurat) ale PNL. Și-apoi vorbirăm despre Donald Trump și despre cum trebuiesc tratați comuniștii.

Conversația e complet nestructurată – ca orice discuție între prieteni.
Din păcate taman atunci se găsiră administratorii crâșmei să facă lucrări de extindere/renovare – astfel că porțiuni din a doua jumătate a conversației sunt presărate cu muzică de flex, ciocan clasic, ciocan rotopercutor și bormașină. Noroc că n-a intrat încă în vigoare legea anti-zgomot a USR-ului…

Eu am zis, printre altele, despre cenzura Facebook și vocația de delatori a raportorilor, legea linguriței căzute pe jos, adică legea zgomotului sau ce caută statul în casele noastre, congresul de logodnă PSD și căderea stîngii, cu oameni din ce în ce mai slabi și mai proști, incredibila încremenire a societății românești anticorupte în fața asasinatelor politice din Slovacia, consiliul PNL și frica de a nu-l susține PSD pe Iohannis pentru al doilea mandat, jocul la două capete al președintelui, cum va declara Coreea de Nord că a ras SUA de pe fața pămîntului, așa că nu mai are de ce să dezvolte arme nucleare, de ce să fii disident pe vremea lui Ceaușescu, ca să Slujești acum pe altcineva? Și statul minimal.

Următoarea înregistrare va avea loc în luna iulie, pînă atunci, vizionare plăcută. 🙂

 

1-4 martie 2018. Communism strikes back

Cînd aveam subiectele alese și aranjate pentru perioada menționată în titlu, cum mă pregăteam să scriu, zbang! Facebook mă invită să mă loghez, deși eram logată de cîteva ore bune. Asta, cum nu sînt la prima întîmplare, îmi spune pînă să văd afișul că m-a blocat din nou. Și de ce: cioară, a doua oară.

Mai mult decît atît, statusul este unul foarte vechi. Dacă 3-4 ani înseamnă foarte vechi în istoria Facebook. Nu mai știu exact care erau ”regulile comunității” atunci, dar sigur nu se bloca pe bandă rulantă, ca acum. Și cum de nu a deranjat pe nimeni atîta vreme, de ce acum?

Și în nici un caz pentru ce se blochează acum. Eu sînt a doua oară blocată pentru cuvîntul ”cioară”. În contextul folosit în ambele situații, cioară nu are absolut nici o conotație rasistă. Prima dată a fost ”cioara vopsită”, care conform dexonline.ro înseamnă a umbla cu hoții, deci dacă spuneam ”Dragnea umblă cu cioara vopsită” aș fi fost raportată și blocată?!? A doua oară, după cum se observă în captură, de asemenea, absolut nici o conotație rasistă. O cioară croncăne, deci în corul bisericii ar strica toată armonia, ar face gălăgie într-un spațiu sacru, ar fi nota discordantă a întregului ansamblu.

Și atunci de ce? Cum și cine a întocmit lista pentru limba română furnizată ulterior Facebook? Cineva-ul acela nu a scos din context sintagmele, cuvintele care nu au de-a face cu înțelesul propriu sau mai degrabă cu înțelesul lor modern? Este normal ca un spațiu pretins al decenței să conțină p*le, pi*de și căruțe de f*taiuri?

Evident că nu este normal. Dacă nu ai treabă cu jargonul, ori cu anumite cuvinte din jargon, dar ai treabă cu anumiți oameni, întîmplător sau nu de dreapta, lucrurile devin clare. La fel de clare cum au fost în toate societățile comuniste totalitare, în care oamenilor li s-a impus cum să vorbească.

Nu am să părăsesc platforma. Am să caut însă, în continuare, un avocat dispus măcar să încerce să mă ajute să îi dau în judecată aici, în România. Și nu am să o părăsesc pentru ca anumiți oameni să știe că nu pot fi descurajată atît de ușor. Pentru că rezistență trebuie să opunem. Pentru ca oamenii aceia mici și nemulțumiți de viața lor să afle într-o bună zi datorită cui au mai mîncat o bucată de pîine. Pentru că îmi place lupta și, mai ales, ador să cîștig. Iar disperarea care a pus stăpînire pe ei, recurgînd la asemenea metode comuniste, arată că sînt pe cale să piardă. Pentru că, în cele din urmă, sînt o nucă mult mai greu de spart decît cred ei. Care, ca să rămîn în topic, presupun că nici nu visează la inteligența ciorilor.

Pentru că știu că sînt de partea bună a lucrurilor și vreau să împărtășesc cu prietenii mei ce se întîmplă.

Pagina Blogary este asigurată. Și asta este tot ce mă interesează acum.

Ce mai pregătisem pentru azi:

Victor Ponta, surpriza Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni.

Nu, nu e o glumă proastă. Nu această captură. În rest, da, este o glumă mai mult decît proastă. În lipsa de idei și de coerență doctrinară, supuși presiunilor de tot felul, conservatorii europeni (apropo, cine știe exact cine sînt acești conservatori, în afara Poloniei?) nu mai știu ce fac. Mai mult, este ca și cînd nimeni nu ar fi auzit în Europa de plagiatul lui Ponta. Ceea ce constituia teama mea acum ceva vreme, se pare că e pe cale să se întîmple. Descoperirea plagiatelor, cu tot respectul acordat jurnaliștilor care s-au implicat, rămîne un exercițiu intelectual al nostru, pentru noi. Pe subiecții incriminați nu-i atinge. Cu atît mai puțin pe suporterii lor.

La Ambasada Slovaciei, acolo unde a depus flori și o lumînare Eugen Tomac, președinte executiv PMP, în memoria jurnalistului de 27 de ani și a prietenei lui, uciși cu sînge rece, nu s-a mai prezentat aproape nimeni. Spre seară, erau depuse cîteva buchețele de flori și cîteva lumînări. Ceea ce afirmă, din păcate, ceea ce știam: noi sîntem anticorupții Europei, să nu îndrăznească cineva să ne păteze cu o crimă sfîntul steag făcut din trupurile noastre.

Dar și cînd or să izbucnească scandalurile de corupție la vîrful UE să vedeți ce frumos va fi. Poate atunci veți înțelege ce s-a întîmplat de fapt în România.

Iohannis – mare președinte la UE e atît de străvezie că mi-ar fi jenă să o dau. Și face parte din precampania pentru prezidențiale.
Sigur, a fost altul la rînd, dar ei îl voiau, ați văzut ce șansă avem să votăm un asemenea președinte?

Să i-o spună lu’ mutu’!

 

 

O precizare necesara

O precizare necesara si un comentariu probabil superfuu dar daca tot sunt aici, de ce nu?!

Precizare: Acest cont, Paul Dragos Aligica, NU a fost si NU este blocat de comisarii ideologic-tehnologici de la Facebook (sau cel putin, nu cu stiinta mea, in cele 3 saptamani de cand nu il mai folosesc). Am suspendat activitatea din proprie intiativa. La inceput, in protest fata de abuzuri, apoi din simpla lehamite iar apoi – si cel mai important – pentru ca lucrurile nu mai puteau continua asa.

In escaladarea conflictului ce are loc intre: pe de o parte, gandirea libera, libertatea de expresie, democratia liberala si pe de alta parte, cenzura, abuzul ideologico-tehnologic al progresului ingineriei sociale, cu valente elitiste cultural-psihologice totalitare, este nevoie de un moment de analiza, regadire si reasezare din partea noastra, a celor care, cu putinele noastre resurse si ambitii, incercam sa nu-i lasam sa treaca chiar asa, fara opozitie, Rubiconul noului totalitarism.

In ceea ce ma priveste – ca cineva nascut in Romania comunista si cineva care se revendica intelectual de la istoria, experienta si ethosul ganditorilor est europeni de secol 20 – cred ca am o obligatie in acest sens, chiar daca resursele si capacitatile mele nu inseamna cine stie ce in schema mare a lucrurilor… Facem fiecare ce putem, partea noastra…

Asadar, analizand actuala situatie pe frontul noii ofensive deschise de astia, am ajuns la o concluzie cu privire la ce este de facut ca solutie de moment. Minimal – cei ce avem vocatii sau interese publicistice – trebuie sa ne construim platforme personale cat de cat reziliente la atacurile, cenzura si agresiunea ideologica venite de la Facebook, Google si alti monopolisti ideocrati, momentan in control asupra cailor noastre de exprimare publica si comunicare cu publicul nostru. Pe care apoi sa le ancoram redundant in toate mediile si canalele alternative folosibile in caz de escaladare a cenzurii.

A ne pune naiv increderea in buna credinta si onestitatea sau transparenta unor monopoluri si oligarhii ideologice este nu doar stupid, este criminal. Nu trebuie sa le facem viata usoara, lasandu-ne stupid la mana lor. Traim o revolutie tehnologica si un razboi cultural de exterminare si trebuie sa ne adaptam rapid la noile conditii. A nu o face e iresponsabil si sinucigas.

Avem acum toate indiciile. A nu le interpreta realist este iresponsabil. Astia nu se joaca: se urmareste eliminarea unui intreg palier de voci, idei, argumente, puncte de vedere, valori. In cercurile lor cele mai radicale, intentia este de eradicare a unor pozitii si statusuri sociale, intelectuale si institutionale si, in ultima instanta, exterminarea unei intregi tipologii umane si intelectuale din viata sociala, politica si intelectuala.

Revenind acum la susemantul si precizarea initiala: Sunt in acest moment in proces de reconstruire si reasezare a platformei si prezentei mele publicistice in spatiul de limba si cultura romana, adaptate la noile conditii de etapa, asa cum le-am descris mai sus. Raman in continuare in legatura cu cititorii mei aici, tinandu-va la curent cu evolutia acestui proces care, sper, sa fie finalizat in cateva saptamani. Asta daca e sa ma iau dupa tehnicienii si prietenii care ma ajuta cu asta.

PS: Era sa uit. Am zis „si un comentariu”. Iata-l, din Ernst Junger, “Pe Falezele de Marmura”:

“…Asa sunt beciurile deasupra carora se inalta mandrele castele ale tiraniei…: vagauni imputite, ingrozitoare, iar in ele o stransura osandita pe veci, care se desfata vazand cum sunt pangarite demnitatea omeneasca si libertatea omeneasca. Atunci muzele tac si adevarul incepe sa palpaie gata sa se stinga, ca un felinar pe vreme de furtuna.

Atunci ii vezi pe cei slabi sovaind, cand primele neguri abia au inceput sa se lase si chiar ceata razboinicilor incepe sa dea inapoi, cand vede viermii urcandu-se din vagauni pe bastioane.

Asa se face ca pe lumea asta curajul razboinic se manifesta abia in a doua confruntare; si numai cei mai eminenti dintre cei ce traiesc laolalta cu noi patrund pana in salasul spaimei. Ei singuri stiu ca aceste imagini traiesc doar in inima noastra, si pasesc prin ele ca prin niste oglindiri aflate in drum, ca sa patrunda prin mandrele porti ale biruintei. Pe ei vermina ii inalta, dandu-le splendoare in realitatea lor.”

Despre libertatea de exprimare

“Bine, d-le Aligica, dar ce legatura are Libertatea de Gandire (sau de Constiinta) cu Libertatea de Expresie (sau a Cuvantului)?! Sa lasam pe fiecare sa gandeasca ce vrea el, la el, in constiinta lui, acolo. Dar asta nu inseamna ca trebuie lasat sa spuna ce gandeste unde vrea si cand vrea. Libertatea de Gandire e una. Libertatea de Expresie e altceva.”

Sa inchipuim ca asa ar replica la postarea mea anterioara un sicofant al cenzurii Facebook si al noii Politii a Gandirii corecte si progresate. Sa analizam aceasta intampinare.

Cei din vechime, cei care au creat sistemul liberal-democratic modern – azi tocat marunt de acesti marunti dar ubicui pirahana ideologici – au explicat cu precizie tehnica de ce vad, asa cum spunea Mill, “libertatea de a exprima şi publica opinii ca fiind practic inseparabilă de libertatea de gândire”. Iata cum vine argumentul:

Constiinta libera permite relatia omului cu Dumnezeu si cu semenii sai, pentru ca fara libertatea de a gandi si decide pentru tine, moralitatea si responsabilitatea individuale sunt imposibile. E un Drept Inalienabil. Ti se ia asta, ti se neaga umanitatea insasi. Un om fara constiinta, moralitate si responsabilitate e un lucru sau un animal.

Dar, atentie, spun ganditorii liberalismului clasic, toate au un rost doar daca recunoastem ca obiectul constiintei este Adevarul. Sau mai bine zis, cautarea Adevarului. Constiinta libera are functia de a cauta si a-si baza credintele intru Adevar. Omul, prin constiinta sa, trebuie sa bazeze deciziile, credintele si valorile sale – respectiv relatiile cu Natura, cu Dumnezeu si cu semenii – in Adevar.

Si acum, si aici intervine Libertatea de Expresie sau a Cuvantului: Adevarul nu poate fi identificat, stabilit, decat din articulare de argumente si din dezbatere a puncte de vedere si afirmatii contrare despre el. Daca mintea, constiinta nu e confruntata constant cu idei, pozitii, interpretari, judecati noi, si daca nu le supune dezbaterii si analizei, cum poate fi adevarul separat de fals si eroare?! Adevarul nu e atins decat cand, pe cale rationala, mintea intelege cum, caz cu caz, este delimitat de fals si eroare.

De aceea e nevoie ca oamenii sa fie lasati sa vorbeasca si sa se exprime liber. Sa exprime opinii contrare. Sa se confrunte mereu in idei, argumente si valori. Din confruntarea asta si numai din asta ratiunea degaja adevarul. Nimeni nu e infailibil. De acea libertatea cuvantului e un Drept Inalienabil. Daca i-l iei, ii iei omului capacitatea de a spune, cauta si instrumenta Adevarul, de a da un continut adecvat constiintei sale in relatiile sale cu Dumnezeu si cu semenii. Il imputinezi sau chiar distrugi ca om.

Asta e tot. Sa mai notam ca o constiinta, o minte care nu este supusa constant confruntarii cu opinii, idei, valori contrare si diferite, se atrofiaza, pierde reperul, capacitatea si taria de a cauta si a face fata adevarului. Arata cam cum arata azi mintea si constiinta sicofantilor cenzurii Facebook si ai noii Politii a Gandirii corecte si progresate: Impotenti ai angajamentului mental, vlaguiti de un continuu ultraj mimat si montat dupa scenete prestabilite, cauta un refugiu iluzoriu in cenzura, sabloane si stigmatizari.

……………………………………………………………………………………………………………

PS Ca bonus, dam cuvantul lui J S Mill, cel care a prezentat analiza clasica a problemei:

„Am recunoscut aşadar că, pentru starea mentală bună a oamenilor (de care depinde buna lor stare sub toate celelalte aspecte), este necesară libertatea de opinie şi libertatea exprimării opiniilor, în virtutea a patru motive pe care acum le vom recapitula pe scurt.

În primul rând, dacă o opinie este înăbuşită, rămâne posibil ca, pe cât putem noi şti cu siguranţă, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucu înseamnă a presupune că noi însine suntem infailibili.

În al doilea rând, chiar dacă opinia înăbuşită ar fi greşită, ea poate să conţină, şi foarte adesea conţine, un dram de adevăr ; şi cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea şansa de a ajunge la restul adevărului.

În al treilea rând, chiar dacă opinia unanim admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacă nu se permite ca ea să fie contestată cu toată vigoarea şi seriozitatea, cei mai mulţi dintre aceia care o acceptă o vor împărtăşi în felul în care sunt împărtăşite prejudecăţile, cu prea puţină înţelegere şi sensibilitate pentru temeiurile ei raţionale. Şi nu numai atât.

În al patrulea rând, există chiar pericolul ca însuşi înţelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea să-şi exercite efectul vital asupra caracterului şi comportării oamenilor, devenind o simplă declaraţie formală, incapabilă de a aduce vreun folos, dar ocupând totuşi un loc în câmpul ideilor, şi împiedicând formarea unor convingeri adevărate şi sincere pe baza raţiunii sau a experienţei personale.” John Stuart Mill, ”Despre Libertate”

E bine sa formulam explicit aceste concluzii, aceste evidente

Un oficial al Facebook a spus ca nu poate garanta ca retelele sociale sunt bune pentru democratie. Stirea care facut inconjurul lumii. A ajuns pana si la Hotnews. Probabil a indus o oarecare disonanta cognitiva si semne de intrebare chiar si intre cei mai creduli si fanatici consumatori de propaganda.

Ce sa mai creada acum bietii oameni? Pe de o parte, mormanele, maldarele, mausoleele de maculatura prin care li se spune de ani de zile ca noua tehnologie, facebook, twitter etc. SUNT Democratia Insasi, Viitorul Guvernantei, etc. Pe de alta parte, Realitatea. Si pe de a treia parte, si aici e frumos, ca e si o a treia parte: declaratiile oligarhiei tehnocratic-autoritare care o da la intors, dupa cum bate vantul intereselor ei ideologico-politico-financiare.

In fine, nu e problema noastra sa lamurim aceste dileme. Problema noastra este sa incercam, inainte de inevitabila trecere in nefiinta a prezentei noastre pe facebook, sa spalam cat de cat din pacatul de a fi atras, mentinut si amagit atatia ani cititorii nostri aici, alimentand acesta monstruozitate care este Facebook si implicit sistemul lor politic-ideologic: antiliberal, antidemocratic, anti bun-simt. O excrescenta tehnologica esentialmente distructiva psihologic, social si politic.

E greseala noastra, a celor care poate ca puteam sa stim mai bine sau trebuia sa fim mai circumspecti. Incercam sa o reparam aici, cat putem, in retragere fiind.

Asadar, la aceasta ora stim mai bine: Facebook nu este bun pentru democratie – o spun chiar ei, nu e bun pentru liberalism si libertatea de expresie – am vazut-o pe pielea noastra, este detrimental echilibrului psihologic – lucru dovedit acum de nenumarate studii si avertismente date de specialisti.

Facebook este un pericol pentru viata privata si intimitatea utilizatorilor, este o bomba cu ceas pentru cariera si viata profesionala, este o vulnerabilitate deschisa catre noua politie politica a progresului si corectitudinii, este un instrument de manipulare, este un instrument de extractie de date, este un instrument de santaj si este un instrument de control. Toate acestea sunt amplificate inzecit de faptul ca face parte dintr-o structura de oligopol ideologic operand coordonat cu mass media si fortele politice asociate in acest cartel.

PS: Dragi prieteni, am o rugaminte, legata de postarea mea anterioara. Orice, dar nu-mi mai spuneti povestea cu Facebook, „compania privata”. Nu ma insultati, si nu va insultati nici pe dv cu asta.

Va rog, acordati-mi un credit minim. Stiu ca Facebook este o companie privata (da, am aflat, mersi de noutate) si sunt la fel de familiar ca toata lumea cu rudimentele argumentelor sablonarde privind firmele private si economia de piata. NU e nevoie sa imi reamintiti asta.

Si nu e nevoie sa imi reamintiti ca sunt oameni care cred ca in mod legitim pot fi scuipati, calcati in picioare, stigmatizati, batjocoriti si abuzati, atat timp cat sunt intr-un spațiu care aparține unei companii private. Chiar ma doare sincer sa vad oameni care cred ca libertatea lor inalienabila (termen tehnic, din vocabularul liberal clasic), adica Libertatea Constiintei si Expresiei, se termina cumva in mod abrupt acolo unde incepe, in secolul 21, mosia lui Zuckenberger si a coalitilor sai.

Cu toata dragostea si respectul va spun: Discursul asta, atitudinea asta servila si comoda de rationalizare si justificare a nejustificabilului, reflecta esenta spiritului servitutii voluntare, calibrat la conditiile secolului 21 si la limbajul si retorica teoriei pietei, inteleasa si redusa la ideologia celui mai mic numitor comun al comoditatii morale si intelectuale. Cu asa retorica si cu atitudinile din spatele ei, Traditia Libertatii cu sistemul ei liberal-democatic capitalist nu mai are nevoie de dusmani. Amicii ei o ingroapa de vie.

PPS: In poza este Étienne de La Boétie. Cel care a scris Discours de la servitude volontaire.

 

Cum stau lucrurile de acum înainte, pe Facebook

Pagina asta, prieteni, se va inchide NU asa cum vor ei, cu „comunitatea” si „standardele” lor. Se va inchide in proprii ei termeni, cei in care a si fost deschisa si mentinuta ani de zile, in reactie la institutionalizarea tacita a cenzurii si autocenzurii, a compromisului corectitudinii si imposturii intelectuale, induse pe platformele si mass media oficiale, aflate in siajul Centralei de Propaganda.

De aici inainte, atat cat va mai fi, pagina asta va fi EXPLICIT doar despre doua lucruri:
1. Despre Libertate;
2. Despre Guvernarea Reprezentativa.

Altfel spus, este pusa cu totul sub umbra patronului sfant al Liberalismului, John Stuart Mill.

Sunt curios si eu: Sa vedem cum vor inchide ei o pagina care isi propune sa explice si promoveze in limba romana, publicului roman, cele doua mari doctrine care dau masura miracolului civilizatiei occidentale liberal-democratice moderne: (a) Doctrina libertatii si (b) Doctrina reprezentarii democratice, asa cum sunt ele prezentate in cele mai importante doua lucrari care definesc aceasta traditie intelectuala si politica: ”On Liberty” si ”Considerations on Representative Government”.

Asta imi propun sa fac, e meseria mea, nu e greu, o fac cu placere: sa pun in fata cititorilor mei, in limba romana, standardele intelectuale ultime prin care vor putea judeca ei insisi ce se intampla:

(a) De ce noii moguli ai informatiei si oligarhia tehnocratica cu aliatii si lemurii lor ideologici pregatesc conditiile pentru un sistem si regim ce depasesc in pericol si magnitudine absolut orice alte practici, regimuri si doctrine antiliberale si antidemocratice din istorie.

Si

(b) De ce imensa majoritate a publicistilor, jurnalistilor si universitarilor – mai ales cei occidentali – care pretind ca vorbesc in numele tolerantei, liberalismului si democratiei, NU au nici cea mai mica fibra de liberalism, nici cea mai mica picatura de toleranta si democratie in constitutia lor intelectuala, fiind de fapt facilitatorii, apologetii si instigatorii noului totalitarism.

Asta e. Sa raporteze asadar si sa inchida acest cont pentru asta:

Relaxarea, un experiment orwellian

Noi, esticii, cetateni de mana a doua ai comunitatilor cu standarde, suntem familiari cu ce se intampla aici, pe Facebook, in experimentul totalitar orwellian pe care il implementeaza acesti “ingineri ai sufletelor umane” de noua generatie, dar de veche inspiratie stalinista. Se numeste “Relaxare”.

Iata cum functioneaza: Dupa ce introduci o serie de masuri draconice, dupa ce abuzezi, stigmatizezi, distrugi, infierezi, terorizezi si conditionezi pavlovian victimele sa raspunda la stimulii biciului cenzurii si agresiunii, brusc introduci o “Relaxare”, o “Deschidere”, o imbunatatire “Liberala”. Mai lasi asa, sa treaca de la tine… Dupa care pui piciorul iar pe accelaratia represiunii si cenzurii. Si minune, apoi vine iar (nu-i asa ca sunt totusi umani si generosi astia?!) o “Relaxare”…

Si uite asa, pavlovian, ajungi sa fii recunoscator mainii care tine lantul, biciul si zaharelul. Evident, toate astea in numele, progresului, liberalismului si corectitudinii morale si politice ce curge in paralel pe toate canalele de la Centrala de Propaganda…

Vedeti, aici in Estul Europei, inca mai avem memoria acestor proceduri, inca nu am uitat. Si cata vreme generatia noastra va face umbra pamantului, nici nu vom putea uita o experienta atat de memorabila si placuta precum este manevra “relaxarii”.

Spre sfarsitul anilor 80, il intreb pe parintele Nicolae Steinhardt, stateam de vorba despre una si alta, evenimentele curente: “Parinte, zic, cum e cu liberalizarea asta, cu relaxarea asta a regimurilor comuniste din jur? Nu-i asa ca e bine?”

Zice: “Auzi, stii cum e? Vine Comunistul peste tine si iti ia tot, casa, avere, pamant, te da afara de la locul de munca, iti baga familia in lagar si dupa aia, dupa o vreme vine la tine si iti zice, hai ma, ca nu e chiar asa, va las sa stati intr-o camera din spate si va dau inapoi si niste vesela… Nu-i Comunismul un sistem generos si umanist, nu-i asa ca e mai bine, o imbunatatire?!” Si tu ce zici: Da domnule, ce oameni si comunistii astia, intr-adevar, domnule, e mai bine, e o imbunatatire. Ce oameni domnule, ce umanism, ce deschidere, ce generozitate, ce sistem bun si perfectibil!”