1-4 martie 2018. Communism strikes back

Cînd aveam subiectele alese și aranjate pentru perioada menționată în titlu, cum mă pregăteam să scriu, zbang! Facebook mă invită să mă loghez, deși eram logată de cîteva ore bune. Asta, cum nu sînt la prima întîmplare, îmi spune pînă să văd afișul că m-a blocat din nou. Și de ce: cioară, a doua oară.

Mai mult decît atît, statusul este unul foarte vechi. Dacă 3-4 ani înseamnă foarte vechi în istoria Facebook. Nu mai știu exact care erau ”regulile comunității” atunci, dar sigur nu se bloca pe bandă rulantă, ca acum. Și cum de nu a deranjat pe nimeni atîta vreme, de ce acum?

Și în nici un caz pentru ce se blochează acum. Eu sînt a doua oară blocată pentru cuvîntul ”cioară”. În contextul folosit în ambele situații, cioară nu are absolut nici o conotație rasistă. Prima dată a fost ”cioara vopsită”, care conform dexonline.ro înseamnă a umbla cu hoții, deci dacă spuneam ”Dragnea umblă cu cioara vopsită” aș fi fost raportată și blocată?!? A doua oară, după cum se observă în captură, de asemenea, absolut nici o conotație rasistă. O cioară croncăne, deci în corul bisericii ar strica toată armonia, ar face gălăgie într-un spațiu sacru, ar fi nota discordantă a întregului ansamblu.

Și atunci de ce? Cum și cine a întocmit lista pentru limba română furnizată ulterior Facebook? Cineva-ul acela nu a scos din context sintagmele, cuvintele care nu au de-a face cu înțelesul propriu sau mai degrabă cu înțelesul lor modern? Este normal ca un spațiu pretins al decenței să conțină p*le, pi*de și căruțe de f*taiuri?

Evident că nu este normal. Dacă nu ai treabă cu jargonul, ori cu anumite cuvinte din jargon, dar ai treabă cu anumiți oameni, întîmplător sau nu de dreapta, lucrurile devin clare. La fel de clare cum au fost în toate societățile comuniste totalitare, în care oamenilor li s-a impus cum să vorbească.

Nu am să părăsesc platforma. Am să caut însă, în continuare, un avocat dispus măcar să încerce să mă ajute să îi dau în judecată aici, în România. Și nu am să o părăsesc pentru ca anumiți oameni să știe că nu pot fi descurajată atît de ușor. Pentru că rezistență trebuie să opunem. Pentru ca oamenii aceia mici și nemulțumiți de viața lor să afle într-o bună zi datorită cui au mai mîncat o bucată de pîine. Pentru că îmi place lupta și, mai ales, ador să cîștig. Iar disperarea care a pus stăpînire pe ei, recurgînd la asemenea metode comuniste, arată că sînt pe cale să piardă. Pentru că, în cele din urmă, sînt o nucă mult mai greu de spart decît cred ei. Care, ca să rămîn în topic, presupun că nici nu visează la inteligența ciorilor.

Pentru că știu că sînt de partea bună a lucrurilor și vreau să împărtășesc cu prietenii mei ce se întîmplă.

Pagina Blogary este asigurată. Și asta este tot ce mă interesează acum.

Ce mai pregătisem pentru azi:

Victor Ponta, surpriza Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni.

Nu, nu e o glumă proastă. Nu această captură. În rest, da, este o glumă mai mult decît proastă. În lipsa de idei și de coerență doctrinară, supuși presiunilor de tot felul, conservatorii europeni (apropo, cine știe exact cine sînt acești conservatori, în afara Poloniei?) nu mai știu ce fac. Mai mult, este ca și cînd nimeni nu ar fi auzit în Europa de plagiatul lui Ponta. Ceea ce constituia teama mea acum ceva vreme, se pare că e pe cale să se întîmple. Descoperirea plagiatelor, cu tot respectul acordat jurnaliștilor care s-au implicat, rămîne un exercițiu intelectual al nostru, pentru noi. Pe subiecții incriminați nu-i atinge. Cu atît mai puțin pe suporterii lor.

La Ambasada Slovaciei, acolo unde a depus flori și o lumînare Eugen Tomac, președinte executiv PMP, în memoria jurnalistului de 27 de ani și a prietenei lui, uciși cu sînge rece, nu s-a mai prezentat aproape nimeni. Spre seară, erau depuse cîteva buchețele de flori și cîteva lumînări. Ceea ce afirmă, din păcate, ceea ce știam: noi sîntem anticorupții Europei, să nu îndrăznească cineva să ne păteze cu o crimă sfîntul steag făcut din trupurile noastre.

Dar și cînd or să izbucnească scandalurile de corupție la vîrful UE să vedeți ce frumos va fi. Poate atunci veți înțelege ce s-a întîmplat de fapt în România.

Iohannis – mare președinte la UE e atît de străvezie că mi-ar fi jenă să o dau. Și face parte din precampania pentru prezidențiale.
Sigur, a fost altul la rînd, dar ei îl voiau, ați văzut ce șansă avem să votăm un asemenea președinte?

Să i-o spună lu’ mutu’!

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.