Despre libertatea de exprimare

“Bine, d-le Aligica, dar ce legatura are Libertatea de Gandire (sau de Constiinta) cu Libertatea de Expresie (sau a Cuvantului)?! Sa lasam pe fiecare sa gandeasca ce vrea el, la el, in constiinta lui, acolo. Dar asta nu inseamna ca trebuie lasat sa spuna ce gandeste unde vrea si cand vrea. Libertatea de Gandire e una. Libertatea de Expresie e altceva.”

Sa inchipuim ca asa ar replica la postarea mea anterioara un sicofant al cenzurii Facebook si al noii Politii a Gandirii corecte si progresate. Sa analizam aceasta intampinare.

Cei din vechime, cei care au creat sistemul liberal-democratic modern – azi tocat marunt de acesti marunti dar ubicui pirahana ideologici – au explicat cu precizie tehnica de ce vad, asa cum spunea Mill, “libertatea de a exprima şi publica opinii ca fiind practic inseparabilă de libertatea de gândire”. Iata cum vine argumentul:

Constiinta libera permite relatia omului cu Dumnezeu si cu semenii sai, pentru ca fara libertatea de a gandi si decide pentru tine, moralitatea si responsabilitatea individuale sunt imposibile. E un Drept Inalienabil. Ti se ia asta, ti se neaga umanitatea insasi. Un om fara constiinta, moralitate si responsabilitate e un lucru sau un animal.

Dar, atentie, spun ganditorii liberalismului clasic, toate au un rost doar daca recunoastem ca obiectul constiintei este Adevarul. Sau mai bine zis, cautarea Adevarului. Constiinta libera are functia de a cauta si a-si baza credintele intru Adevar. Omul, prin constiinta sa, trebuie sa bazeze deciziile, credintele si valorile sale – respectiv relatiile cu Natura, cu Dumnezeu si cu semenii – in Adevar.

Si acum, si aici intervine Libertatea de Expresie sau a Cuvantului: Adevarul nu poate fi identificat, stabilit, decat din articulare de argumente si din dezbatere a puncte de vedere si afirmatii contrare despre el. Daca mintea, constiinta nu e confruntata constant cu idei, pozitii, interpretari, judecati noi, si daca nu le supune dezbaterii si analizei, cum poate fi adevarul separat de fals si eroare?! Adevarul nu e atins decat cand, pe cale rationala, mintea intelege cum, caz cu caz, este delimitat de fals si eroare.

De aceea e nevoie ca oamenii sa fie lasati sa vorbeasca si sa se exprime liber. Sa exprime opinii contrare. Sa se confrunte mereu in idei, argumente si valori. Din confruntarea asta si numai din asta ratiunea degaja adevarul. Nimeni nu e infailibil. De acea libertatea cuvantului e un Drept Inalienabil. Daca i-l iei, ii iei omului capacitatea de a spune, cauta si instrumenta Adevarul, de a da un continut adecvat constiintei sale in relatiile sale cu Dumnezeu si cu semenii. Il imputinezi sau chiar distrugi ca om.

Asta e tot. Sa mai notam ca o constiinta, o minte care nu este supusa constant confruntarii cu opinii, idei, valori contrare si diferite, se atrofiaza, pierde reperul, capacitatea si taria de a cauta si a face fata adevarului. Arata cam cum arata azi mintea si constiinta sicofantilor cenzurii Facebook si ai noii Politii a Gandirii corecte si progresate: Impotenti ai angajamentului mental, vlaguiti de un continuu ultraj mimat si montat dupa scenete prestabilite, cauta un refugiu iluzoriu in cenzura, sabloane si stigmatizari.

……………………………………………………………………………………………………………

PS Ca bonus, dam cuvantul lui J S Mill, cel care a prezentat analiza clasica a problemei:

„Am recunoscut aşadar că, pentru starea mentală bună a oamenilor (de care depinde buna lor stare sub toate celelalte aspecte), este necesară libertatea de opinie şi libertatea exprimării opiniilor, în virtutea a patru motive pe care acum le vom recapitula pe scurt.

În primul rând, dacă o opinie este înăbuşită, rămâne posibil ca, pe cât putem noi şti cu siguranţă, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucu înseamnă a presupune că noi însine suntem infailibili.

În al doilea rând, chiar dacă opinia înăbuşită ar fi greşită, ea poate să conţină, şi foarte adesea conţine, un dram de adevăr ; şi cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea şansa de a ajunge la restul adevărului.

În al treilea rând, chiar dacă opinia unanim admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacă nu se permite ca ea să fie contestată cu toată vigoarea şi seriozitatea, cei mai mulţi dintre aceia care o acceptă o vor împărtăşi în felul în care sunt împărtăşite prejudecăţile, cu prea puţină înţelegere şi sensibilitate pentru temeiurile ei raţionale. Şi nu numai atât.

În al patrulea rând, există chiar pericolul ca însuşi înţelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea să-şi exercite efectul vital asupra caracterului şi comportării oamenilor, devenind o simplă declaraţie formală, incapabilă de a aduce vreun folos, dar ocupând totuşi un loc în câmpul ideilor, şi împiedicând formarea unor convingeri adevărate şi sincere pe baza raţiunii sau a experienţei personale.” John Stuart Mill, ”Despre Libertate”

Mic indreptar de termeni elementari. Azi: Libertatea Constiintei

Mic indreptar de termeni elementari, pentru uzul Sicofantilor Facebook si ai noii Politii a Gandirii. Azi: Libertatea Constiintei. Ce este aia. Si cauza pentru care cei din vechime spuneau ca este un Drept Inalienabil.

Cand vorbim despre Libertatea Constiintei vorbim despre primul si cel mai profund drept al omului, piatra pe care se ridica intregul edificiu al doctrinei liberal-democrate moderne. De acolo a plecat TOTUL.

Logic si istoric intregul sistem modern de guvernanta, cu drepturile si privilegiile aduse celor ce participa la el, se bazeaza pe si se trage din identificarea constiintei individului ca spatiu inviolabil puterilor acestei lumi. Cei din vechime au castigat intai razboiul (si a fost unul prelungit si real) ca sa asigure libertatea de constiinta. Adica scoaterea credintelor, valorilor si actelor de constiinta in afara interferentei: regilor, statelor, autoritatilor, sefilor, patronilor, guvernelor, organizatiilor, si prin extensie actualizata, a jupanilor facebook si ai politiei politice a gandirii corecte si progresiste.

De acolo, din secolul 16, a pornit reconquista sferelor libertatii, extinzand treptat domeniul libertatii, intai la libertatea de a exprima şi publica opinii, considerata practic inseparabilă de libertatea de gândire, apoi la libertatea de a te asocia in conformitate cu ce iti dicteaza constiinta samd. Si tot asa, pana cand azi, in secolul 21, orice specimen fara constiinta si fara urma de gandire, dar cu cont de facebook, beneficiaza de acest drept si de altele, pe care nici macar nu le cunoaste, dar pe care se simte dator din servilism si stupiditate reflexe sa le vestejeasca de la inaltimea contului respectiv.

Cum gandeau, mai precis, cei din vechime: Gandeau ca omul, pentru a putea fi responsabil in fata lui Dumnezeu si a semenilor sai de actele sale, trebuie sa fie suveranul si autorul propriilor decizii morale. Ca a forta constiinta individului sa accepte credinte si valori pe care aceasta le refuza inseamna a-l anihila moral, a-l anula ca individ, ca persoana. De asta suveranitatea si intangibilitatea constiintei proprii e o Libertate sau Drept Inalienabil. Nu poate fi instrainata, anulata, fara a distruge insasi esenta umana a celui in cauza.

Nu e vorba doar de moralitate. Esenta politica a unui individ vine din libertate si responsabilitate. Ordinea politica a libertatii si democratiei sta in exact aceasta asumptie. Creste din constiinta morala si religioasa libera, din libertatea de gandire si credinta. Nu poti construi o societate libera pe abuzul si distorsionarea constiintei si credintelor membrilor societatii. Exista o sfera in care nicio putere lumeasca nu poate si nu trebuie sa incerce sa interfereze.

Asta e tot. Despre asta vorbim aici: Despre ofensiva fara precedent istoric asupra libertatii de constiinta si expresie ce are loc sub ochii nostri .Pe toate canalele, cu noi mijloace tehnice si noi justificari ideologice. Dar noi preferam sa ne prefacem ca nu vedem. Suntem prea destepti si avansati ca sa intelegem notiuni depasite cum e libertatea de constiinta si expresie. Suntem in era Facebook, nu? Progres.

Exilul Facebook

În dimineața aceasta am aflat că Profesorul Paul Dragoș Aligică a fost suspendat de rețeaua comunistă Facebook. Nu știu să vă dau acum mai multe detalii, le voi afla, dacă sînt, pe parcurs. Dar cred că este suficient ce a scris în ultima vreme, despre Facebook, în apărarea noastră, a celor blocați absolut mișelește.

Dacă pînă mai ieri ziceam că mor cu ei de gît (cu neisprăviții cărora li s-a dat un scop în viață, să caute postările de ani de zile ale oamenilor și să reporteze tot, absolut tot ce încalcă, chipurile, ”standardele comunității”), acum prefer să-i văd cum mor singuri. De plictiseală, eventual.

Nu am să stau la mîna ajunsă la butoane a unor neterminați și să le dau apă la moară făcîndu-i să se simtă importanți în cea mai sinistră formă de comunism, cenzura. Ar însemna să-mi recunosc o vină care nu poate exista decît în creierele minuscule ale celor care nu suportă și altă părere, iar pe a lor vor să o impună cu forța.

Așa că de acum încolo, acesta este locul în care puteți comenta orice. Puteți posta, în comentarii, fără frică, tot ce doriți. Nu sînt admise comentarii antisemite, de instigare la fapte reprobabile  și jigniri gratuite. Atît.

Acestea fiind zise, închei cu un citat din Paul Dragoș Aligică și vă aștept cu linkuri, cîntece, ”bună dimineața” și ”bună seara”, urări de zilele onomastice, poze cu animalele voastre preferate, ce vă trece prin minte și suflet. Aici sînteți, spre deosebire de acolo, liberi.

Eliminand si cenzurand tot ceea ce deviaza de la pseudo-„standardele” pseudo-„comunitatii” sale, facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic- targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

(Primul amendament al Constituției SUA: The First Amendment states “Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.”)

 PS: Urmează să văd cum rezolv tehnic această problemă, dar asta este treaba mea. A voastră este să vă exprimați liberi.

Democratie vs santaj

In momentul in care cetateni obisnuiti, figuri publice sau organizatii nonguvernamentale cheama la bociotarea unor firme pe considerente de responsabilitate sociala corporata, ne aflam in normalul domeniului constitutional, civic, legal si moral al exercitarii functiei democratice esentiale. Se numeste democratie. Se numeste capitalism democratic.

In momentul in care o organizatie mass media – aflata in culpa si in evident conflict de interese – foloseste platforma sa pentru a defaima si a mobiliza publicul sau impotriva firmelor care NU vor sa plateasca, finanteze, foloseasca firma respectiva, suntem in cu totul alt domeniu. Se numeste santaj.

Ce facem daca fiecare post de televiziune incepe sa asmuta publicul impotriva firmelor care din varii motive nu fac ceea ce interesele financiare ale postului X sau Y cred ca trebuie sa fie facut?! Adica sa le dea lor contracte si bani. Ce facem cand platformele publice sunt folosite pentru a extrage taxe de protectie de la firme si indivizi? Deja s-a depasit orice masura si in aceasta privinta.

Este o chestiune de resortul CNA si – tind sa cred – de domeniu penal.

Iar celor care cred ca pot raspunde la asta invocand mecanic „libertatea de expresie” sau „jurnalisti” spun un singur lucru: A se scuti! Asta ca sa nu fac apel la traditionalul si romanesc-balcanicul indemn…

(Foto: adistudio.co)

M-am luminat! Tot noi sintem prosti

Că nu l-am înțeles. Și mulți! În frunte cu președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care a înțeles la fel. Prost, ca și noi.

Geniu pustiu, președinte nepereche. Știu că-i place Eminescu. Și sper că e doar unu’ între aleși. Că mîndru-n toate cele, sigur.

Și mai că-mi vine să-l compătimesc. Am luat omul din casele și rostul lui, din tihna burgului transilvan, și l-am adus cu forța în Dealul Cotroceniului, de trebuie să facă naveta la nevastă săptămînal. Și să vorbească în crucea nopții, de la Bruxelles, că nici ăia nu-s oameni de nu respectă weekend-urile. Noroc cu salariul, pensia, călătoriile, vila de protocol și alte asemenea asociate funcției, că parcă văd că trebuia să cerem scuze că l-am deranjat.

Și pentru că, prin următoarele, s-a plasat în defensivă, semn de slăbiciune, începe să-mi fie milă. Dar nu știu de cine, mai întîi, de noi sau de el?

Eu nu sunt apropiat de această televiziune, de acest trust de presă.

Dar pentru că îl preocupă atît de tare dreptul la libera exprimare:

În acelaşi fel însă sunt ferm convins că dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare şi libertatea presei sunt dintre cele mai valoroase bunuri câştigate la Revoluţia din decembrie 1989. Şi cred că oricând apare posibilitatea ca acestea să fie suprimate, nu neapărat dintr-o intenţie, dintr-o abordare stângace câteodată, acest lucru trebuie atenţionat.

Aștept ca atunci cînd legea anti-defăimării va reveni în parlament, cum a declarat inițiatorul, să ne aștepte în stradă, cap de coloană. Că sigur venim. Și să-l tragă public pe Dragnea de mustață.

Declarația integrală:

Altfel, a încercat să explice ce-a vrut să spună acum două zile. Să așteptăm săptămîna viitoare explicația la ce a spus acum. Vai, mi-e rușine că am speculat, interpretat, haidi pa, las-o baltă că n-ai dres-o. ”Elvira, ce vezi tu nu-i adevărat!” ține o dată, de două ori, dar nu permanent. Că Elvira nu-i atît de tîmpită ca să nu-ntrebe pînă la urmă: dar cum e?

(Foto: paginadepolitica.ro)

O eroare de comunicare sau o uriasa eroare?

 

Dezbaterea publică, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor puterii executive şi legislative, începând cu Preşedintele şi Prim – ministrul  României, Preşedintele Senatului, parlamentari cu vocaţie de formatori de opinie şi importanţi reprezentanţi ai presei scrise şi audiovizuale conţin aprecieri  de natură a pune sub semnul precarităţii  o procedură judiciară  ce se constituie, prin lege, ca parte a procesului penal – şi anume executarea hotărârii judecătoreşti.

Astfel de manifestări riscă să exceadă cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România, prezentând un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia prin deviere de la principiile statului de drept.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii îşi manifestă îngrijorarea faţă de exprimarea  publică a unor opinii în cauză, fără a distinge între actul de justiţie propriu – zis şi acţiunile autorităţii publice responsabile cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii invită reprezentanţii autorităţilor statului, instituţiile de presă şi societatea civilă, la o abordare echilibrată, lucidă şi rezonabilă a dezbaterii publice, ca semn de matură asumare a logicii democratice şi a echilibrului puterilor în stat.

Fragment din precizările președintelui CSM, judecător Mircea Aron, privind ”recentele demersuri ale puterii legislati.ve, precum şi mesajele publice ale reprezentanţilor de vârf ai puterii executive, respectiv Preşedintele şi Prim ministrul României, privind acţiunea, amplu prezentată şi comentată mediatic, a punerii în executare, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul cunoscut publicului sub denumirea „dosarul ICA”.

Măcar acum vă este clar, domnule președinte Klaus Iohannis, că ați depășit limitele constituționalem care prevăd separația puterilor în stat, prin declarația de ieri, calificînd drept ”banale motive administrative” hotărîrile Justiției, și vorbind despre libertatea de exprimare într-o situație care nu are absolut nimic de-a face cu aceasta? Sînteți conștient de gravitatea și consecințele celor declarate? Și dacă da, ce intenționați să faceți? Sau să ne așteptăm și la grațierea lui Dan Voiculescu, pe care să o motivați ca nefiind un act politic, ci o solidaritate între scriitori?

”Banale motive administrative”? Ați ciuruit Constituția și statul de drept. Un fleac, ne-ați ciuruit, nu?! După cum se vede din comunicatul de mai sus, nu și Justiția. Încă. Pentru că ce încredere mai prezentați de acum încolo, în condițiile în care nu știți ce înseamnă libertate de exprimare și ce înseamnă o hotărîre definitivă în Justiție? Pentru că dacă ați fi știut, presupun – vreau să mai cred, încă – că nu vorbeați exact atunci cînd ar fi trebuit să tăceți. Iar dacă intenționați să spuneți acum că a fost o eroare de comunicare, vă amintesc că și despre tentativa de lovitură de stat, din vara anului 2012, ați declarat același lucru. O eroare de comunicare!

O eroare e posibil să rămîneți în istorie, tot ce mai contează acum este cît ne vor afecta pe noi toți, românii, erorile dumneavoastră.

Iar dacă cineva mai încearcă să prostească lumea, cum procedau influencerii sau cu ce se umpluse ”hăul de potențial” înainte și imediat după alegerile prezidențiale, prezentîndu-vă erorile, lipsa de reacție și absenteismul funcțional drept delimitare de fostul președinte al țării, Traian Băsescu, să știți că e posibil să vă prostească în față și pe dumneavoastră. Iar dacă pînă acum nu ați reușit să vă dați seama, chiar reprezentați o eroare. Una uriașă, ale cărei costuri nici nu le anticipăm măcar.

Comparația, aici.

(Foto: pressalert.ro)