Exilul Facebook

În dimineața aceasta am aflat că Profesorul Paul Dragoș Aligică a fost suspendat de rețeaua comunistă Facebook. Nu știu să vă dau acum mai multe detalii, le voi afla, dacă sînt, pe parcurs. Dar cred că este suficient ce a scris în ultima vreme, despre Facebook, în apărarea noastră, a celor blocați absolut mișelește.

Dacă pînă mai ieri ziceam că mor cu ei de gît (cu neisprăviții cărora li s-a dat un scop în viață, să caute postările de ani de zile ale oamenilor și să reporteze tot, absolut tot ce încalcă, chipurile, ”standardele comunității”), acum prefer să-i văd cum mor singuri. De plictiseală, eventual.

Nu am să stau la mîna ajunsă la butoane a unor neterminați și să le dau apă la moară făcîndu-i să se simtă importanți în cea mai sinistră formă de comunism, cenzura. Ar însemna să-mi recunosc o vină care nu poate exista decît în creierele minuscule ale celor care nu suportă și altă părere, iar pe a lor vor să o impună cu forța.

Așa că de acum încolo, acesta este locul în care puteți comenta orice. Puteți posta, în comentarii, fără frică, tot ce doriți. Nu sînt admise comentarii antisemite, de instigare la fapte reprobabile  și jigniri gratuite. Atît.

Acestea fiind zise, închei cu un citat din Paul Dragoș Aligică și vă aștept cu linkuri, cîntece, ”bună dimineața” și ”bună seara”, urări de zilele onomastice, poze cu animalele voastre preferate, ce vă trece prin minte și suflet. Aici sînteți, spre deosebire de acolo, liberi.

Eliminand si cenzurand tot ceea ce deviaza de la pseudo-„standardele” pseudo-„comunitatii” sale, facebook va deveni curand platforma platitudinii, mediocritatii si imbecilitatii umane – destinata marketingului economic si politic- targetat de niste cretini care prin accident biografic au ajuns la butoane, catre alti cretini care nu au avut parte de acest noroc.

(Primul amendament al Constituției SUA: The First Amendment states “Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.”)

 PS: Urmează să văd cum rezolv tehnic această problemă, dar asta este treaba mea. A voastră este să vă exprimați liberi.
Facebook Comments

28 Comments Exilul Facebook

  1. Horațiu

    (prefață la documentarul video – Marxismul cultural, plaga care a corupt America)
    ___________________________
    Marxismul cultural, neomarxismul, corectitudinea politică, multiculturalismul, asa-zisul progresism, Freudo-marxismul sânt toate expresii ale marxismului heterodox, fenomen ideologic care își are rădăcinile identificabile imediat după primul război mondial. Oarecum disjunct față de marxismul ortodox consacrat in 1917 prin lovitura de stat bolșevică de la Moscova și exportat apoi la scară globală după al doilea război mondial.
    Apariția marxismului heterodox a fost rodul deziluziei marxiștilor rămași în afara Uniunii Sovietice. Corifeii neomarxismului sânt cei cunoscuți ca fondatorii Școlii de la Frankfurt: Antonio Gramsci, Theodor Adorno, Herbert Marcuse, Max Horkheimer, Georg Lukacs etc dezolați de evidența faptului că soldățimea muncitoare întoarsă de pe frontul de vest nu s-a dovedit la înălțimea așteptărilor, că nu a avut „conștiința de clasă” mult așteptată de bolșevici pentru a răsturna prin violență guvernele „burgheze” din propriile țări. Ba mai mult, în ianuarie 1919, în haosul care a urmat primului război mondial si speculat de activismul bolșevic în toată Europa, in Germania soldații în curs de demobilizare, sau proaspăt demobilizați, Freikorps-urile, au acceptat la cererea autorităților să ia din nou armele în mâini și să spulbere baricadele gherilelor bolșevice instigate de la Moscova; unde lovitura de stat tocmai reușise. Dezolarea marxiștilor din Vest era cu atât mai mare cu cât Marx anticipase reușita comunismului în primul rând în Anglia și țările vestice, adică acolo unde capitalismul s-a dezvoltat istoric, a fost secondat de apariția unei muncitorimi tot mai numeroase și cu o conștiință de clasă care ar fi trebuit să fie pe măsura celor 4-5 generații care au însoțit indrustrializarea. Or, nu s-a întâmplat conform predicțiilor lui Karl Marx ci tocmai pe dos: comunismul a fost impus prin lovitură de stat în Est, in Rusia țaristă, adică exact în cea mai înapoiată țară din Europa si cu muncitorimea cea mai puțin numeroasă, cea mai greu definibilă, sezonieră în cea mai mare parte din timp, țara cu muncitorimea cea mai fantomatică. Ceea ce avea să pună in curând marxiștii europeni într-o poziție disidentă față de Lenin și cei de la Moscova in privința căii de urmat.
    Ăsta e momentul când marxiștii rămași din afara Uniunii Sovietice au început să interogheze trăinicia „societății burgheze”, după cum o numeau ei. Să interogheze originea rezistenței societății în fața seducției comuniste. Să interogheze mai bine zis fundamentele civilizației occidentale, ale Europei tradiționale în ultimă instanță.

    Și ce-au aflat ? Au aflat ceva cu bătaie lungă în timp și care are directă legătură cu noi astăzi: au aflat că în spatele convingerilor care au respins seducția comunistă stau proprietatea privată, familia tradițională, sexualitatea reglementată după codurile traditional-creștine, valorile creștine și libertatea de conștiință asociată, respectul față de lege si statul perceput ca național, rege, guvern și mai ales în unele țări vestice libertatea investită cu valoarea politică supremă, care stă la baza regimurilor parlamentare. Toate astea trăite mai mult sau mai puțin conștient și codificate după normele acceptate tradițional.

    Din speculațiile astea, corifeii viitoarei școli de la Frankfurt au înțeles că subminarea Occidentului și a civilizației europene e posibilă, dar, spre deosebire de cei de la Moscova, e posibilă numai pe drumul cel mai lung, însă drumul cel mai sigur: subminarea pas cu pas a valorilor tradiționale care în Occidentul „burghez și decadent” au respins seducția comunistă ca pe o grefă de piele incompatibilă cu imunitatea generală.
    Heterodoxia marxismului cultural e convergentă cu marxismul economic, ortodox, dacă ne gândim că ambele au vizat subminarea civilizației europene, a libertăților și a regimurilor parlamentare si ambele își deduc ideologia din aporiile egalității. Spre deosebire de cel ortodox, marxismul cultural, heterodox, are în comun cu fascismul cultural axioma că totul „e politic”. Ontologizarea politicului.

    Documentarul de mai jos bifează instrumentarul cu care marxismul cultural a fost prins în flagrant operând neautorizat in țesutul social al civilizației europene de pe ambele maluri ale Atlanticului: Teoria Critică, relativismul valorilor, relativismul cultural. Aspectele „evadării” corifeilor neomarxisti din Germania încăpută pe mâna lui Hitler și regruparea lor în Anglia și apoi în Statele Unite ne permit să urmărim regruparea comando-urilor ideologice in noile patrii de adopțiune și subversiune premeditată. In SUA prima universitate penetrată de virusul marxismului cultural a fost Universitatea Columbia in anul 1938. Celelalte vor urma rând pe rând mai ales după al doilea război mondial. Era brațul celălalt, brațul nevăzut al marxismului cultural care va infesta America chiar sub nasul lui McCarthy. Radarul său funcționa pe lungimea de undă a Moscovei, adică a comunismului vizibil, a marxismului ortodox. Fapt e că începând din anii ’60 establishment-ul și societatea americană incepeau să nu-și mai recunoască tinerii. Și nici tinerii, părinții. La fel și în Europa occidentală..
    La cap de linie, noi ne felicităm astăzi în Est că ne-am emancipat de satrapia Moscovei, ceea ce e de înțeles, numai că părinții adoptivi din Vest sânt mutanții ideologici ai școlii de la Frankfurt. Ceea ce incepe să semene a.. coșmar.

    Vă rog să urmăriți documentarul de mai jos!
    Merită. Clarifică multe piese din puzzle-ul lumii pe care o trăim. Chiar și pentru noi, esticii. Mai ales după 1989 încoace.

    Reply
  2. Horațiu

    Comunism=Nazism (+ perversitate)
    Contrar minciunii oficializate de zeci de ani, nazismul a fost tot extrema stânga. Nu extrema dreaptă, așa cum a reușit propaganda istorică a stângii să impună sloganul prin insistență și manipulare. E de fapt cealaltă fațetă a aceleași monede: fenomenul totalitar, care a făcut atâta rău Europei și lumii întregi. Nazismul și comunismul sânt două expresii ușor diferite ale ideologiei socialiste. Sânt verișori ideologici: gândire unică, partidul-stat, partidul unic, partidul deținător al adevărului absolut, conducătorul mesianic, cultul personalității, Statul colectivist in locul individului, economie de stat-planificată la comuniști, economie puternic etatizată, dirijistă și controlată fiscal la naziști, cenzură și subordonarea presei scrise, radioului și televiziunii, suprimarea și reprimarea oricărei opoziții, controlul gândirii și apariția poliției politice, adică poliția de opinie, adversitate ideologică împotriva libertăților individuale și a regimurile parlamentare.
    Nazism, după acronimul german N.S.D.A.P înseamnă Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani. Cu deosebirea că naziștii doreau aplicarea ideologiei socialiste doar in cadrul „rasei superioare”, germanice, iar sovieticii întregii lumi. Naziștii reprezintă national-bolșevismul, iar comuniștii internațional-bolșevismul. Primii au dat întâietate rasei în promovarea socialismului, ceilalți au ignorat-o in numele egalitarismului internaționalist al socialismului. De aici, două consecințe devastatoare pentru lume: ura de rasă la naziști, ura de clasă la comuniști.
    Pe deasupra, comunismul lui Lenin și Stalin a precedat nazismul cu 16 ani (1917-1933). Așa că Hitler a avut de unde să învețe „arta” uciderii în masă. „Holodomorul” lui Stalin din toamna lui 1932 până în primăvara lui 1933 impotriva ucrainenilor posesori de pământ a precedat „Holocaustul” nazist al evreilor cu 10 ani. Până și poliția politică GESTAPO naziștii și-au format-o sub îndrumarea criminalilor din NKVD-ul sovietic. Lucruri pe care stânga le-a negat întotdeauna, iar stânga occidentală le neagă astăzi.
    In disprețul memoriei milioanelor de nenorociți invocați in documentarul video de mai jos, Jean Claude Yuncker ditamai președintele Uniunii Europene împreună cu toată floarea cea vestită a întregului Apus neomarxist care s-a cuibărit la Bruxelles și ONU îl sărbătorea, atenție! nu îl comemora, ci îl sărbătorea pe Karl Marx anul trecut cu ocazia bicentenarului nașterii sale (1818-2018). La Trier, în orașul său natal din vestul Germaniei, socialiștii din fruntea UE inaugurau în imnuri de slavă statuia de 6 m înălțime a bestiei ideologice a comunismului. Intelectualul cu sânge în vârful peniței. Aceeași ciumă neomarxistă continuă minciuna opoziției radicale dintre nazism și comunism: in timp ce doar primul e incriminat, ultimul e înconjurat cu un cordon sanitar de minciuni, îngăduințe și amnezii suspecte. La fel și în presa mainstream occidentală ca și în manualele școlare. Victimele nazismului par a fi invocate până la sațietate doar pentru a fi paravan și uitare pentru cele peste 100 de milioane de cadavre ale comunismului de pe tot globul, intre 1917-1987. Ceea ce o sfidare inclusiv pentru memoriei (utilizată) a celor dintâi. Cam asta-i dubla măsură cu care cele două totalitarisme sânt cântărite de etică hemiplegică a neomarxistilor ce au ajuns să dirijeze uniunea europeană în ultimii 30 de ani.
    Documentarul de mai jos o confirmă ——>

    Reply
  3. Horatiu Coman

    Știam de mult că o să se ajungă la profesori bătuți si înjunghiați în învățământul nostru.
    Ceea ce e mai grav e faptul că conceptul nefast de „democratizare” socialistoidă a învățământul a cotropit școala cu idea-forță a terorismului intelectual care decretează că, citez, „toată lumea trebuie să facă școală, cât mai multă scoală si cu orice preț”. In acest „cu orice preț” stă toată tragedia…
    NU, nimeni nu trebuie să facă cât mai multă scoală si cu orice preț, decât cel care vrea, se străduiește si mai ales poate, are minte pentru a urca cât mai sus! După un învățământ primar obligatoriu pentru alfabetizare, doar selecția notelor, comportamentul si străduința ar mai trebui sa opereze. Adică selectiv. Inclusiv prin părinții care cooperează cu scoală pentru copiii lor sau nu.
    Chiar in democrațiile consolidate există câteva instituții care nu funcționează, si nu pot funcționa pe baze democratice decât falsificându-le rostul si rodul. In detrimentul tuturor. In detrimentul binelui general. Două dintre ele sant biserica si școala de toate gradele. Ambele sant instituții bazate pe AUTORITATE. Prima, pe autoritatea dogmei, a doua pe autoritatea cunoașterii si a dascălului din spatele ei. Armata e o altă instituție care nu poate funcționa democratic, ci doar pe principiul disciplinei ierarhice.
    Atâta timp cât vom continua să subminăm din rațiuni democratice prost înțelese si prost plasate autoritatea cunoașterii nu va fi posibila nicio reforma serioasă in învățământ. Atâta timp cât principiul terorismului intelectual care decretează ca „toată lumea TREBUIE sa facă școală, cât mai multa scoală si cu orice preț” nu va fi înlocuit cu restabilirea autonomiei școlii bazate pe principiul corect că „toată lumea are doar DREPTUL să aibă acces nediscriminatoriu la învățământ” nu vom scăpa de degradarea continuă a instrucției publice. De epidemia de diplome si doctorate la drumul mare si nici de invazia amenințătoare a sfertodocților sau a părinților indignați de rigoarea discriminatorie a notelor. Adică nu vom scăpa de consensul sinucigaș in care ne complacem împotriva luptei de ariergardă pe care ultimii profesori de vocație o mai duc in numele adevăratei educații si instrucții.
    Școala si profesorii se confruntă astăzi cu probleme si situații inedite, de neînchipuit altădată, care le denaturează rostul si le distrag in mod nemăsurat atenția: violența în curs de generalizare în școli, indignarea amenințătoare a prea multor părinți, vandalismul impenitent, obrăznicia nesancționabiă eficace, responsabilitatea pazei si a securității tuturor elevilor, securitate tot mai precară dealtfel, haosul reformelor fără sfârșit si scriptologia maniacală a rapoartelor pretinse de inspectorate. Pe deasupra, evacuarea prin lege a principiului selectiv pe durata învățământului – școala obligatorie de 10-12 clase – a reținut prin școli tot felul de derbedei care sfidează atât disciplina si autoritatea dascălilor cât și securitatea colectivă, inclusiv a profesorilor. Toate astea sant consecința directa si aproape exclusivă a terorismului impus pe plan intelectual de principiul devastator al „democratizării” învățământului cu orice preț, pentru toată lumea si nediscriminatoriu.
    Da, discriminatoriu, un cuvânt care ne crează tuturor repulsie astăzi, începând cu Ecaterina Androneascu si ceilalți corifei care s-au folosit de ideea nefastă a „democratizării” progresiste in învățământ ca de un ALIBIU pentru dezastru.
    Da, atunci când dădeau note si sancționau lenea, indolența si reaua purtare sau atunci când, din contra, premiau gradele de excelență din clase, profesorii de altădată discriminau. Pe silabe si fără nicio teamă de indignările progresistoide: dis-cri-mi-nau !
    A discrimina înseamnă in mod esențial a „separa”, a „distinge”. Pentru ca numai asa poate opera selecția benefică întregii societăți. E loc destul pentru toată lumea după ce selecția operează. E loc si pentru cel care nu are capacitatea să facă liceul dar poate urma o bună scoală profesională, e loc si pentru cel pentru care liceul e ultima frontieră si a dobândit in mod real cultura generală, la fel si pentru cel pentru care facultatea nu mai poate fi urmată de excelența unui doctorat adevărat. E loc destul pentru că de toți are nevoie societatea si diviziunea sociala a profesiilor: si de strungar si de contabil si de doctor, instalator, antreprenor, profesor sau gunoier. Insă mancurtizarea generală la care insistența maniacală a propagandei stângii progresiste a supus chiar si societățile occidentale a reușit să scoată din uzul public până si ideea, corectă . de selecție, prin denaturarea ideologică a conceptului primar de discriminare.
    Dacă admitem observația de bun simt, clasic-liberală, a principiului că nu trebuie să fim egali decât in fata Legii si a lui D-zeu, ne putem șterge undeva cu teroarea egalitară a socialismelor de toate felurile. Sant atâtea alte domenii unde selecția, adică discriminarea e de dorit, pentru ca NU santem egali de la natură Si nici nu putem fi. Școala e doar un domeniu care reclamă astăzi selecția discriminatorie mai mult decât orice. Asta poate însemna la rigoare exmatricularea provizorie si chiar definitivă când e cazul, poate însemna selecția discriminatorie, adică selectivă a celor care nu pot să facă cu adevarat o scoală profesională, a celor care nu pot sa urmeze cu adevărat un liceu sau nu au capacitatea să se specializeze la o facultate.
    In fond, discriminăm in atâtea alte situații de viată, dar nu ne dăm seama. Când convenim să ne alegem partenerul de viată discriminam intre alte variante posibile. Îmi place de ea si nu de cealaltă sau îmi place, simt că mă pot alia in viată cu el si nu cu celalalt. La fel facem la cumpărături. Discriminam, fără milă, intre un produs si altul în funcție de interesele noastre legitime. Nici prin cap nu ne trece că de fapt discriminăm o firmă , un producător, in detrimentul altuia. La fel, când ne alegem prietenii. De ce atunci n-ar reveni distincția, adică selecția discriminatorie si in scoală si în clase? Doar de frica stigmatizării cu care operează marxismul cultural?
    Că stânga istorică e in mod esențial anticoncurențială o dovedește limpede „democratizarea” egalitară care a trântit la pământ si învățământul multor țări occidentale după 1970. Model preluat si de oportuniștii noștri care și-au început carierele in timpul celeilalte reforme anticoncurențiale începute în 1978 de Ceaușescu si care stabilea obligativitatea celor 10 clase si denaturarea liceului, ca învățământ de cultura generală, prin confuzia transformării lui in scoală profesională superioară . I-a mai mai rămas Ecaterinei Andronescu să pună pe butuci școala romanească prin desăvârșirea „democratizării” învățământului de masă în stilul anticoncurențial occidental de data asta. Adică prin alibiul progresismului de stânga la care mai vechii comuniști ce ne-au populat ministerele după 1990 au aderat spontan. Din empatie ideologică .
    Să ne mai mirăm de „reformita”continuă prin care toată lumea trebuie strecurată cumva prin scoală, egalizată cât mai în sus si prin cât mai multe diplome? Că am ajuns să punem carul înaintea boilor, adică bacalaureatul care era urma să fie luat după intrarea fără examen la facultate pentru cei care nu l-au trecut la timp?
    In situația data, nu mă mai mir de lașitatea multor profesori vizavi de colega lor, profesoara de matematică înjunghiată si abandonată de frica
    societății, a legilor si a regulamentelor care au făcut din profesor un paria, Adică prietenul mai mare cu care elevul se poate trage de șireturi in numele mai vechiului sau mai noului egalitarism socialist.
    https://www.jurnalistii.ro/revolta-unui-dascal-dupa-ce-profesoara-injunghiata-din-ploiesti-a-fost-gasita-vinovata-va-pasa-doar-de-voi-membri-ghiocei-ai-comisiei-de-ancheta/?fbclid=IwAR32stTdswyj2drrV9NyGhBzhPau8OUIzrCiYdP50SDFh6EX992JmLxqsFw

    Reply
  4. Andrei Rugină

    “I told the president if he had a healthier diet over the last 20 years, he might live to be 200 years old. I mean, he has incredible — he has incredible genes. If I didn’t watch what I ate, I wouldn’t have the cardiac and overall health that he has. So he’s very healthy despite those things, and I don’t think that he does that any more. I mean, you know, he’s in the White House now. He’s eating what they’re — what the chefs are cooking for him now, and they’re cooking a much healthier diet for him now. We’re going to continue to work on that, make that even healthier. I would say the answer to your question is he has incredibly good genes, and it’s the way God made him.”

    http://dailycaller.com/2018/01/16/presidential-doctor-donald-trump-good-genes/?utm_content=buffer0b2e3&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

    Reply
  5. Laurențiu

    Poate ar trebui puțină promovare a Gab pe Blogary. Cred că mai multă promovare a Gab pe platformele din România ar duce la momentul menționat de Dl. Aligică mai repede. Am avea un loc unde libertatea de exprimare e la ea acasă pentru mult timp de acum înainte, măcar printre conservatori.

    Reply
  6. Daniela Paun

    Luptam cu copy and paste si share. Tocmai am creat pe Pinterst un buton „cenzura com unista”. In decembrie ’89 am hotarat ca nimeni nu imi va mai pune pumnul in gura, niciodata, niciunde. Doamne, ajuta-ne!

    Reply
  7. Bogdan

    Bine ati revenit acasa! Eu v-am cautat in fiecare zi doar aici si m-am bucurat sincer de fiecare data cand v-am gasit sa va citesc 🙂

    Reply
  8. Andrei Rugină

    Și la suspendarea mea pe 3 zile, cu cîteva minute înainte de cea a Prof. Dragoș Paul Aligică, am invocat Primul Amendament, mai ales că haita lui Țuki a neglijat să-mi specifice postarea care le-a violat sentimentele. Mi-a răspuns un roboțel care mi-a mulțumit cu căldură pentru feedback, asigurîndu-mă că echipa de roboței ai standardelor standardizate va lucra neobosit, pînă la ultima suflare, să vadă ce și cum! 🙂

    Reply
    1. Florina Neghina

      Ce mai înseamnă pentru ei Constituția? Niște jafuri care nu suportă să piardă. Și pierd, și dau vina pe noi, în loc să vadă adevăratul motiv pentru care pierd.

      Reply
      1. Florina Neghina

        Nici eu nu mă aștept să stau liberă pe acolo prea mult timp. Liberă vorba vine, că scriu cu semne în locul literelor și mă gîndesc de trei ori înainte să dau publish. Ceea ce este o porcărie, pe mine mă știți, numai necivilizată nu sînt.

        Reply
  9. Bogdan

    Sper să mai putem conversa măcar pe messenger. Mai am lucruri interesante să-ti arat, să te întreb.
    Un articol de ieri, din presa de aici e foarte interesant.

    Reply
    1. Florina Neghina

      În perioadele în care nu sînt blocată, se poate. Dar acum, de exemplu, cînd ispășesc ”pedeapsa” de 30 de zile, nu pot scrie nimic nici acolo. Văd ce mi se trimite, dar nu pot răspunde.
      Rămîne formularul de contact de aici, la nevoie.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *