Dorelian Bellu (Mondorama și dexonline.ro):

Klaus a turnat aceeaşi zeamă chioară de cuvinte, cu joc prost de scenă şi cu accentul pus pe vorbe goale. În Hellvig vedeai un chiștoc de om care se visa star de baschet: s-a autoelogiat despre cât de mult a făcut cu puţinele resurse care i s-au oferit; la fel de suferind de importanţă şi găunos precum ocrotitorul său politic, Klaus.
Pe lângă cei doi şi nu numai, Cioloş arată a om cât se poate de normal. Răspunde la întrebări civilizat, vorbeşte egal, fără stridenţe chiar şi atunci când este atacat absurd. Câţiva oengişti zburliţi din principiu l-au numit zilele astea mâna tehnocrată a lui Big Brother. Omul a răspuns fără vreo pornire de harţă că i se răstălmăciseră declaraţiile: Am spus doar că vreau o dezbatere pe tema asta.

Nu doar astăzi, dar în general Cioloş pare dintr-un alt aluat în comparaţie cu mai toţi cei care fac politică. Nu dă cu paltonul de maşină indignat, nu-şi exhibă infantil patriotismul ţinând mâna la inimă când îi cântă imnul, nu-şi umflă pieptul ca un plutonier vorbind despre interesul naţional, nu suferă de narcisism punându-şi poza pe facebook la fiecare postare, nu-l auzi lăudându-se că a rupt statistica cu realizări economice şi nici că face o altfel de politică. N-o să-l compari cu Ponta pentru că oricine ar ieşi bine dintr-o astfel de alăturare, dar Cioloş pare o prezenţă atât reconfortantă pe lângă fanfaronada şi şmecheria agresivă cu care ne obosea plagiatorul de fiecare dată când era în faţa unui microfon.
Astăzi la şedinţa de bilanţ a ANAF-ului vorbea de nevoia de acţiune umană şi fermă deopotrivă. De fapt, asta e conduita pe care a părut să o arate mereu Cioloş.

Da, le are pe ale lui. Este adevărat că a acceptat în echipa guvernamentală câţiva oameni de nimic precum Dâncu, Tobă sau Curaj, că s-a trezit şi el aiurea să condamne ANAF-ul, la şedinţa parlamentului convocată de Antena 3, sau că a repetat în mai multe rânduri că doreşte ridicarea MCV-ului. Dar este greu să detectezi urme de intenţie malefică în aceste ratări.

În fine, să încercăm să ne închipuim ce ştiri ar fi venit dinspre guvern în an electoral, cu un pesedist sau un penelist premier, cum am fi auzit toată ziua despre creşteri de salarii, de pensii şi de alocări bugetare având în spate combinații partinice.