Nu le restricţionaţi dreptul de a ne ucide şi, în acelaşi timp, dreptul de a avea parte de tratamente civilizate şi procese conforme cu legislaţia civilizaţiei pe care vor să o distrugă. Este scopul lor declarat, iar noi nu avem voie să ne apărăm. Ei să aibă drepturi oferite de noi, civilizaţii, în timp ce la ale noastre să renunţăm.
Este concluzia implicită a raportului Comisiei Feinstein – senator democrat de California – privind închisorile secrete ale CIA, raport pritocit de mai bine de trei ani şi publicat săptămîna trecută – întîmplător, desigur – cu puţin timp înainte ca majoritatea în Senatul american să fie preluată de către republicani, în urma alegerilor din noiembrie curent.
În peste 500 de pagini făcute publice, din cele peste 6000 existente, sînt descrise nu atrocităţile săvîrşite de terorişti pe pămînt american, ci tortura la care au fost supuşi cei capturaţi, de către bestiile CIA. Cele aproape 3000 de victime ale atentatelor din 11 septembrie 2001 devin, după 13 ani, insignifiante pe lîngă dreptul teroriştilor de a nu fi torturaţi. Nu din sadism, nu ca răzbunare, ci în scopul obţinerii de informaţii privind următoarele atacuri planificate, în scopul salvării cine ştie cîtor vieţi omeneşti nevinovate.
Dar ce contează?! Din media occidentală de stînga pornit, tăvălugul revoltei împotriva torturii cuprinde din ce în ce mai multe minţi. Tortură aplicată de lumea civilizată, în secolul XXI? De neconceput! Ori sîntem civilizaţi, ori nu mai sîntem. Waterboarding, hrănire şi hidratare rectale, privare de somn, muzică, metale grele, la maximum? Atrocităţi, fără discuţie. De care au suferit bieţii „luptători pentru libertate”, cum probabil vom fi obligaţi să le spunem în curînd, conform corectitudinii politice. În ce context şi în ce scop, nu contează. Cum nu contează nici că în raport nu figurează nici o depoziţie a vreunui membru CIA, astfel încît aceştia abia îşi mai fac auzite părerile acum, după izbucnirea scandalului.
Iar ce spun ei, mai vocal sau mai timid, subiectul fiind extrem de sensibil, contrazice concluziile raportului. Au fost obţinute informaţii foarte importante prin aplicarea „enhanced interrogation tehniques”. De la unii din cei mai feroce terorişti. De la acei aşa zişi oameni, unii de o inteligenţă uimitoare, şi aici umanul din ei se opreşte. Umanitatea lor pretinde însă procese corecte, desfăşurate pe pămînt american, adică exact pe pămîntul pe ai căror locuitori de drept doresc să-i ucidă. Adică acolo unde publicitatea unui proces le-ar permite să-şi propage aberaţiile şi să-şi promoveze cauza criminală cu mult mai uşor decît în mod uzual.
Şi totuşi, aflînd acestea – în rezumat – cît de naiv poate cineva să fie ca să creadă că s-ar fi putut proceda altfel cu aceste exemplare compatibile genetic numai cu oamenii, în accepţiunea deplină a termenului? Nici măcar în categoria „prizonieri de război” nu se încadrează, nu sînt membri ai unei armate regulate, recunoscute internaţional, cu însemne, grade şi ierarhie specifice, clar definite, aparţinînd unei entităţi statale. Nu a existat niciodată nici o declaraţie oficială de război măcar. Este un război, dar unul neconvenţional, purtat cu arme şi metode neconvenţionale, cu un inamic aflat, posibil, pretutindeni. Cum poţi apăra lumea de atacurile acestuia? Cînd ai datoria, ca instituţie a statului, să protejezi populaţia civilă şi militară de atacuri care pot fi mai devastatoare chiar decît cel din 11 septembrie 2001?
Nu încerc să justific tortura în sine, care este condamnabilă, fără discuţie. Precizez doar contextul în care au fost folosite metodele de interogare precizate în raport şi scopul, repet, prevenirea altor atentate, mai grave sau mai puţin, dar soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi, de ce nu? – cu posibila capturare a unor arme moderne, sofisticate, destinate, ulterior, altor şi altor atacuri. Pentru că „religia păcii” este cea care pacifică prin subjugare în cele mai umilitoare moduri, prin schingiure, lapidare, decapitare, spînzurare, execuţii sumare, atentate. Fără nici un proces, conform unui singure dar pretins atotputernice judecăţi: nu i te supui.
În aceste condiţii, noi, lumea civilizată, ce ar trebui să facem? Să-i tratăm pe terorişti conform principiilor şi regulilor noastre actuale, moderne, acumulate în milenii de existenţă? Să oferim procese corecte şi încarcerare corespunzătoare celor capturaţi, timp în care, la un ceai şi un fursec, să ne spună de bunăvoie unde au planificat următorul atac? Cît de naivi, cît de lipsiţi de instinct de conservare am fi în asemenea situaţie? Gradul de civilizaţie însuşi la care am ajuns ne-ar condamna pe noi, ne-ar oferi ca victime, în acest caz, unor brute şi unui mod de viaţă aparţinînd Evului Mediu.
Numai că tocmai gradul acesta de civilizaţie, moştenit, ne obligă să-l păstrăm. Şi conform lui, să preţuim şi să apărăm viaţa. Pusă în pericol de barbari de o cruzime greu de descris, pentru care, opus principiilor noastre, viaţa omenească nu are nici o valoare.
Publicarea Raportului Comisiei Senatoriale Feinstein are consecinţe greu previzibile practic, dar anticipabile teoretic. Scăderea încrederii partenerilor externi (Polonia, Lituania şi România aflîndu-se, de exemplu, pe lista ţărilor care au găzduit închisori secrete CIA), vulnerabilizarea acestora la atacuri, scăderea încrederii cetăţenilor americani şi nu numai într-o instituţie vitală pentru apărare, punerea în pericol a vieţii unor agenţi, distrugerea unor reţele, dificultatea crescîndă pînă la imposibilitatea culegerii de informaţii importante pentru siguranţa lumii libere, acte de răzbunare ale teroriştilor, de la răpiri şi decapitări pînă la atacuri cu număr de victime imposibil de estimat.
Aşadar, cui foloseşte, pînă la urmă, publicarea Raportului Feinstein? Nouă, lumii civilizate, ori inamicilor noştri, transformaţi de acest raport din călăi în victime?
te rog să modifici la „despre” că m-am retras și eu din blogary.
nu eu fac modificarea asta, vorbeşte cu persoana căreia i-ai trimis hîrtia prin care anunţi că te-ai retras.
later: ultima modificare la „despre”, unde Mirel figurează ca retras, este făcută chiar de el, în 27 noiembrie.
nu ştiu cui trebuie să-i trimit hîrtia. nu am nici o adresă, nu am nimic. doresc să se considere că formal nu mai am nimic de-a face cu blogary. indiferent dacă operează cineva modificarea sau nu pe pagină. am scris aici şi e suficient.
şi normal ar fi fost, după înlăturarea lui mirel de la conducere, să apară şi aici un anunţ, ceva. cine a preluat asociaţia, cine este în noul board, dacă s-a propus vreo adunare generală sau minuni de genul ăsta, să ştim şi noi, pulimea, cui dăm cu sărumîna. ceaţă totală.
nu l-a înlăturat nimeni pe Mirel de la conducere, nu ştiu cine te-a dezinformat atît de grav, el s-a retras, a şi scris asta cu puţin timp înainte de a scoate blogul din online.
detalii, aici:
http://www.blogary.ro/asociatia-blogary/bleen-si-blogary-viitor/
şi repet, el a operat modificarea de la „despre” – retras – de curînd, în 27 noiembrie. vrei captură ca să te convingi?
cît depre cui şi unde să trimiţi hîrtia, e simplu, îl întrebi pe Mirel cui a predat. nu mie, asta-i cert. în ce mă priveşte, vezi comentariile de la articolul din link-ul de mai sus.
mai multe lămuriri nu-ţi pot oferi eu.
așa ceva am auzit și eu. era beat într-o noapte și i s-a năzărit să cedeze cheile și talonul asociației primului om pe care l-a întîlnit pe stradă. la fel a renunțat și la blog, astă vară. ploua cu parai ca la lăutari și el s-a gîndit să închidă blogul din senin. complet irațional omul ăsta. mă bucur că ați scăpat de el. altminteri, foarte bun bullshitul, gustos și frumos poleit. o să faceți avee cu el, prevăd.
o fi fost torturat? ‘ai nu-mi spune că discutăm on topic!
a, dar dacă tot povestim şi văd că te preocupă asociaţia şi anunţurile.
eu – şi alţii, că a anunţat public, pe Facebook, vara trecută – am văzut că asociaţia a fost implicată într-un proiect, cincinnatus.ro. aşa scria acolo, pe site (un site frumos, cu de toate, hosting, plug-in de fundraising, „despre”, cum era şi aici), că cincinnatus ăsta e un proiect al asociaţiei blogary. ei, eu, membru al asociaţiei, habar n-am avut. nici cineva din consiliul director. de adunare generală nu mai zic, că n-a fost nici o convocare. bănuiesc că numai tu ai ştiut, că nu-mi închipui că aplici dubla măsură, solicitînd numai acum anunţuri.
poftă bună la ce ai tu acolo! deşi speram să ai mirosul mai fin.
perfect. deci, acum 19 ore, Mirel scria pe Facebook:
Mirel Valentin Axinte
19 hrs · Bucharest ·
Gata, oficial de astăzi sînt pe Medium. Am băgat primul articol original, exclusiv (mai pusesem cîteva dar erau articole mai vechi). Primul articol e despre, evident, Klaus Iohannis. De acum încolo voi scrie doar pe Medium și posibil pe bleen.ro. E posibil să mai vorbim și de alte proiecte dar vom vedea, toate la momentul potrivit.
Oficial am ieșit din activitatea blogheristică. După cum știți am încetat să scriu la Blogary în iulie 2014 iar în noiembrie am cedat domeniile (blogary.ro și madameblogary.ro), arhiva și dreptul de administrare. Deci legăturile mele cu Blogary au încetat total și definitiv (nici măcar nu știu cine se ocupă de administrarea blogului).
Deci de acum încolo ne vedem pe Medium, că e mai posh (nu știu ce înseamnă dar așa am auzit, că e posh).
https://medium.com/@mirelvalentinaxinte
scrie ceva de asociaţie? nu! numai de blog. confirmă ce spuneam eu în comentariile de mai sus. aşadar, ştii cui să te adresezi în privinţa asociaţiei. şi în privinţa blogului, tot el îţi spune cui a predat.
în ce mă priveşte, ca admin de ani buni, e treaba mea dacă aprob un comentariu – atac la persoană, cel pe care îl ai deocamdată în moderare – sau nu. dar dacă am să o fac, e posibil să iau legătura cu tine tot prin terţi. avocaţi. calomnie. nu ştiu, mă mai gîndesc.
sigur, între timp ai varianta de sezon: „am fost un dobitoc”.
Crăciun fericit!
After he was beheaded, the mouth on the soldier’s severed head involuntarily moved. His remains were then driven to a city and tied to a fence, much to the enjoyment of local children. Those kids are so desensitized to the violence around them, they casually laugh and smile around the abused corpse of an executed and mutilated person.
ei da, lupta cu ăştia se pune strict în termeni de supravieţuire.
de organizaţiile de ocrotire a copiilor, de misiuni UNICEF în sensul ăsta, eventual, nu mai are rost să discutăm. ei sînt mari şi tari acolo unde nu sînt în absolut nici un pericol.