Nu pot împărtăși bucuria multora în privința concluziei Consiliului Național de Atestare a Diplomelor în ce privește verdictul că Ponta a plagiat. A aflat bărbatu’ ce știa tot satu’!

De 4 ani și restu’ zile, acum, cînd Ponta e nul politic, decizia în sine este valabilă doar în mediul universitar, și acolo va rămîne valabilă numai după îndeplinirea tuturor procedurilor, respectiv cele 10 zile în care Ponta poate face apel, apoi urmînd retragerea oficială de către ministrul Educației și Învățămîntului.

O procedură complicată, venită oricum prea tîrziu, politic, cînd Ponta nu mai contează în jocurile de putere de pe Dîmbovița nu rezolvă mai nimic în sistemul de învățămînt universitar românesc dacă nu este urmată de recuperarea prejudiciului material, respectiv banii încasați ca urmare a dobîndirii titlului respectiv. Iar problemele rămîn în continuare: numărul incredibil de mare al celor cu doctorate plagiate descoperite, oameni aflați încă în funcții, conducătorii de doctorate și, mai ales, școlile doctorale.

Decizia de astăzi poate fi considerată una importantă numai în măsura în care rezultatul ei nu va putea fi întors, și numai în situația în care reevaluarea lucrărilor doctorale va continua, urmate de decizii în instanță pentru recuperarea prejudiciului.

Pentru electoratul lui Ponta și pentru Ponta însuși este o nouă ocazie de a fi în centrul atenției și o altă ocazie pentru a se victimiza. Electoratul lui, semialfabetizat, nu are nici măcar idee ce a făcut Ponta. Pînă în momentul în care plagiatul va fi asimilat furtului, cu toate consecințele derivînd de aici, nimic nu se va schimba în fapt și în percepția publică.

Așa că de unde victorie, despre ce victorie vorbim? Se putea începe reevaluarea cu cineva aflat în funcție, nu cu un cal mort, și poate era mai important. Rămîne de văzut dacă e numai o mișcare de imagine și atît. Ponta, dat la corbi de ai lui, după atîta vreme, nu mai e o miză decît strict în stabilirea precedentului și a continuării muncii de demascare oficială a doctoratelor plagiate.

Așa că îmbătatul cu apă rece poate dura numai cîteva ore, după care urmează, dacă va urma, munca. Munca la celelalte lucrări de doctorat plagiate și munca la efecte, simpla constatare și retragere nu sînt, din păcate, suficiente.

PS: Andrei Pleșu, pentru news.ro:

”S-a întâmplat un lucru normal, care trebuia să se rezolve prompt, prin procedurile academice curente, la vremea când s-a produs frauda. Faptul că a fost nevoie de atîta tapaj  pentru a se ajunge la o constatare de ordinul evidenţei arată că trăim, pe mai multe planuri, într-o dezordine cronică. Domnul Ponta a avut o ocazie în plus  să se facă de râs cu declaraţii de tipul « Pe vremea mea nu se indicau sursele», ceea ce arată nivelul lui universitar şi intelectual. O ocazie să se facă de râs a avut şi comisia din 2012,  care s-a străduit împotriva argumentelor unor specialişti să îl scoată nevinovat. Cât despre reacţia de-acum a fostului prim-ministru, ea este în linia trivialităţii şi a confuziei morale şi mentale cu care domnia sa ne-a obişnuit. Ideea că profesioniştii care îţi dovedesc furtul sunt «politruci»  este de natură să mă lase – a câta oară? – perplex că  un personaj atât de nelalocul lui a putut să joace un rol în politica românească şi s-ar putea să mai joace,”

(Foto: unimedia.info)