Mi se pare că trăim într-un miraj diversionist. Toată lumea vorbește despre Traian Băsescu. Primii trei președinți ai României postcomuniste au fost, pe rând, făcuți praf. Nu vorbim despre oameni perfecți, ci doar de niște lideri aleși democratic.
Nu mi-a plăcut nimic din mandatele dlui Iliescu, dar mă duce mintea să văd măcar că ar fi putut face încă și mai mult rău decât a făcut, condiționat fiind, ca orice om politic, de propria experiență, de opțiunile sale, dar și de contextul social intern: a fost ales (cel puțin în 1990) cu 86% din voturile românilor! Al doilea său mandat a fost, în comparație cu primul, de-a dreptul decent.
L-am votat entuziast pe dl Emil Constantinescu și am recunoscut apoi că mi-am pus speranțe prea mari în domnia sa, dar asta nu mă determină să-i demolez mandatul: a fost primul lider necomunist al României, ne-a apropiat de NATO și a reparat găurile bugetare produse în marele jaf de până în 1996 (nu e ușor să guvernezi o țară aflată în pragul insolvenței). A respectat foștii deținuți politici și s-a înconjurat cu mulți oameni de valoare.
În cazul domnului Băsescu, e clar că a desființa retoric tot ce a făcut ca șef de stat e o probă de orbire, dacă nu de rea voință. Și domnia sa a fost ales democratic, în două rânduri. Nu a aterizat la Cotroceni din neant. Oricum, mandatele sale aparțin istoriei și vor fi evaluate cu limpezime, de către istoricii români onești.
Evident, aș fi preferat ca, la încheierea acestor mandate, domnul Traian Băsescu să nu-și mai continue activitatea politică. Ar fi putut mai ușor să-și apere bilanțul prezidențial și să intervină, deasupra tumultului partizan, în chestiunile realmente importante pentru România. În același timp, fiecare om e liber să facă alegerile dorite. Iar domnul Traian Băsescu nu mai este președintele României de doi ani. Cred că suntem pe o pistă falsă vorbind – pro sau contra- despre domnia sa, ca și cum ar exercita încă suprema magistratură a statului.
Nu susțin, în concluzie, că nu ar trebui să ne criticăm foștii președinți. Dar a-i arunca pe toți trei, cu tot ce au făcut în 24 de ani, la gunoi, înseamnă a recunoaște că am eșuat, că suntem o națiune care și-a ratat țintele și bâjbâie în ură de sine.
(Foto: adevarul.ro)
de ceasca nimic de bine? a facut blocuri, canalu… a platit datoria externa?
La domnul Baconschi?! Glumesti, sper.
în Chrome nu pun inimioare la niminea, sunt prea prețioase. Ei, acuma dacă mi-o solicita dl DPA una…
unde-s inimioarele pentru Vali?!
Vom avea cit de curind si inimioare. Un pic de rabdare.
<3
Ia, merge cu virf sageata si 3?
Nope, deci rabdare.
Care-i dobitocul care ataca mandatele lui Basescu? Basescu a fost un adevarat om de stat, ceilalti sunt mascarici sau ticalos.
Aici nu sint dobitoci decit atunci cind mai dau drumul la supapa. 🙂
Milica n-a fost, saracu’, mascarici (cel putin in timpul mandatului). A fost naiv si cumplit de ghinionist dar, totusi, a impins Romania pe directia vest, atat cat a putut. Dupa ce si-a incheiat mandatul, probabil s-a simtit nedreptatit de imaginea cu care a ramas si a devenit acru, veninos.
Ici-colo, chiar hilar, cand ne spune cum i-a impiedicat el pe rusi sa survoleze teritoriul Ro spre Kosovo sau cum l-a facut pe Kohl sa lacrimeze. Are Plesu un interviu savuros legat de mandatul lui Milica dar nu gasesc acum link-ul.
Ni-l aduci cind il gasesti. Linkul.
Acum am vazut ca l-ati preluat, partial, si pe Blogary, in 2011 cred.
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/andrei-plesu-fost-ministru-externe-am-dovada-existentei–dumnezeu-1_50ba03017c42d5a663afbe29/index.html
Mersi, da. 🙂
Nu știu nici un „basist” care sa ii fi făcut praf mandatele lui Basescu. A fost un mare președinte si nimeni cu mintea limpede nu ii poate nega reformele (mai ales cele din planul justiției) dar toți deplângem ce a devenit el azi, după ce nu mai e președinte. Iar lucrul asta nu e rău: după furtuna pe care a stirnit-o cu atacurile lui la Dna Koveși, azi, si-a mai schimbat atitudinea asupra ei. Deci, omul poate fi repus pe calea cea buna tocmai prin aceste reacții! Si asta e o nota buna pentru el.
A fost unul, rău-rău, chiar pe blogul acesta, nu mai e, din fericire. Și-au fost mai mulți.
Eu nu țin decît la respectarea adevărului, care acum e îngrozitor de distorsionat, cînd nu e, în cel mai fericit caz, cancanizat.
Macar pe nea Nelu sa-l aruncam ……….. intai la puscarie, apoi la gunoi.
Welcome back! 😀