Post Category → Mass Media

Mogulii, jurnalistii si audienta

De ani de zile acuzăm jurnaliștii că sînt vînduți. Eu însumi am reluat acuzația asta de sute de ori. Însă e o mică problemă de logică în acuzația asta.

Jurnaliștii vînduți ar face propagandă și ar manipula publicul. Deci pornim de la premisa că au audiență, că publicul îi citește, privește și ascultă. Deci există cerere pentru producțiile lor. Dacă pentru publicul care le face audiență ceea ce scot ei pe gură și tastatură e important și relevant, publicul îi plătește. Dacă nu-i plătește, înseamnă că nu-i consideră importanți și relevanți. Cu alte cuvinte, șansele ca propaganda și manipulările lor să aibă succes sînt minime spre nule.

Jurnaliștii sînt plătiți de moguli fiindcă fac jurnalism de proastă calitate și nu au audiență, fiindcă publicul îi consideră irelevanți, se mai spune. Păi și care e problema? De ce ne-ar afecta pe noi ca societate? Nu e bine că mogulii își cheltuie banii aiurea, pe unii care n-au nicio audiență, credibilitate și influență, unii care vorbesc în deșert sau la pereți? Ce efect negativ să aibă manipularea dacă nu există manipulat, receptor al manipulării?

Și dacă totuși jurnaliștii au audiență, dacă totuși sînt importanți și relevanți, dar nu suficient cît publicul să plătească pentru produsele media? Dacă publicul e dispus să delege decizia pe piața media mogulilor? Dacă e mulțumit cu alegerile pe care le fac mogulii?

Cînd plătești, alegi. Cînd plătește altul pentru tine, alege el. Cînd cumperi un măr, un telefon sau o mașină, tu alegi cum să fie mărul, telefonul sau mașina. Cînd le primești cadou alege cel care ți le face cadou.

Probabil nu s-a copt piața. Probabil jurnalismul nu e suficient și relevant pentru consumatori. Nu probabil, sigur.

Cu alte cuvinte, ceea ce se întîmplă azi în media românească nu e foarte grav și catastrofal pentru societate. E o etapă normală. Mass media nu sînt o prioritate pentru consumatori și poate că așa e normal să fie acum. Cînd consumatorii vor simți alte nevoi, cînd vor simți că ceea ce se întîmplă acum nu-i satisface, vor țipa, vor cere. Iar piața va reacționa și le va da ceea ce vor.

Angajati si proprietari

Îi înţeleg pe băieţii plecaţi de la Caţavencu. Nu îi înţeleg însă pe patroni. Nu îi înţeleg nici pe redactorii de la ziarele susţinute de A.C. şi nici superioritatea lor prostească faţă de cei care le plăteau salariile.

Nu e normal şi nici logic ca la rău angajatul să înţeleagă patronul şi să accepte să i se taie salariul şi să muncească mai mult, dar la bine să rămână cu degetul în fund. Pur şi simplu nu e normal ca unii oameni să producă bani pe foame asta si ca răsplată să primească reduceri la salariu.

Doru Buscu spune ca angajatii n-au legatura cu pierderile sau castigurile firmei. Corect si nu prea. Au legătură atunci când Buşcu declară “Caţavencu e pe pierdere” şi nimeni nu se gândeşte să întrebe dacă e vorba de S.C. Caţavencu SA, editorul ziarelor de succes Business Standard, Money Express şi altele, sau de revista “Academia Caţavencu”. Chestie de fineţe.

Nu e normal să păstrezi directorii şi redactorii care au participat la falimentul ziarelor trustului şi să le scazi salariile redactorilor care aduc bani. Nu e normal să nu le dai prime de Crăciun pe motiv că ăia de la Business Standard sunt boi.

„Împreună la bine şi la greu” e un citat din altă parte. Dar se potriveşte şi aici.