Alegeri Primare – solutia transparenta a desemnarii unui candidat puternic al Dreptei

După cei zece ani de mandat ai Președintelui Băsescu, România va avea de ales între continuarea parteneriatului cu aliații americani și europeni și consolidarea statului de drept, sau recăderea în zona gri, a domniei fărădelegii, în care Rusia lui Putin face jocurile.

Viitorul candidat al dreptei la prezidențiale trebuie să dea garanții electoratului că este capabil să țină prezenta direcție pro-occidentală în aceste vremuri tulburi, să apere instituțiile statului de drept și să le ferească de subversiuni externe și interne.

Nici sondajele de opinie, nici negocierile de culise pentru desemnarea candidatului dreptei nu pot înlocui întâlnirea directă a acestuia cu simpatizanții și membrii partidelor de dreapta. Aceștia sunt primii care au un cuvânt de spus în privința desemnării candidatului. Ei sunt primii care trebuie convinși. Preocupările pentru fuzionarea partidelor în timp scurt, consumă energie și creează conflicte la nivel local și demobilizarea membrilor și susținătorilor.

Nesocotirea de către partide a alegătorilor care vor să voteze formațiuni ce susțin statul de drept, piața liberă, cota unică, proprietatea privată, reducerea taxării, moralitatea în viața publică, valorile familiei tradiționale și orientarea euro-atlantică a României a produs rezultate slabe pentru dreapta în alegerile recente. Credința, libertatea, adevărul, patriotismul, suveranitatea și valorile fundamentale ale civilizației occidentale provenite din tradiția iudeo-creștină sunt esența dreptei.

Amintim numai alegerile din 2012 pentru Primăria Bucureștiului și Parlament. Din 2000 încoace, victoriile foștilor comuniști s-au produs, de fiecare dată numai pe fondul demobilizării electoratului de dreapta. Să nu repetăm greșelile din 2000 și 2012. Acest electorat nu va putea fi convins, nici mobilizat la vot cu candidați scoși din jobenul cu sondaje și negocieri lipsite de transparență între partide.

De aceea, propunem organizarea de Alegeri Primare pentru desemnarea candidatului dreptei în alegerile prezidențiale, după un sistem apropiat de cel folosit în SUA.

Candidatul care va câștiga Alegerile Primare va intra în competiție cu legitimitate sporită în fața preferatului baronilor PSD. El va beneficia deja de legitimitate directă, de la electoratul dreptei, nu de la grupuri de interese. Un alt aspect deosebit de important este că el va datora electoratului de dreapta, susținătorilor dreaptei această nominalizare, iar nu negocierilor de culise ori diferitelor grupuri care l-au susținut și propulsat.

Fiecare candidat la nominalizare va putea să își prezinte viziunea politică și crezul în fața alegătorilor. Candidații vor fi obligați să meargă în circumscripții, ceea ce îi face nu doar mai curajoși și mai pregătiți în dezbaterile cu candidatul PSD, dar și mai apropiați de români și mai conștienți de problemele lor.

Pe de altă parte, Alegerile Primare vor populariza ideile și principiile dreptei și vor reuși într-un timp extrem de scurt să ridice interesul electoratului de dreapta. Se vor dovedi astfel un test excelent pentru alegerile prezidențiale de la toamnă.

La aceste Alegeri Primare pot participa toți politicienii de dreapta care doresc să candideze pentru Președinția României. Ei vor putea fi votați de membri ai partidelor politice de dreapta și de simpatizanți ai dreptei, în cadrul a două tururi de scrutin.

Alegerile vor fi supervizate de un Comitet format din membri ai tuturor partidelor și din observatori ai diferitelor asociații recunoscute pentru apărarea valorilor euro-atlantice, care vor să susțină acest demers.

Scrutinele vor avea loc în sediile partidelor de dreapta sau în locuri special amenajate, fiind monitorizate de membri desemnați ai acestor partide și de observatori din partea societății civile.

Regulamentul de desfășurare și amănuntele operaționale pot fi stabilite de un grup de experți, în regim de urgență.

Cerem liderilor de dreapta care își iubesc țara să își abată privirea de la negocierile obișnuite și să și-o întoarcă spre cei care vor conta cu adevărat la toamnă: alegătorii români și, mai cu seamă, alegătorii dreptei.

ÎN LINIE DREAPTĂ

O varianta de sistem politic

Una rapidă, pentru meditat în weekend.

  • Sistem unicameral
  • 300 de parlamentari
  • Sistem electoral proporțional, pe listă deschisă
  • Prag electoral de 2%
  • Libertatea de asociere în partide (fără restricții teritoriale, mai puține semnături, eventual revenirea la regula celor 251 de semnături necesare pentru înființarea unui partid)
  • Libertatea de circulație a parlamentarilor (orice altă soluție este antidemocratică și ineficientă)
  • Președinte ales de Parlament, cu atribuțiuni decorative
  • În cel mult 10-15 de zile de la validarea parlamentarilor, se depun candidaturile pentru funcția de premier. Un parlamentar nu poate susține mai multe candidaturi într-o rundă. Se supune la vot candidatura cu cel mai mare număr de susținători. Dacă nu trece, se supune la vot a doua candidatură în ordinea numărului de susținători. Condiția minimă pentru depunerea candidaturii este susținerea a cel puțin 35% dintre parlamentari. Dacă nici aceasta nu trece, se mai încearcă o rundă de candidaturi, de data aceasta supunîndu-se votului doar prima candidatură. Dacă nu trece, se dizolvă Parlamentul și se organizează alegeri anticipate.

Varianta e gîndită la repezeală, nu am făcut toate scenariile pentru ea, așa că nu știu ce defecte ascunse are.

Constitutia si Partidul Superputere

Sistemul românesc este bicameral doar formal, în rest se comportă asemeni unicameralismului. Pentru ca cele două camere să se poată echilibra reciproc trebuie să aibă structuri politice diferite. Acestea se pot realiza doar prin modalități diferite de alegere sau desemnare a reprezentanților fiecărei camere. La noi Senatul și Camera Deputaților au modalități identice de alegere a reprezentanților, ceea ce duce la structuri politice identice. Un partid care obține 70% într-o cameră, obține 70% și în cealaltă și nu mai putem vorbi de echilibru politic. Astfel, avem practic un sistem unicameral. Senatul ca reprezentant al regiunilor nu-și are rostul atîta timp cît România nu este stat federal și regiunile nu au autonomie legislativă și executivă. Dacă vom rămîne la bicameralism, este vital ca modalitatea de alegere a parlamentarilor să fie diferită pentru cele două camere astfel încît să se ajungă la structuri politice diferite în urma alegerilor. Dacă se păstrează actualul sistem sau se trece la sistem unicameral ”pur”, se adoptă sistemul de vot majoritar (așa-zisul ”uninominal pur și dur”) iar Președintelui i se ia atribuția desemnării premierului, există riscul ca Parlamentul să reprezinte puterea unui singur partid, iar un Parlament puternic, neechilibrat de alte puteri, transformă partidul majoritar într-o superputere politică.

Păstrarea actualului sistem bicameral (unicameral în fond) sau trecerea la sistem unicameral trebuie însoțite de păstrarea puterii prezidențiale și a Curții Constituționale și de revenirea la sistemul de vot proporțional.

Modernitatea votului cenzitar

O parte semnificativă a electoratului românesc a ajuns să fie plătită în natură și în bani de partidele care dictează regulile jocului democrației actuale. A reușit să-și formeze reflexe condiționate de a se prezenta la urne, doar dacă este plătită oneros, încălcând legea și codurile civice. Metoda a fost brevetată de PSD, perfecționată de PD-L și preluată de PNL și PNG. Rezultatele votului anulează eforturile de modernizare a statului clamate de Traian Băsescu; reduc de la un scrutin la altul șansele României de a se elibera de sub maledicția unor mentalități feudale, care îi fac pe votanții din mediile sărace să depindă în continuare de mâna providențială a boiernașului politic, care împarte milosârdie, aruncă cu bani la parastasele naționale sau dă mese pentru puzderia de dezmoșteniți ai sorții; încurcă de o asemenea manieră rezultatul votului, încât persoana care câștigă este adesea suspectată prima, că a decartat cel mai mult.

Nu știu în ce măsură Traian Băsescu are resurse să ducă mai departe proiectul de modenizare a statului român; plan, care pare să fi stagnat în negocieri sterile pe tema modificărilor Constituției, înainte de a se topi evanescent în formele încâlcite ale amânării deznodămintelor, atât de specifice politichiei dâmbovițene. Dacă va fi consecvent cu propriul să eșec, președintele va fi nevoit să anuleze formula magică ce i-a asigurat atât succesul personal, cât și pe cel al partidului care îl susține. Va trebui să se dezică prin lege de acest mod jenant de a câștiga puterea, care să elimine din viața publică activistul care cumpără voturi. O să zâmbiți și o să-mi spuneți că așa ceva nu este posibil în România. O să mă încrunt și o să agit prapurul votului cenzitar, din care și-a făcut steag de luptă inclusiv gânditorul H.-R. Patapievici, din care o să citez în continuare: “Votul universal a adus în viața politică românească populismul, autoritarismul și ideea nefericită că existența unui lider carismatic este indispensabilă desfășurării unei vieți politice eficace”. Vizionarul Patapievici descrie cu ani în urmă exact tabloul politic actual, dominat de profilul liderului carismatic, pe care a ajuns să-l susțină în lipsă de alternativă.

Patapievici a dezvoltat ideile lui Noica, preluate de la Nae Ionescu: votul public blochează procesul de promovare a valorilor; democrația desconsideră adevărul, deoarece se reduce la o păguboasă și periculoasă vânătoare de voturi. Statul modern nu poate propăși decât în baza voturilor calificate date de conștiințe și elite. Or, în această ecuație nu încap mălaiul, zahărul, orezul și uleiul tranzacționate de PSD sau PD-L la vreme de scrutin, ca monedă forte, prin care sunt cumpărate voturile sărăcimii sau lumpenilor cu conștiința castrată.  Votul cenzitar ar selecta clasa politică și ar elimina liderii sulfuroși, rezultați din târguiala promiscuă făcută de partide în spatele urnelor, cu votanții reduși la o neînsuflețită masă de manevră. Proiectul României moderne ar putea iniția o dezbatere pe tema reintroducerii votului cenzitar, ca alternativă la cel universal.

sursă foto: Flickr