Fără prea multă tevatură, chiar zilele trecute, Dinu Patriciu a dat cea mai cumplită lovitură totalitarismului, de când e el totalitarism postdecembrist în țara asta! Valoarea simbolică a despăgubirilor câștigate instanță, în dauna SRI, pentru ascultarea ilegală a telefoanelor omului de afaceri, echivalează nu doar cu retezarea unui cap al hidrei cripto-securiste ci are greutatea unei palme date cu piciorul tuturor “filosofenilor”, “menșevicilor aproape bolșevici” și “scroafelor suite în copac”, care au știut numai să dea din gură, fără să întreprindă nimic concret anti-dictatură. Nici înainte, și mai grav, nici după ’90!

Dinu Patriciu a obținut astfel 50.000 de euro foșnitori, reprezentând reparațiuni morale picate în sarcina instituției care l-a urmărit fără să aibe, la vremea aceea, nici cea mai mică dovadă a vinovăției sale! Mă rog, asta dacă facem abstracție de mica mangleală intelectuală din opera a doi “filosofeni” pe parte economică: James D. Gwartney și Richard L. Stroup.
Dar conu’ Costache nu se va opri aici! E hotărât să-i scuture de marafeți și pe cei care au colaborat cu organul opresiv și anume pe primii doi jucători din piața telefoniei mobile din România: Orange și Vodafone. Praxis, frate! Nu frecții intelectualiste.

Ca fost exclus dintr-o afacere de către niște nepoți de-ai lui 2 și 1/4, cam pe vremea când Securitatea îl învingea la puncte și pe Emil Constantinescu, știu exact ce prejudicii îți poate aduce spionajul electronico-economic. Ți se fură furnizorii, ți se deturnează clienții, ți se anihilează intențiile de marketing și comunicare, ți se copiază schemele orgaziționale, ți se manipulează acțiunile pe bursă. Ți se fură afacerea cu totul. Cu asta s-au ocupat serviciile românești ani de zile după Revoluție! Am simțit-o pe pielea mea! Cui vindeau informațiile furate? Tuturor celor interesați să le cumpere: concurenței, securiștilor fără imaginație, invidioșilor rău intenționați sau chiar asociaților tăi care vroiau să te tragă pe sfoară sau să te înghită cu părți sociale cu tot. Vindeau oricui dădea banul negru, numai Statului nu! Statul era bun doar să achite facturile și salariile așa-zișilor “ofițeri” angrenați – sanchi! – în lupta cu corupția.

Cu tot respectul pentru măreața izbândă a democrației în fața puterii discreționare,nu am cum să nu-mi pun totuși o problemă legată de procedurile de despăgubire: cine va plăti efectiv oalele sparte? Și când spunem “oale sparte” nu vorbim de zecile de milioane pe care sunt ferm convins că omul de afaceri Dinu Patriciu le-a pierdut – și datorită “scurgerilor”, pe de o parte și datorită șifonării imaginii cu ocazia reținereii de mai târziu (24 de ore pentru “frăgezire”), în baza ascutărilor ilegale devenite probe. Pe partea cealaltă. Cât despre milioanele de euro de la buget tocate de securiștii-cu-față-urbană pe logistică și salarizare în scopul derulării acestei mârșave operațiuni, nu are rost să mai amintim – e limpede că ne putem lua gândul!
Așadar, nu mai rămâne în discuție decât modica sumă de 50.000 de Euro, atât cât reprezintă daunele morale obținute de Dinu Patriciu la ÎCCJ. Că doar n-o să plătim tot noi, contribuabilii, pentru boacănele răposatului director SRI, Radu Timofte! Căci, am uitat să fac precizarea, ascultarile reclamate drept ilegale de către magnat s-au efectuat în perioada 2003-2004. Adică, vorba aia, în plină “maturitate” a regimului Iliescu-Năstase!

Acuma, răposat-răposat dar domnul Timofte a avut și el niște șefi la acea vreme! Șefi care nu au fost foarte atenți la abuzurile din subordinea dumnealor. Sau au fost? În fine, că o fi fost neatenție, că o fi fost hyper-atenție, hai să o numim, cu indulgență, “neglijență în serviciu”. Caz în care nu ar fi normal ca toți cei care au contribuit la îngrădirea dreptului la viață privată a cetățeanului Patriciu să contribuie acum și la bugetul pe 2011 pentru havane al fostului prim-rafinator al României? Opinez că da. Oamenii aceștia trăiesc, bine-mersi, unii dintre ei devenind între timp chiar parteneri politico-economici ai fostei lor victime. Rămâne doar să-i identificăm.

Păi, ia să vedem… După cum se știe, SRI-ul se subordona, atunci ca și acum, CSAT-ului. Și cine era șeful CSAT-ului? Ion Iliescu. Booon! Deci 5.000 de euro de la ‘nea Nelu. Procuror general? Că doar Parchetul a fost beneficiarul ascultărilor. Îl avem pe Joița Tănase până în 2003 și pe succesorul său, Ilie Botoș – 5.000 euro de căciulă. Șef la PNA, cum se numea DNA-ul pe vechi? Ion Amarie – încă 5.000. Ministrul Justiției? Rodica “Sanda” Stănoiu, urmată de Cristian Diaconescu. Cu ei s-au făcut 30.000. Șeful lor? Adrian Năstase – am strâns deja 35.000. Apoi vine seful Comisiei parlamentare de control al activității SRI, Deputatul PSD Ion Stan – pentru că nu a fost mai ferm în meciurile cu Timofte, marcă și el 5.000. Dacă dorește poate împărți paguba cu membrii comisiei. Ministrul Comunicațiilor, Dan Nica, vine și el cu 5.000 pentru că nu a tranșat problema cu companiile de telefonie. Socotiți și dumneavoastră cât s-a adunat ca să vedem dacă e mai e cineva care n-a dat.

Deși eu tare l-aș arde și pe “menșevicul” Gabriel Liiceanu pentru că a stat cu capul la cutie ori de câte ori au venit bolșevicii lui la putere. Cu toate păcatele aferente! Cică “refugiu în cultură”… Vax Albina!

cucui.kamikazeonline.ro