Vezi sursa articolului aici.

Vă mărturisesc că Rareș Bogdan m-a fascinat de la prima apariție la Realitatea. Aveam senzația că îi mai întâlnisem cândva, dar nu-mi aminteam în ce context. Înțolit după moda avocățească precum un magician de varietăți TV (costum în dungulițe, batistă în colț), cu ochi hipnotici, parcă rimelați puțin în acest sens la Machiaj, pot fi și cearcăne, mereu la purtător cu informații secrete din culisele scenei politice, muntele de obiectivitate Rareș Bogdan venea să compenseze capacitatea scăzută de linșaj mediatic a lui Adrian Cioroianu, care nu putea ține pasul defel cu impetuoasa Andreea Crețulescu (poreclită de mine în trust “Pareza”). Vădit lucru!

Nu am înțeles din prima de unde până unde era atât de familiar cu colegii de la Realitatea, veteranii postului erau cu el la pertu, nu-mi imaginam de unde știa atâtea lucruri inedite din politica dâmbovițeană un ziarist din provincie (de la Cluj, am priceput din mers)răsărit, pentru mine, ca din pământ. Noroc că nu trece o emisiune fără să aducă puțin vorba și despre propria-i persoană, căci altfel mi-ar fi fost lene să dau o căutare pe internet. Ne-a destăinuit că citește enorm, are o bibliotecă uriașă la Cluj, își iubește soția, că a avut peste limita de 30.000 euro de la care se plătește TVA pentru venituri realizate din drepturi de autor, anul trecut, sau acum doi ani, n-am fost foarte atent și câte altele!? Mă complăceam în același joc leneș al meu, construind în fața televizorului puzzle-ul virtual al remarcabilei sale personalității, doar cu piesele pe care mi le oferea el prin sticlă, cu generozitate. Că doar “meseria mea e omul” cum ar zice Stelică.

Asta până azi, când l-am văzut pe lista candidaților liberali care au primit derogare de la Statutul formulat inițial de Brătieni și de Golești și rafistolat în zilele noastre după cum i se scoală, sau nu, lui Crin Antonescu. Știrea că Rareș Bogdan intră în PNL și nu în PSD, cum mă așteptam, mi-a dat puțin peste cap prognosticul meu de lucrător cu omul. Fapt ce m-a făcut să-l întreb însfârșit pe google: Who the fuck is Rareș ăsta?

Toate datele despre Rareș Bogdan musteau în internet. Eu chior, că nu le văzusem! Am aflat ușor că el, împreună cu alți ziariști, cu care cică e mai bine să nu te lauzi că-i cunoști, au cumpărat de la Roșca-Stănescu franchiza de șantaj pentru zona Clujului ca să o vândă scump mai apoi, în 2007, unui om de afaceri, după care să o răscumpere ieftin în final, după o metodă de cumpărat mari condeie ale neamului brevetată la București. Ultimii mai dau simbolic un leu ca pe câiniii și pisicile de bogdaproste, zice-se în popor: ca să nu moară. Am văzut cu ochii mei cum se face. M-am lămurit și ce este atât de respectat de colegii din platou, de ce i se cere mereu părerea, de parcă el le-ar plăti salariile: omul e șef peste niște stații locale Realitatea, cred că peste cam toate. Deci barosan, scuzați-mi vă rog, ignoranța de până mai azi!

Dar cel mai mult m-a impresionat sinceritatea care răzbate dintr-un editorial scris chiar de el în Ziua de Cluj, la întoarcerea din Noua Zeelandă. Este acolo un pasaj despre o adevărată călătorie inițiatică la care Rareș a avut norocul să participe și care m-a dat, éfectiv, peste cap:

“Vă doresc tuturor să aveţi ocazia să-i însoţiţi într-un periplu pe Emil Hurezeanu, Ioan T. Morar, Robert Turcescu, Mihai Tatulici, Doru Buşcu, Sorin Freciu, Dragoş Nedelcu, Vlad Macovei, Adrian Bucur, Livia Dilă, Roxana Voloşeniuc sau Floriana Jucan. Fiecare din aceşti oameni vine cu bagajul său cultural excepţional, cu experienţele sale, respectiv cu stilul de viaţă cultivat. A fost o experienţă să stai între oameni al căror umor este indiscutabil un derivat al inteligenţei.”

[APARTE:] Da, Rareș. Stau și acuma și mă gândesc ce șansă uriașă mi-a oferit viața, să lucrez niște ani sau să călătoresc cu mulți dintre cei enumerați de tine și eu să nu știu să profit de ea. Păcat!

În fine, nu am nici ceai mai mică apăsare că intră în politică un mare manager media și important jurnalist de care nu auzisem (oricum moare printul!). Singura remarcă pe care o fac, și asta în atenția CNA, se referă la emisiunea co-moderată de Rareș Bogdan, potențial candidat PNL, împreună cu Good Point Cioroianu, fost ministru și senator PNL și Crețulescu-Pareza, fost consilier și actualmente propagandist PSD, emisiune care, odată cu depunerea candidaturii primului, se transformă automat într-un uriaș clip electoral, și, ca atare, trebuie facturat la vedere.

P.S. Mi-am dat seama și cu ce personaj îl confundam. Păstram în memoria reziduală chipul unei păpuși masculine din raftul unui magazin pop-culture dintr-un orășel din Long Island, NY. Avea înfățișarea unui comediant de mare succes din Satele Unite și se vindea cu toate acareturile trebuincioase unei păpuși: fotoliu, lampă ambientală, valiză etc. Barby, gen. Se chema Mr. Pee Wee Herman (talking doll).
Mda, Pee Wee avea mai mult păr, dar am rezolvat din încadrare!

Vezi sursa articolului aici.

Cum, pe cine?!
Pe noi, angajatorii. Pe noi, snaga economiei românești. Pe noi, cei care le băgăm pâinea-n straiță! Și benzina-n rezervor. Pe noi, întreprinzătorii mici și mijlocii, practicanții de meserii liberale, eventual în cabinete private, asociații-muncitori unici și răsfirați, AF-eurile și PFA-urile, dar și contabilii și economiștii cu păr alb la cur, managerii și subalternii lor cu creier din sistemul privat, corporatiștii și chiar TESA din companiile mari aflate în relații economice – destul de șubrezite de criză – cu cei de mai ‘nainte. Pe noi, ăștia care am aflat pe pielea noastră, din ’90 încoace, că fără capital sănătos, mâna de lucru e o labă tristă, democrat-socialistă. Pe noi, dreapta, cum ar veni! Ce s-o mai dăm la-ntors?!
Băi, șmecheroilor, voi vă uitați în oglindă? “Cine vă credeți voi, mă? Hagi?!” (expresie de interior în M.Fin.)

Cu cee?!
Doar cu plata TVA-ului la factura încasată?! Puțin. Foarte Puțin! La ce-i la curul lor zilele astea putem cere mai mult. Muult mai mult! Dom’ Blănculescu! Se aude? C-am auzit că dumneavoastră ne reprezentați și pe noi, mediul civil de afaceri, pe lângă Guvern. Deci, ia luați matale un plaivaz și notați. Vrem săne dea așea (Notezi?):
1. Calcularea impozitului pe profit ținând seama exclusiv de facturile încasate. Văd că se fac că plouă;
2. Reducerea TVA la 19%. Hai, hai, repejor, că așa au promis în opoziție!
3. Impozit regresiv, da, dacă nu, puneți-i să se jure pe copiii și pe mamele lor că nu se vor atinge de cota unică. Și de cotribuțiile la Sănătatate. Poate numai în jos. Nici la anu’, nici peste doi, trei sau patru ani!;
4. Deducerea integrală a TVA-lui la achiziționarea de mașini și combustibil. 100%, că ne-au enervat!
5. Și una cu tupeu: colectarea TVA la facturile primite, nu achitate. Nu vă fie târșă, că-s cu chiloții în vine!;
Acum, e momentul, cât simt în ceafă suflarea balaurului rănit.

Adică noi suntem proști și ei deștepți!
Are cineva impresia – cu “ai mei” vorbesc – că înainte să apară pericolul întoarcerii lui Băsescu la Cotroceni, fie și din lipsă de cvorum, s-a gândit o singură clipă finanțistul Georgescu să facă un asemenea super-cadou celei mai active și mai influente categorii sociale? Fără să aibe nevoie de votul nostru pe 29 iunie?! Fără să-i întoarcă Baroso din lovitura de stat? Să fim serioși! Da’ știți vorba aia: dacă nu-i poți prosti, cumpără-i! Măcar promite-le! Hai, c-am pus botu’!

De ce acum?!
Păi, dacă vroia să ne dea “un balon de oxigen”, să ne lase să plătim TVA la încasare, de ce n-a comis-o dom’ ministru Georgescu încă din guvernarea, de tristă amintire, Văcăroiu? Cum era la modă la anglo-saxoni. La șmecheri, adică! Sau de ce n-a băgat-o ministrul Mihai Tănăsescu prin dosul guvernării Năstase, când companiile mari de stat deveneu pe rând: mijlocii, mici, fier vechi și, în final, imobiliare? Că astăzi, în calitate de ambasador la FMI, cică înștiințat despre manevră, opinează că n-ar fi o problemă! Zice că: “Vorbim când mă întorc!”. Când se-ntoarce? După 29?! Sau de ce n-a strecurat-o PSD-ul în mapa de lucru a guvernului Boc-1, în care era parte? Mai ales că exista de mult directiva europeană 112/2006 și nouă țări din UE o puseseră deja în aplicare. Staați, că revin cu asta mai jos. Nu scapă ei așa ușor!

Auzi tâmpenie în căpățânile lor de bugetari!
Cică să ne dea “un balon de oxigen”. Nu să facem o Cotitură Istorică, nu să se instaureze Dreptatea Economică și Comercială, nu să relansăm economia! “Balon de oxigen”, auzi la ei! Un balonaș, acolo. Se vede că-s oameni care au mâncat toata toată viața de la stat, că n-au avut pe mână măcar un butic non-stop la parter de bloc și că i-a durut inima până acum să rămână fără japca luată de pe facturile întârziate cu lunile, anii sau neîncasate în veci. Nu din cauza noastră. Din cauza pieței/crizei, a falimentelor, a legislației, a decontărilor cu statul… Se simțeau puternici și îi durea la bască de durerea noastră cât timp le intra banul nemeritat la Buget. Acum sunt disperați și sunt dispuși să dea și ceva “de la ei”. Căci orice ar zice finanțiștii lu’ pește, cum că bugetul nu va mai suferi după amorsarea sistemului, în 3-4 luni, nu trebuie să vă mai spună fratili vostru că, până să crească economia, statul pierde la faza asta. Bani mulți! Dar așa e cinstit și lăutărește.

Manglele scurtei guvernări Ponta-Georgescu
Cum s-au văzut la Palatul Victoria, chiar la capătul primei ședințe de guvern, Victor “Bulă” Ponta anunța un gest de mare generozitate: ridicarea plafonului de la care persoanele, cu țintă precisă – cele plătite pe drepturi de autor, vor fi obligate să se declare plătitoare de TVA. Astfel, de la 35.000 de euro venituri pe an, cotă peste care nu se sinchise nimeni să plătească TVA, plafonul creștea la 65.000 de euro. Asta ca să nu se mai deranjeze formatorii de opinie mici și mijlocii, plătiți cu 5.000 euro/lună cu un drum la ANAF. Și să le lase un ban în buzunar și formatorilor mari, cu de la 10.000 euro în sus. De emoție, Ponta a uitat să spună că derogarea o ceruse Boc și lui MRU i-a tremurat mâna să le facă pula mare lu’ alde Gâdea, Badea și Ciutacu. Și Radu Tudor să se uite. Și uite-așa, s-a împăunat Ponta cu munca bietului Boc!
Buun! Păi, dacă tot s-au pus bine cu șefii din presă, cu ce era să înceapă? Harșc! Cu deducerea de 1/2 din TVA la achiziția de automobile și combustibil. Că prea ne îmbuibasem în ultima lună de guvernare MRU! După care s-au gândit să mai ia o pielicică de pe angajator și anume 5,2% CASS, atenție! calculat la salariul mediu brut pe tara! Adică, dacă îi dau pălmașului 1.000 de lei pe lună, va trebui să îi plătesc CASS ca unuia căruia îi dau 2019 lei. Asta pe lângă ce dă el (adică tot eu), 5,5% din brut. Proiectul noii legi a Sănătății dspre care fac eu vorbire, de fapt, mai prevede o japcă de 5,5%, CASS obligatoriu de la toți belferii care trăiesc din chirii cât și de la patronii retrași după o viață de muncă să mănânce din dividend. Bravo, “Hagi”! Mama lor de ploșnițe îmbuibate!

Prosteală pe față
Deci, să revenim la Directiva Europeană 112 per 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Atenție! Nici nu fuseserăm admiși în UE când alții aveau voie să plătească la factura încasată! Vine azi Ponta să ne-o împacheteze ca fiind ideea finanțistului Georgescu, contribuție la înțeleapta politică economică dusă de echipa lui. Ori directivă asta, care deși neobligatorie, ce zice? Tocmai de acum 6 ani? Păi, la Art. 66 zice așa: “pentru anumite operaţiuni sau pentru anumite persoane impozabile, TVA poate deveni exigibilă cel mai târziu la data încasării.” Cu derogare de la alte două articole, nu contează. Fiecare țară care a renunțat la a-și mai jefui IMM-urile și-a stabilit propriul plafon până la care e valabil 66-le. Sute de mii. Uitați-vă doar ce țări! Numai economii puternice: Germania, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Italia, Austria, capitala noastră, Belgia, dar și “tigrii” Estului: Polonia, Slovenia și Estonia. Merge beton! S-a dovedit în anii de criză. Păi și-atunci ce treabă au alde Georgescu-Ponta să-l întrebe pe Tănăsescu, Tănăsescu să întrebe FMI dacă ne dă derogare când e ditamai directiva europeană? Veche de când lumea? Verificată și răsverificată. Pe care noi o cerem de când a adus Dragăstolo TVA-ul în România!
Și bine, mă, 2 x Vlădescule și tu Vosganiene, liberalule și Pogeo, comunistule și Ialomițeanule și Drăgoiule, voi ce-ați păzit? Trebuia să vină abia acum neica Georgescu, să mănânce două kile de lămâi, ca să nu i se aplece, și să promită că bagă el măsura asta, doar ca să ne aducă la vot, la referendum? Și să ne cocoșeze p-ormă, de la anu’, cu taxele, accizele și impozitele, ca să-și scoată pârleala și să aibe și de unde să-i reîntregească și pensia militară lui alde Dogaru, asta după ce l-or titulariza promulgator la Cotroceni și pe somnambulul Crin? Și ce ne facem dacă nici nu primește  – oha! – “derogare” de la FMI pentru TVA la încasată? Am cam belit-o, să mă iertați!

Puțin pragmatism, vă rog
Observăm că antagonismul ăsta din interiorul puterii ne aduce și lucruri bune. Am început să primim “cadouri”. Otrăvite dar necesare! Păi nu mai bine facem noi ce facem ca să nu mai aducem la putere președinte, guvern și parlament din aceeași gașcă? Ca să ne gâtuie, în liniște, ca pe puii de găină, cum au făcut de 22 de ani în coace? Ei, ba nu!
Ia să ne facem un calcul, că tot ne pricepem… Deci cine va lua Parlamentul și implicit va da Guvernul din toamnă? Categoric, USL. “Voința poporului”, deh! Caz în care nu ne rămâne decât o singură variantă mai “civilizată”: Băsescu la Cotroceni. Măcar să avem unde ne duce cu jalba în proțap dacă se pun comuniștii cu birurile pe noi. Nu va avea mare putere, dar un cuvânt de zis în Europa tot va avea. Și-atunci mai urlăm noi, mai le trage Băsescu câte o vopsea pe la Bruxelles, mai vine o listă de porunci, mai lasă și comuniștii de la ei. E cel mai bine așa! Sau dacă nu sunteți de acord cu mine, îl vedeți cumva pe Crin întorcând în Parlament vreo lege nașpa dată de tovarășii lui? Credeți că înțelege Crin afacereza? Un bugetar sadea care n-a pierdut măcar o noapte în viața lui, transpirând rece, din cauză că nu știe de unde să scoată dimineață salariile oamenilor? Sau credeți că o să vă primească cu jalba la palat? Pe la ce oră?

Eu așa zic
Mulțumim Victore, mulțumim Florine, pentru “șpăguța” asta cu TVA-ul! Sunteți mai buni ca Hagi! Dați voi mai întâi Ordonanță de Urgență și p-ormă venim și noi la referendum! Și mai puneți și voi ceva alături! (vezi punctele 1-5) Să nu ne pice pe stomacul gol!

Știu, suntem puțini, dar puțintica noastră absență poate fi hotărâtoare!

Răzvan CUCUI

P.S. Am folosit un limbaj mai golănesc, așea, ca să intru pe lungimea de undă a papagalului care, sunt ferm convins că a fost în școală Victor Ponta, când își dorea să fie și el golan când va fi mare. Uite că a reușit! Însă golan fără onoare.

Analistul militar Radu Tudor ne-a miluit pe blogul său, în exclusivitate, cu stenograma convorbirii dintre ministrul de Interne Ioan Rus și condamnatul Năstase Adrian, în care primul încerca să negocieze condițiile de internare la pandaimos a celui de-al doilea. Din următoarele replici și un tablagiu de la Proximitate remarca intenția infractorului de a-și pune capăt zilelor (bune):
«Acest lucru nu se va întampla niciodată. Eu nu voi parasi domiciliul meu. E în puterea mea să decid asta […] N-are nici un rost sa insisti. Eu nu voi ajunge in arest. Voi decide singur ce am de facut.» ar fi zis coruptul.

Stupoare însă! Prezent la Realitatea TV, dl ministru Rus declară taman contrariul:
«Am dispus să avem și o ambulanță în zona pentru orice eventualitate, poate i se făcea cuiva rău. Nu mi-a spus ca are de gând sa se sinucidă.»

Văzând cum se bat cap în cap cele două citate, nu se întrezăresc decât 4 variante:
A. Radu Tudor a mâncat, ca de obicei, căcat;
B. Dacă A și C sunt false, Ioan Rus e foarte prost;
C. Dacă A și B sunt false, înseamnă că Ioan Rus minte cu nerușinare. Chiar dacă își închipuie că ne-a prostit cu o sintagmă acoperitoare (Ce trebuia să-i spună ca să ia măsurile adecvate: “Ioane, mă sinucid, mă, tată, mă! Mă omor, Ionele.”?);
D. Dacă C e adevărat, înseamnă că a fost simulacru. Asta nu înseamnă că Radu Tudor nu mănâncă, de obicei, căcat.

Dacă, așa cum a declarat, ministrul Ioan Rus nu ia în calcul demisia, propun retrogradarea cu două macaroane a lui Radu Tudor și transferul său disciplinar Euforia TV, la emisiunea “Next Top Model”, cu Cătălin Botezatu.

Tranziția de la statul semi-mafiot înapoi la statul mafiot dă semne că vrea să se urnească. La nouă ani de la bătaia soră-cu-moartea încasată de la autori rămași necunoscuți de aprigul critic al matrapazlâcurilor politichiei timișene, Ino Ardelean, iată că un alt ziarist de investigații este lăsat lat în scara blocului: Dan Bucura, actualmente redactor la RealitateaTV, fost redactor-șef al ziarului Puterea.

Parcurgând articolul din Ziarul Ring în care se făcea instantaneu conexiunea între bâtele încasate, respectiv aplicate și anchetele marca Bucura ce-l vizau pe “tizul” Liviu Negoiță, fiori reci m-au trecut pe șira spinării. Colegii mei de la Investigații au scris în repetate rânduri despre relațiile de business, jaf și voie bună dintre Primăria Sector 3 și diversele cercuri de afaceri, aici, aici, aici, aici și în alte zeci de articole în care este vorba de zeci de milioane de euro cheltuite din banul public. Mi-am mai revenit în fire când am răsfoit și alte media și am aflat că pe lista celor suspecți de a fi ordonat ciomăgirea ziaristului mai e și un afacerist din Călărași, doi clani Cămătaru, vecini de cartier cu victima, și, suspectul suspecților, candidatul independent la Primăria Sectorului 6, Ștefan Florescu, ăsta deoarece o cunoștință comună și totodată sursă a unei anchete ce-l privea pe catindat a fost fezandată în același stil, de către aproximativ aceeași indivizi, după unele semnalmente.

Calmul mi l-am recăpătat complet când am aflat că agresorii nu bat presă tipărită și new-media. Reiese asta din mustrările verbale ale agresorilor cu care-și însoțeau coerciția fizică cu bâta de baseball: “Mai apari, mă, în morții mă-tii, la televizor?” E clar, mardoii vizau exclusiv activitatea bumbăcitului din audio-vizual. Deci, cu siguranță, n-a încasat-o pentru articolele semnate în ziarul Puterea, unde a îndeplinit, până nu demult, funcția de redactor-șef. Căci dacă dai o căutare pe google “Dan+Bucura+Puterea”, ai să constați că primele zece articole care îți apar pe ecran sunt preluari ale unui interviu “în exclusivitate” realizat de șeful gazetei cu o minoră care susține că a întreținut relații sexuale contra-cost cu tineri politicieni PSD/TSD chiar în mega-hotelul fratelui patron al ziarului Ring. Cu Audio! În lipsa vizualului însă, am stabilit deja că lista suspecților care au ordonat învinețirea jurnalistului rămâne închisă. Terminați cu prostiile!

CUCUI

Titlu alternativ 1: 
Despre cum a dat PSD-ul o lege în 2003 și a venit în 2012 să îi anuleze efectele “retroactiv”

Titlu alternativ 2:
PSD – Demon sau Înger?

Dacă Traian Băsescu a pierdut războiul cu presa, l-a pierdut strict pe parte economică. De pierdut, l-a pierdut. Dar nu din cauza gurii spurcate, nu din cauza “țigăncii împuțite”, nici din cauza “păsăricii” invitate pe masă. De fapt, nu a pierdut războiul, a pierdut Pacea cu ziariștii. Asta pentru că nu a știut cum să umble nici cu marile, nici cu micile condeie ale țării. Prima greșeală, pe editorialiștii avuți la suflet i-a scos din circuit. Pe unul l-a băgat în Parlament, pe altul l-a făcut consilier prezidențial, pe celălalt l-a trimis europarlamentar. Pe un acid condeier de la Playcuboy l-a pus chiar șef la SIE. I-a termenat definitiv ca oameni de presă!

Imediat a mai făcut o nefăcută. Gazetarilor aflați pe ștatele serviciilor discrete le-a tăiat al doilea salariu, venit de la Bugetul de Stat. Cel puțin așa a dat dispoziție. Că unii au mai scăpat, pe ici, pe colo și asta-i adevărat. Oricum și i-a antagonizat.

Și a-nceput trânta cu mogulii. Oștile lui Blejnar au luat cu asalt cetățuile mogulilor. Cu cât se pogorau mai adânc în hrublele cu hrisoave contabile, cu atât conțopiștii ANAF descopereau năzdrăvănii care mai de care mai gogonate. Șoferi plătiți pe drepturi de autori, piloți și copiloțiplătiți pe contracte de prestări de servicii fictive, angajați-fantomă și alte mici căcățișuri. Printre căcățișuri însă au descoperit și unele extrem de groase, ca pe mână. Bunăoară, cei mai mari formatori de opinie psihotică, plătiți cu suta de mii de euro pe an ca să-l bată pe turbatul de la Cotroceni cu ziarul peste bot și să-l scuipe pe chelie prin sticla ecranului, nu plătiseră brumă de TVA la sumele încasate pe drepturi de autor. Printr-o reglementare intrată în Codul Fiscal încă de prin 2003, toți contribuabilii persoane fizice care încasau din activități liberale mai mult de echivalentul a 35.000 euro pe an erau obligați să se se înscrie ca plătitori de TVA și să verse 19% la Buget. (Spun “erau obligați”, o să vedeți de ce) Jurnaliști și moguli deopotrivă n-auziseră, n-a văzuseră. Ce erau proști? Să-și ia poșete Udrea din gologanii lor? S-a vădit atunci că managerii aciuți pe la ceilalți moguli lipsiseră de la lecția lui Adrian Sârbu când a predat înființarea de sereleuri cu unic asociat de către cei cu lefuri măricele și transformarea salariilor în prestări de servicii. Nu bun! Chiar dacă deduci unele costuri, cu TVA-ul aferent, pe firmă trebuie să mai plătești în plus și un contabil și impozit pe dividende, dacă vrei cașcaval cash. Bătaie de cap și bani cheltuiți aiurea!

Astfel că băieții și fetele de valoare din presa-măciucă au considerat că e mai convenabil să plătească doar 16% impozit pe drepturi de autor și restul de bani să și-i ia curați, la buzunar. Cu TVA-ul urma să mai cugete, să mai vadă, să mai aștepte, dacă nu cumva o cădea și Tiranul ăsta! Când însă ticălosul Blejnar le-a întocmit nota de plată, conform legislației de mult în vigoare, cu amenzi și penalizări de întârzire cu tot, crema presei s-a adresat Justiției. Să se judece cu Codul Fiscal cel nedrept! Evident că n-ar fi avut sorți de izbândă într-un Stat de Drept.

Din păcate, Tiranul n-a căzut atunci. Ba chiar, orbit de furie, cu pata pusă pe cei câțiva sugători de hidrant prin batistă contra sume incredibile și pe o mână de perverși care-l apostau cu bâta verbului zi de zi la TV, i-a dat ministrului Vlădescu codul de la butonul roșu. Și pleziristul, mereu cu gând de ducă călare pe Harley, n-a ezitat să dea cu bomba atomică peste toată suflarea gazetărească. Așa că muncitorilor cu condeiul care trăiau doar din drepturi de autor, pe lângă 5,5% CAS, acceptabil, li s-a impus și plata a 10,5% pentru pensie și a 0,5% pentru şomaj. Cei care aveau și carte de muncă scăpau doar de CAS. Și mai avea pretenția dl. Președinte să rămânem prieteni?! Ha!

Fac o paranteză fiindcă amintirile mă năpădesc. În 1996, imediat după victoria Convenției Democrate, Emil Constantinescu a pornit din redacție în redacție ostilă PDSR-ului ca să le mulțumească ziariștilor care l-au susținut. În spatele lui stătea primarul Ciorbea scriind de zor la lista jurnaliștilor fără casă de la stat. Ce apartamente frumoase a dat Convenția la presa antisocialistă! Numai zona zero! Numai Fântâni, Unirii, Călărași, Burebista, Victoriei. Tot ce începuse Ceaușescu și nu apucase să zugrăvească ca să dea și repartiție. S-ar întoarce în mormânt Piticu’ dacă ar ști că în palatele pe care le-a proiectat el pentru cei mai obedienți comuniști se lăfăie astăzi familiile ziariștilor care i-au băgat bețe-n roate moștenitorului său legitim. Să reținem, doar, abordarea total diferită.

Salvarea marilor evazioniști din slujba adevărului avea să vină odată cu abolirea dictaturii PDL. Jurist de formațiune, Victor Ponta vorbește cu siguranța profesionistului în glas despre “retroactivitatea” efectelor apărute în 2007, 2008, 2009 în urma unei legi emise în 2003! Prin “retroactivitate” domnia sa înțelege calcularea din urmă a unor obligații de plată, recte TVA, de care cei prinși în culpă au văduvit Bugetul de Stat. Cu bună știință. Anularea acestor obligații devine o problemă de conștiință pentru noua Putere, mai ales dacă ținem cont că nenorocitul de Blejnar, prin aplicarea Legii, n-a vrut decât să-i intimideze pe bieții jurnaliști! Un adevărat om al Dreptății și Onoarei premierul nostru! Ia să-i dăm cuvântul:

«Daţi-mi voie să nu dau toate veştile bune odată, că după aia îmi rămân doar veştile rele, dar pot să vă asigur că am discutat deja cu domnul Florin Georgescu şi, probabil, săptămâna viitoare sau în două săptămâni o să primesc o recunoaştere a faptului că mă ţin de cuvânt. Am discutat acest lucru şi am acordul de principiu al domnului Georgescu, trebuie doar să vadă care este impactul bugetar. Din ceea ce noi am calculat, din datele pe care le aveam înainte să intrăm în Ministerul de Finanţe, nu pierde statul cine ştie ce mare lucru. A fost mai degrabă o măsură de intimidare a jurnaliştilor în acel moment a domnului Blejnar, unul dintre domnii şi doamnele pe care n-am apucat să-i destitui eu din funcţie pentru că au plecat ei înainte.» (Victor Ponta, la capătul primei zile de guvernare. Sursa: Mediafax)

Într-adevăr, “nu pierde statul cine știe ce mare lucru” dacă se naționalizează datoriile unor sclavi de lux încalcându-se o Lege. Eventual printr-o Ordonanță care le șterge retroactiv. Asta e, le-om plăti tot noi și p-astea! Luați vă rog contextual “statul” în sens de Buget de Stat. Căci dacă vorbim despre Statul de Drept, atunci “săptămâna viitoare sau în două săptămâni”, după estimarea lui Victor Ponta, când evazioniștii vor fi fost absolviți oficial de obligații fiscale pe deplin justificate, să fiți pregătiți pentru abolirea acestui mare moft. E încă un semn. Nu-i nimic, pierde Statul de Drept, câștigă Partidul.

Răzvan CUCUI

P.S. Mi-e efectiv scârbă să vă dau link-uri către toate limboaile cu care penalii dovediți trag brazdă adâncă, chiar în aceste zile, prin cururile premierului și vice-premierului finanțist. Dacă totuși dați peste ele prin google, la cea mai mică senzație de vomă, adresați-vă medicului sau farmacistului.

CUCUI

Cam asta reiese dacă distilezi cele câteva fraze prin care fostul director SIE a înșirat istoria privatizării CupruMin Abrud, la șueta cu Emil Hurezeanu:

«Au fost două tentative de vânzare în 2008. Bla, bla, bla. Prețul inițial cu care domnul Varujan Vosganian, ministru al Economiei, scosese CupruMin Abrud la vânzare era de 18.000.000. 18.000.000! Amândouă au picat. În an de boom economic! Acuma, de ce-au picat? Fiindcă existau niște condiții preliminare în oferta de vânzare… Pe care nimeni nu vroia să le accepte. În an de greutate economică, aceeași întreprindere – poftim! aceeași problemă economică – este scoasă la vânzare cu 57.000.000 și se vinde imedeiat cu peste 200.000.000… plus acoperirea obligațiilor de mediu, alte 17.000.000. Cine a cumpărat-o, licitația a fost deschisă, bla, bla, bla foarte transparentă, în care fiecare ofertant vedea ce face celălalalt. Bla, bla, bla.
[reia succint cifrele din 2008 pentru a le compara cu cele din 2012]
Spuneți-mi, domnule Hurezeanu, nu aveți și dumneavoastră impresia, ca și mine, că se poate vinde, se poate privatiza, în România, se poate face inițiativă economică, în România… fără să iei comision?»

DICȚIONAR DIPLOMATIC DE CVASINONIMII ȘI EXPRESII ECHIVOCE:
condiții preliminare = pretinderea unei sume de bani, “comision”, de către un reprezentant al statului ca parte integrantă a ofertei preliminare făcută pe gură de partea română, de plata căreia în conturi off-shore private este condiționată negocierea trucată ulterioară, cu aspect oficial, în vederea încheierii contractului de vânzăre directă a unui obiectiv economic aparținând poporului. Dispare ab initio la vânzarea prin licitație; Pop. șpagă, mită; (2) comision acceptabil plătit legal unui consultant de privatizare cointeresat material la vânzarea directă. Din perspectiva unui reprezentant al statului se dă, nu se ia! [Deci nu e cazul aflat în discuție]

OBSERVAȚIE: Remarcați, vă rog, tonul cu care Hurezeanu pronunță “DA!” când aude de “condiții preliminare inacceptabile”. Inutil să ne întrebăm de ce nu a solicitat o dezambiguizare.

CUCUI

Deci inculpatul Adrian Năstase, având antecedente penale, este condamnat (cu suspendare) pe motiv că l-a șantajat pe ambasadorul-denunțător-depozitar, Ioan Păun, pentru a nu pomeni de banii primiți de șantajist drept mită de la mituitoarea Irina Jianu, dar este absolvit de acuzația de luare de mită. Mituitoarea însă, este condamnată cu executare pentru dare de mită unui om achitat pentru luare de mită. Straniu!
Apropo, de când cei cu antecedente penale sunt condamnați cu suspendare? Jurispudența ce zice?

Din sentința de astăzi:
În conformitate cu dispozițiile art.86/3 alin.1 lit.a – d) Cod penal, pe durata termenului încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
– să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
[…]
– să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

Notă: Cu alte cuvinte, de acum înainte, va trebui să prezinte și certificatul de producător și facturile la ouăle vândute care îi asigură un venit de 70.000 euro/an conform declarației de avere.

DANA NĂSTASE
În baza art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.273 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnă inculpata NĂSTASE DANIELA la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b) Cod penal pentru participație improprie la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false.

IRINA JIANU
În baza art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.273 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal condamnă inculpata JIANU IRINA PAULA  la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b) Cod penal pentru participație improprie la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false.

CUCUI

Ați văzut The Public Eye? Filmul în care Joe Pesci îl interpretează – magistral, cum altfel? – pe Leon “Bernzy” Bernstein, un fotograf de tabloide care lucra ca free-lancer? Mi-a rămas în cap comentariul unui terț personaj la adresa protagonistului principal: “Ăsta-i genul de fotoreporter care e în stare să înțepe nou-născutul cu acul la maternitate, când nu e atentă sora, ca să-l fotografieze plângând”.

Mi-a revenit în minte memorabila replică în timp ce urmăream taifasul, monoton până la un anumit punct, la care se așezaseră Viorel Hrebenciuc, învitat și Ion Cristoiu, gazdă, pe 4 martie, ac. Trecând peste punctul culminant al dialogului aproape amical, mi-am dat seama că Bernzy a fost mic copil pe lângă marele nostru gazetar. De la minutul 46:20, Viorel Hrebenciuc povestește cum la greva din 1994 din fața guvernului, deținând “întâmplător” o stație de emisie-recepție, a intrat, desigur, tot “întâmplător” pe frecvența poliției, unde strategul social-democrat a dat peste convorbirea dintre Ion Cristoiu și “un general de poliție”, în care primul îi reproșa celui de-al doilea de pe un walkie-talkie “că nu iese sânge deloc, că [Evenimentul Zilei] nu are ce să scrie…”

Urmăriți vă rog bânguiala ziaristului-vampir în înregistrarea emisiunii (46:20)

http://inregistrari.b1.ro/view-04_Mar-2012-la_taifas-96.html

Asta ca să vă dați seama cine a promovat primul hematia în mass-media românească din pure rațiuni de audiență.

CUCUI

Trec adesea prin clipe în care mă și oftic văzând cât de subțire îmbrăcați pot fi tinerii lideri ai opoziției. Mă uit la neputința lui Șova care recurge la “calcatul în picioare” (după victoria în alegeri -n.m.) al unei doamne pedeliste, din lipsă de replică, mă uit la șubrezenia lui Antonescu cum amenință și el cu excluderea din mass-media a ziariștilor care l-au dat în gât cu casa de lux proaspăt achiziționată, taman când se tânguia mai tare că rămâne fără venituri în urma grevei parlamentare. Astea ca ultime isprăvi! Mă uit la ei cât sunt de lingavi și totuși cât de încrezători sunt în câștigarea alegerilor!

ingurul Victor Ponta ce mai luptă cu prezentul. Nebărbătește, mârșav, dar luptă. Are încotro? Nu prea. Are și el niște obligații prin partid. Altfel, dacă băieții ăștia stăteau în banca lor, fără să scuipe și să înjure toată ziua guvernul Băsescu-Boc, auto-erodabil în mod natural, fără să instige nebunașii la Revoluții în piețe de să determine schimbarea lui Boc cu un premier mai credibil în sondaje decât ei toți, așadar, dacă stăteau fără să miște un deget și tot ar fi câștigat la pas alegerile, civilizat, poate cu peste 60% din voturile exprimate. Chiar și fără o uniune contra-naturii, PSD-PNL! Chiar și fără Antenele PC-ului. Deci și fără PC-ul puturos! Însă tămbălăul pe care îl fac cei doi copreședinți sprijiniți de echipa de zgomote a turnătorului Felix, cu instigari la mișcări violente de stradă, prin paralele egiptene și libiene, cu rufe spălate în parlamentul european, mai nou cu greva parlamentară, înclin să cred că nici tura asta PSD-PNL-PC nu o să propună primul-ministru. Dar poți să te comporți decent când ai pușcăriabili în partid, atât de aproape de mediul răcoros? Nu prea! Ei te-au împins acolo unde ești, lor le ești dator să declanșezi anticipate, să destructurezi DNA-ul, să schimbi procurorul-general, înainte ca Tiranul să-și termine mandatul și pușcăriabilii căile de apărare/atac. Dar iată și ultima josnicie marca Ponta:

Cunoscând cu certitudine că se lucrează la o premieră pentru viața parlamentară românească, anume sancționarea pecuniară a chiulangiilor și că, indubitabil, greviștii USL nu vor avea cum să scape nearși grav la salar, Victor Ponta a ordonat membrilor PSD să își ridice repede indemnizațiile pe februarie pentru a le dona unor organizații caritabile. A mai și trâmbițat pe toate canalele că așa va trebui să procedeze lunar toată lumea, până la toamnă, când or veni la putere. Abaterea se va sancționa cu excluderea din PSD, a decretat verbal co-președintele Uniunii. El însuși și-a donat banii unei fundații care se ocupă de copiii bolnavi de cancer și va continua s-o facă toată durata grevei parlamentare. Asta, sanchi, ca să acopere găurile din sistem create de PDL, de Duță-Morfină și să aline suferința unor oameni bătuți de soartă. Iar dacă cineva le va tăia indemnizația greviștilor cu inimi mari, hapsâna de Roberta Anastase, gen, păcatul să fie al ei! A arătat presei și prima chitanță. Deși știa că-i și ultima!

Eu încă mai cred că o asemnea ticăloșie nu-i putea trece prin cap unui tânăr politician de care se leagă năzuințele întru mai bine a milioane de români. Eu încă mai sper că, la momentul oportun, Victor Ponta se va lepăda de fiecare eminență neagră, de una câte una, ca de o Geoană stricată. Căci să promiți unor copilași mușcați de moarte câteva milioane de euro, cât s-ar fi strâns până la toamnă din indemnizațiile donate, când tu știi exact că nu le vei încasa și când faci asta doar ca să o bagi în rahat, încă o dată și mai adânc, pe Roberta Anastase și implicit PDL-ul – așa cum îți închipui tu și cu cei doi-trei maeștri ai josniciei rămași în umbră – trebuie să-ți calci tare pe suflet, oricât l-ai avea de pocit!

Evident că te-au crezut o groază de decerebrați, fideli telespectatori ai Antenei 3. Un grup de inițiativă, probabil va arde ritualic în Piața Universității, chiar zilele acestea, o momâie întruchipând-o pe Roberta Anastase. Cu cocardă de Miss 1996 pe piept! În direct la Dana Grecu! Dar ți-ai pus problema că, 5 secunde, o oră, o noapte minunată poate, te-au crezut și părinții nedormiți care așteaptă cu ochii la Cer niște bani de transplanturi de măduvă sau diverse alte operații grele și tratamente exorbitante în străinătate pentru piticii lor? Cu două-trei milioane de euro cu siguranță că ar putea fi smulși câțiva îngeri palizi din ghearele morții! Bani care însă nu vor exista taman din cauza atitudinii voastre penalizabile conform regulamentelor scuturate de prarf! Te-ai gândit ce a fost în sufletul taților și al mamelor când și-au dat seama că le-ai jucat speranțele la cacealma? Sigur nu te-ai gândit! Destul că au gândit în locul tău strategii pulei partidului. Istețule care vrei să conduci Țara!

Și ce ai câștigat? O mică răzbunare efemeră? Aprecierea câtorva imbecili care te-au crezut că Anastase omoară copii mai dihai ca Duță? Retardați care oricum te votau? Pe Dumnezeu nu ai cum să-l păcălești, Victore! Dumnezeu te-a văzut și ți-a trecut în cont un PĂCAT.

CUCUI