Nu de foarte multe ori pot să spun că am avut parte de o experienţă unică în momentul în care mă întorc de la o expoziţie. De data aceasta însă pot să spun că acest cuvânt a fost folosit de prea multe ori pentru a descrie întreaga arhivă de sentimente de care am dat în cinci metri cubi de artă.
Pe strada Închisei, nr. 56, poţi să ajungi pe jos sau cu avionul, dacă te paraşutezi când eşti deasupra Casei Poporului şi ai un vânt bun din est, bun chiar şi pentru fluturi. Odată ajuns îţi desfaci paraşuta, o împachetezi cu grijă, o pupi, te ştergi pe frunte cu ea şi o bagi într-o poşetă plic. După ce am plătit intrarea de 5 lei, 7 lei dacă eşti student, am intrat în imobil.
Expoziţia constă într-un apartament cu trei camere, singurul dintr-un bloc de garsoniere, o minune a naturii desigur.
😆 )))))))))
Ok, schnell!
bine, o să intru şi eu tot acolo să mă joc
L-am pus pe blacklist. Intră direct în spam acum.
E văr'su lui Neamţu Ţiganu, din Baden-Wurttemberg/Bayern/etc.
şi eu cu ce mă mai joc? cui îi mai spun că lecturer nu există în franceză, nici lecturare gen în latină?
Nedo, lasă-l. Îl bag în spam. E codreanu/europa/caraiman/etc.
posete-plic, ca nici cursuri de dactilo nu se mai poarta, tot cam de atunci.
Aha, literatura veche, nu se mai poarta poste plic 🙂 . Sunt in tema, am 3 camere pline cu poste-plic, pe cind femeile rationale n-au decit cite o garsoniera.
la rîndul meu, pîş, pîş prin expoziţie:
http://www.youtube.com/watch?v=L_YcW5DIhLs
mă strecor pîş, pîş prin expoziţie pentru un off topic.
PDL şi-a găsit purtător de cuvînt!
http://www.realitatea.net/narcis-ianau-are-planur…
fără comentariu. am zis săptămîna trecută cînd mă apuc de critică literară. 🙂