2+2=5. Se poate trăi doar din ficţiune?

„(…) nici o economie din lume nu poate sustine o situatie in care 40% din populatie plateste asigurari sociale de care beneficiaza restul de 60%. Or, la fel cum bogatia nu poate fi decretata prin lege, tot asa, statul social nu poate fi decretat prin lege. De aceea, si bugetul unui stat ar trebui orientat spre crearea de bogatie, nu spre impartirea unui tort iluzoriu.” („Pentru o Romanie de dreapta (II)”, Cristian Campeanu, România Liberă).
“Şobolanii se luptă între ei: încearcă să se muşte unul pe celălalt prin peretele despărţitor dintre compartiment. (…) – Înţelegi cum este construită cuşca aceasta, nu-i aşa? Masca se mulează pe capul tău. Când voi apăsa pe a doua manetă, uşiţa cuştii se va ridica. Fiarele-astea înfometate vor ţâşni din ea ca din puşcă. Ai văzut vreodată vreun şobolan plutind prin aer? Se vor arunca în obrazul tău şi vor începe să roadă de-a dreptul prin el. Uneori sar întâi la ochi. Alteori străpung falca şi sfâşie limba. (…) – Winston: 2 + 2 = 5” ( “O mie noua sute optzeci si patru”, George Orwell).
Faţă de metodele utilizate de Big brother, în cazul democraţiilor, atunci când statul social îşi decretă prin lege bogăţia şi anume că 2+2=5, există totuşi câteva diferenţe. Una  e că în loc să folosească violenţa pentru a te convinge că 2+2=5, statul social foloseşte flacăra violetă a împrumutului (de pe piaţa internă ori externă) care ia minţile omului  – om care (altă diferenţă), în plus, pentru că e mai simplu aşa, exact asta îşi şi doreşte. Domnul „60%”, cu puţină asistenţă de la stat, va vedea că dacă alături 2 degete lângă alte 2 sunt în total 5 degete. Şi asta în ciuda a ceea ce-i spune bunul simţ. Acum, dacă democraţia există, iar capitalismul e şi el pe bune, apare şi o diferenţă naşpa: până la urmă, cu cât se menţine mai mult timp iluzia că 2+2 fac 5, realitatea e că rezultatul final al acestei adunări de clasa a doua va depăşi tot mai mult cifra 4. Şi asta în ciuda opiniei constant contrare a puştiului de 9 ani care ia „foarte bine” la şcoală tocmai pentru că a numărat 4 degete. Adică în condiţiile în care 2+2 a făcut la un moment dat 5, mai târziu, la scadenţă, 2+2 fac pentru statul debitor 5,7 sau 6,7 ori 7,… depinde de dobândă. Şi cum diferenţa de „1” se duce în statul social pe plasme, maşini şi aparate cu microunde şi nu la oamenii cu imaginaţie, atunci, pentru că banii aştia se topesc în consum, neproducând alţi bani, avem incapacitate de plată la nivel individual, acţiuni în instanţă, executare silită, drame sociale, incapacitate de plată a statului, pierderi peste tot, deci criză… deci Obama, deci …

Facebook Comments

4 Comments 2+2=5. Se poate trăi doar din ficţiune?

  1. Merechene

    asta si gata … 🙂

    Politics Defined

    SOCIALISM: You have two cows. The state takes one and gives it to someone else.

    COMMUNISM: You have two cows. The State takes both of them and gives you the milk.

    FASCISM: You have two cows. The State takes both of them and sells you the milk.

    MILITARY DICTATORSHIP: You have two cows. The State takes both of them and shoots you.

    BUREAUCRACY: You have two cows. The state takes both of them, accidentally kills one and spills the milk in the sewer.

    CAPITALISM: You have two cows. You sell one and buy a bull.

    PURE DEMOCRACY: You have two cows. Your neighbors decide who gets the milk.

    REPRESENTATIVE DEMOCRACY: You have two cows. Your neighbors pick someone to decide who gets the milk.

    AMERICAN DEMOCRACY: The government promises to give you two cows if you vote for it. After the election, the president is impeached for speculating in cow futures. The press dubs the affair "Cowgate".

    ANARCHY: You have two cows. Either you sell the milk at a fair price or your neighbors kill you and take the cows.

    Reply
  2. Merechene

    un banc mai vechi…

    A mathematician, an accountant and an economist apply for the same job.

    The interviewer calls in the mathematician and asks "What do two plus two

    equal?" The mathematician replies "Four." The interviewer asks "Four,

    exactly?" The mathematician looks at the interviewer incredulously and

    says "Yes, four, exactly."

    Then the interviewer calls in the accountant and asks the same question "What do two plus two equal?" The accountant says "On average, four – give or take ten percent, but on average, four."

    Then the interviewer calls in the economist and poses the same question "What do two plus two equal?" The economist gets up, locks the door, closes the shade, sits down next to the interviewer and says, "What do you want it to equal"? "

    Reply
  3. Horatiu Buzatu

    La o evaluare aproximativă, iluzia lui 2 + 2 = 5 ţine de la instalarea primului guvern Boc (dec. 2008) până în zilele noastre. E drept că între cele două momente s-a consumat un an electoral. Este la fel de drept că tratamentul anticriză va costa şi va dura mai mult. Dar acestea sunt costuri pe care poporul şi le-a asumat. În definitiv şi când mergi la vreun spectacol, plăteşti bilet, aşa că bucuria de a-l avea pe Băsescu la Cotroceni trebuie decontată.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.