De partid si de stat

Într-un experiment care ilustrează conflictul ce poate apare între raţionalitatea individuală şi cea colectivă, vreo 30 de persoane adunate într-o încăpere află brusc că mai au 35 de secunde până când o bombă va exploda în sală. Reacţia spontană a majorităţii este să dea fuga la uşă, prin care, datorită îmbulzelii, nu vor reuşi să treacă mai mult 20 de indivizi, restul putând fi considerat victimă a exploziei, dacă aceasta ar avea loc. În versiunea-martor a experimentului, o persoană instruită în prealabil, va striga odată cu alarma şi câteva ordine clare de încolonare şi ieşire rapidă pe uşă. Evident că, însuşindu-şi ordinele, toţi vor reuşi să se pună la adăpost în timp util.

Raţionalitatea colectivă îţi poate oferi o şansă sigură, dar îţi pretinde sacrificarea raţionalitatăţii individuale, care aplicată consecvent, poate duce la dezastre colective. Ideea că în final s-ar putea s-o păţesc dacă mă reped să fac ce cred că-i mai bine pentru mine este însă un adevăr anti-intuitiv, contrar percepţiei imediate, la fel cu cel al Pământului orbitând în jurul Soarelui, atunci când noi vedem contrariul în fiecare zi. Iar într-o ţară unde 40% din populaţie este într-adevăr convinsă că Soarele se-nvârte-n jurul Pământului, va fi foarte dificil de transmis.

Şi totuşi, în fiecare societate există o cunoaştere şi acceptare implicită a dialecticii dintre promovarea interesului individual în raport cu cel colectiv, care duce la fixarea pragului de jos al comportamentului considerat acceptabil. Spre exemplu în locuri ca Rusia, Bulgaria, Italia de Sud sau America Latină, eliminarea fizică a adversarilor constituie pragul de jos a ceea ce poate fi totuşi practicat. La noi din fericire, pragul de jos este mai ridicat, iar asasinatele şi răpirile nu fac parte din vocabularul curent al promovării intereselor individuale. În ţările europene civilizate pragul toleranţei este şi mai sus, fiind considerat inacceptabil orice comportament care compromite bunăstarea comună.

Vom găsi astfel clienţi şi protejaţi şi în jurul unor primării sau ministere din Elveţia, Franţa sau Germania, dar beneficiarii contractelor preferenţiale de acolo nu vor distorsiona masiv piaţa cu profituri neruşinate, obţinute prin scăderea drastică a calităţii prestaţiilor şi majorarea uriaşă a preţurilor. Sistemele de control a calităţii şi preţurilor vor împiedica asemenea derapaje, iar contractorul corupt va presta la calitatea şi preţurile pieţii, fiind desigur un concurent neloial, dar nu şi un jefuitor şi nimicitor al avuţiei publice.

Refuzând datul în cap ca mijloc de rezolvare a concurenţei economice ori politice, dar promovând spolierea banilor publici în cârdăşie transpartinică, distrugând piaţa şi sufocând economia reală, România se situează şi din această privinţă în acel teritoriu confuz dintre stepa asiatică şi grădina alpină, acolo unde pe gura căscată a întreprinzătorului onest stau aşezate dosurile grase ale politicienilor şi clienţilor lor.

A încerca să convingi aceşti oameni de necesitatea ridicării pragului de toleranţă la încălcarea legii este ca şi cum ai încerca să aduci nişte lupi care trag concomitent de pradă, s-o lase din colţi. Nimeni nu-i dispus să-şi descleşteze fălcile primul, chiar dacă-n final riscă să nu se aleagă cu nimic.

Este de aceea foarte dificil de crezut că reforma statului poate porni prin reforma vreunui partid. Partidele româneşi sunt adevărate creuzete ale diavolului, care adună laolaltă şi potenţează interesele individuale ilicite ale celor mai puternici şi hotărâţi fii ai poporului. A te adresa tocmai partidelor, aceste instrumente de atingere a unor scopuri individuale, pentru a le face să lase loc şi unei raţionalităţi colective, generale, este rupt de realitate. Cu atât mai puţin membrii influenţi ai unui partid ca PDL, căruia i-a sosit în fine rândul la profit, vor fi dispuşi la măsuri care să le diminueze controlul asupra distribuţiei resurselor, că e vorba de alegeri în partid, de concedierea pletorei clientelare din administraţie sau de controlul real al acordării şi realizării contractelor.

În aceste condiţii, reconstrucţia statului nu poate fi abordată decât pe lângă şi din afara partidelor, ceea ce face sarcina extrem de dificilă, la limita posibilului. Dacă însă vreo soluţie poate apare, atunci ea trebuie centrată spre construcţia instituţională şi nu pe schimbări de oameni care să fie constrânşi să acţioneze în cadre instituţionale contraproductive.

O soluţie coerentă şi sistematică de recontrucţie instituţională fiind practic imposibilă din afara partidelor, imaginabilă ar putea fi o strategie nespectaculoasă, născută din politica paşilor mărunţi, de reconstrucţie instituţională treptată, „ocupând“ pas cu pas şi recivilizând instituţii cheie până în momentul atingerii unei mase critice, care să permită bascularea statului înspre o funcţionare de tip european.

Se pot astfel face încercări punctuale de consolidare a statului („întăriţi-vă statul !“) în domenii-cheie, domenii care să nu se afle sub influenţa directă a partidelor sau altor reţele. Cu DNA s-a făcut deja un început, crearea unei ANI operaţionale ar fi o mare victorie. Ar trebui să urmeze relansarea Curţii de Conturi, ca instituţie decisivă care poate controla jaful din administraţie şi economie. Acum Curtea de Conturi este, deloc întâmplător, sub conducerea unei „Tălpi a Iadului“, dl. Văcăroiu. O altă ţintă civilizatorie este desigur, Consiliul Suprem al Magistraturii şi în general toate Instanţele Supreme. Tot ca măsură punctuală s-ar putea aduce câte un ministru de genul d-lui Funeriu, care să mai lovească muşuroaiele din sistem. Parte din aceste măsuri trec prin Parlament, ceeace ce presupune şi o politică abilă de dislocare a concordiei tacite transpartinice printr-o permanentă presiune asupra parlamentarilor de toate culorile, promiţându-le unora, ameninţându-i pe ceilalţi, pentru a putea obţine votarea legilor ce mai sunt necesare.

Toate acestea amintesc de o luptă de guerilla împotriva clasei politice, pentru a-i mai smulge câteva bucăţi din economia de pradă şi din puterea discreţionară. Este ceea ce a făcut până acum, cu succes parţial şi relativ, dl. Băsescu. Tendinţele sale bonapartiste, de scurtcircuitare a relaţiei cu poporul, sărind peste clasa politică rapace şi iresponsabilă, corespund stadiului de dezvoltare, culturii şi istoriei naţionale. Acum, când criza şi curbele de sacrificiu i-au erodat sprijinul popular, şeful statului se regăseşte fragilizat în faţa aceleiaşi clase politice predatoare. Este încercarea cuiva de a apuca un cazan cu pirahna vii şi toartele în interior, pentru a-l pune pe foc.

Facebook Comments

64 Comments De partid si de stat

  1. Hantzy

    @Bleen,

    multumesc de invitatie! Am dat o raita ffff scurta pe acolo, dar sesiunea mea hyperspatiala s-a incheiat pentru astazi: famelia isi cere drepturile. Voi reveni insa, daca ma primiti!

    @Florin Cojocariu,

    Adaugam f mult subiectivism cand constatam. Iar in plus, minunatul SNC uman reuseste atat de bine sa ignore ce nu ne intereseaza. Astfel se face ca, daca as aminti si eu cateva constatari personale, altii vor crede ca sunt pure rautati.

    Reply
  2. Bleen

    @all

    Cum @zexe e banat, nu vă mai poate răspunde şi e inutil să mai discutaţi despre el sau să i vă adreaaţi.

    Mulţumesc pentru înţelegere.

    Reply
  3. mfg

    @zexe

    Orice idee, nefiind mai mult ecit o proiectie, este criticabila. Insa, critica de dragul criticii, aruncata doar ca o simpla bariera in fata dezbaterii unei idei, cred ca nu merita atentie, pur si simplu. Adica, sa fiu mai specific, din partea mea merita atentia de a mentiona ca o vad ca atare. Asta vad la ceea ce faci tu pe acest blog.

    Cine e Florin sau mai stiu eu cine? I couldn't care less. Pentru mine e gazda acesrui loc. O gazda cu ale carei idei sint sau nu de acord. Din partea mea poate sa scrie si din puscarie.

    Reply
  4. Bleen

    Pe de altă parte, sîntem singurul stat din lumea civilizată cu o struţo-camilă bicamerală. Ambele camere sînt alese în acelaşi mod, au cam aceleaşi atribuţii (s-a încercat o rezolvare, cu jumătăţi de măsură, ca de obicei, prin modificările din 2003).

    Reply
  5. Hantzy

    Exact Bleen,

    o republica semiprezidentiala este axata pe reprezentativitatea statului, prin seful sau, in vreme ce una parlamentara se axeaza pe reprezentatiovitatea populara. Dilema eterna: statul deasupra sau alegatorii?

    Gasesc ca un referendum pentru stabilirea variantei ar fi fost mai necesar decat cel pentru reducerea influentei parlamentare. Romania ar putea deveni tara cu cea mmai mare populatie avand Parlament unicameral, si cu cea mai redusa reprezentativitate corepsunzator unei populatii de 22 milioane. Parerea mea este ca asta e o greseala. Ma bazez, de asemenea, pe traditia milenara a omenirii, care face ca pana si la nivel de trib capetenia (desi cuvantul sau are greutate la sfat) sa se supuna deciziei batrânilor.

    Reply
  6. Bleen

    @zexe

    Cu tot respectul, eşti absolut tîmpit. Nu credeam să ajungi la capitolul Gestapo. De ce pana mea nu ne dai în gît la Poliţie? De asta intri pe Blogary? Faci monitorizare? Eşti un bun cetăţean vigilent? Auzi, ştii ce? Marş de-aici! Eşti un cretin sinistru şi din momentul ăsta eşti banat.

    Reply
  7. zexe

    @mfg, orice demers ”inteligent” contine trei elemente esentiale, scopul, anume finalitatea demersului, mijlocul prin care iti propui sa il atingi si raportul dintre efort si beneficiu.

    Scopul se presupune din start a fi unul onest indiferent daca organizatia si initiativa este privata sau publica, adica exclusivista pentru un numar limitat de membri ”atent selectionati” sau deschisa societatii civile. In momentul in care organizatia cu pricina pretinde sa controleze sau sa faca presiuni asupra intitutiilor statului, Guvern, Parlament, Justitie, etc, adica o institutii publice, este dreptul meu de cetatean liber si platitor de taxe si impozite sa stiu totul despre aceasta organizatie. Cine este Florin Cojocaru? in ce raport de interese se gaseste el cu europarlamentarii sau diversi oameni politici ai Romaniei? ii cunosti cazierul? Stii, cumva, daca are legaturi cu grupari mafiote, extremiste sau teroriste? Daca esti suficient de inteligent iti pui si astfel de intrebari, nu?

    Mijlocul ales sau modalitatea prin care organizatia doreste sa influnteze institutiile publice este si ea foarte importanta, pentru ca traim intr-un stat de drept, iar democratia se exprima prin alegeri libere si prin forme de manifestare prevazute in constitutie. Eu, cetatean liber al acestei tari, mi-am exprimat vointa prin vot liber si democratic in favoarea unui partid politic, in favoarea unui parlament unicameral, in favoarea unui presedinte, etc, si nu doresc ca rezultatul unei majoritati determinate prin vot liber sa fie deturnat de o minoritate obscura in manifestari si care sa raspunda comenzilor unei grupari de interese private. Daca esti suficient de inteligent consider ca doresti sa traiesti intr-o tara guvernata transparent si democratic , nu?

    Raportul dintre efort si beneficiu este si el important pentru ca daca nu faci efotul sa iti pui intrebari inteligente te trezesti cu un nou FSN de tot ”benficiul”

    Reply
  8. Hantzy

    @FLorin Cojocariu,

    Lipsa alternativei este tot mai des un argument in ultima vreme. Se pare ca eu va apreciez cu mult mai mult decat o facti dumneavoastra insiva!

    @Rasvan Lalu,

    Nu doar la puteri sporite Presedintelui ma refer, desi nu le neglijez nici pe ele. Sunt consecvent cu mine insumi si daca nu i-as fi dorit puterile cerute de actualul presedinte lui Iliescu sau Ceausescu, atunci nu le doresc nimanui. Efemeritatea reusitelor ale unui presedinte puternic si bine intentionat (presupunand ca ar fi si bun strateg, pe deasupra) nu cred ca mai trebuie dezbatuta, in conditiile cand urmatorii ar fi doar la fel de puternici.

    In mod natural, un organism este cu atat mai performant cu cat constituentii sai sunt mai specializati. Iluzia ca am putea alerga pe palme la fel de repede ca pe talpi sau ca am putea caligrafia cu nasul etse un vis frumos. N-are rost sa incercam a obtine vreo scorafa ouatoare, mitoasa si cu lapte mult!

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @Hantzy: lipsa de alternative nu e un lucru neaparat rau. Cel putin indeamna la actiune si te scoate din blocajul despicarii firului in 4. Si nu e un argument, e o constatare.

      Reply
  9. Bleen

    Putem opta pentru parlamentar şi renunţa la alegerile din 2014 sau putem opta pentru semiprezidenţial. Lucrurile sînt clare.

    Reply
  10. Bleen

    @Hantzy

    Nu am înţeles care sînt filozofiile mai puţin răspîndite în EU şi care sînt preluate în Constituţie. Din cîte ştiu eu, concluziile Comisiei prezindeţiale sînt două: regim parlamentar sau semiprezidenţial. Cu condiţia să se facă o alegere clară şi să se renunţe la aberaţia de acum.

    Reply
  11. mfg

    Am citit contrarile cu zexe si cred ca au fost bine venite. Impresia mea este ca zexe adopta pur si simplu o pozitie fara perspectiva, indiferent de subiectul ales. Sa recunoastem ca, desi pare inteligent, atitudinile pur nihiliste sint cel mai usor de adoptat, in orice contest, pentru ca totul este criticabil.

    Ei bine, eu as astepta pe cineva sa dea aceeasi importanta si comentariilor lui Hantzy aici. As vrea sa se discute aspectele ridicate de Hantzy. Pentru ca eu cred ca inainte de a discuta cum s-ar putea "penetra" ceva, trebuie sa stabilit daca tinta e penetrabila, in fapt.

    Reply
  12. Bleen

    @Răsvan Lalu

    Evident că e extrem de greu de realizat. Dacă nu era, se realiza pînă acum. Însă eu nu vorbesc doar de partide şi doar de politică. Să nu reducem totul la asta. Vorbesc de asocieri, indiferent de ce natură sînt acestea.

    Reply
  13. Rasvan Lalu

    Hantzy, prin “preluarea in Constitutie a anumitor filozofii politice mai putin raspandite in EU” presupun că vă referiţi la puteri sporite pentru preşedinte, pentru a-şi putea desfăşura mai lesne demersul “bonapartist”, de sprijin pe mase, peste capul elitei politice.

    Ca orice instrument, şi Constituţia poate face bine sau rău, în funcţie de cine o mânuieşte.

    Pentru România, un preşedinte puternic şi bine intenţionat ar face minuni, ducând la un salt instituţional şi la micşorarea decalajului, în timp ce un preşedinte puternic dar mediocru/marionetă ar fi un dezastru cât două războaie.

    Personal, nu leg politica paşilor mărunţi de vreo schimbare a Constituţiei.

    Reply
  14. Rasvan Lalu

    "Avem nevoie de iniţiativă comunitară. Avem nevoie de un nou palier între stat şi individ: comunitati care sa preseze statul."

    Din această sinteză între @Bleen @Florina ajungem în final tot la partide, ca palier între stat şi individ sau între comunităţi de interese şi interesul general, reprezentat de stat. În ţarile avansate, cam asta sunt partidele: organizaţii care reprezintă intereselor unor comunităţi specifice: simplificat, IMM-iştii sunt reperezentaţi de liberalii clasici, corporatiştii de neo-liberali, agricultorii de creştin-democraţi, salariaţii de social democraţi. Dacă partidul nu mai reprezintă convenabil comunitatea de interese care l-a ales, primeşte sancţiunea electorală, ca în cazul SPD ului german, care în urma unor politic anti-salariaţi pe când era la guvernare, a scăzut de la 33 la 15%.

    La noi partidele sunt exclusiv sindicate de promovare a intereselor personale ale liderilor locali şi centrali, respectiv ale patronilor şi clienţilor acestora. Partidele româneşti nu servesc pe nimeni decât pe ele însele. De aceea şi legătura cu electoratul nu există şi se recurge la pomana unor mase înfometate.

    Până la urmă ajungem tot la ce-a propus Bleen: (re-) crearea unor partide care să fie expresia intereselor comunităţilor, nu ale propriilor lideri.

    Mi se pare extrem de greu de realizat.

    Reply
  15. Hantzy

    @Rasvan Lalu

    Politica paşilor mărunţi, de creare şi consolidare de enclave instituţionale (Procuratură, DNA, ANI) este o strategie născută din nevoie şi neputinţă, clar sub-optimală, dar realistă şi realizabilă, pragmatică, marca Băsescu. Am pledat pentru continuarea ei, nevăzând altceva mai la îndemână.

    Asta imi clarifica unele aspecte cu care nu eram de acord in comentariul initial si pot, in aceste circumstante, achiesa ideii pasilor marunti.

    Insa preluarea in Constitutie a anumitor filozofii politice mai putin raspandite in EU, le-ar conferi unora dintre acesti pasi (cu care personal nu sunt de acord) caracter definitiv, blocand o ulterioara ameliorare institutionala. Si, indiferent de strategia adoptata, este imperioasa cuantificarea atributiilor pentru a se evita suprapunerea lor.

    Reply
  16. Bleen

    La asta se referea şi @Sebastian Lăzăroiu.

    "A fost comunismul un esec sau marile agregate au esuat?

    Este actuala criza o criza a statelor sau o criza a comunitatilor?"

    Avem o criză a individualismului care a eşuat în mari agregări (organizaţii supra-statale, state, corporaţii multinaţionale). Ar trebui să ne gîndim şi la micile agregări, la micile comunităţi, la regionalism. Unde ne sînt individualiştii feroci? Sînt rotiţe în mari corporaţii, striviţi sub greutatea marilor organizaţii statale sau suprastatale.

    Trăim în plin individualism de masă. Am vrut libertate şi am ajuns să trăim pe credit, să orbecăim pe holurile marilor corporaţii şi să devenim anexe ale obiectelor care ne deţin. Omul a devenit proprietatea privată a obiectelor. Asta e modernitatea sau contemporaneitatea sau cum vreţi să-i ziceţi.

    Reply
  17. Bleen

    @Răsvan Lalu

    "Politica paşilor mărunţi, de creare şi consolidare de enclave instituţionale (Procuratură, DNA, ANI) este o strategie născută din nevoie şi neputinţă, clar sub-optimală, dar realistă şi realizabilă, pragmatică, marca Băsescu. Am pledat pentru continuarea ei, nevăzând altceva mai la îndemână."

    Nu am zis că trebuie renunţat la asta. Dar nu e suficient. De 6 ani sîntem pro sau antiBăsescu. Băsescu face, Băsescu drege, Băsescu nu face etc. Poate ar fi cazul să ne implicăm şi noi, cei care stăm pe bară. Cît despre "penetrarea partidelor", e mult mai mult de spus. E şi penetrare dar e şi scăderea influenţei partidelor. Dacă vrem stat minimal (adică scăderea influenţei statului şi, implicit, a politicului în societate) trebuie să venim cu o alternativă la atotputernicia statului. Şi această alternativă nu e individualismul beat (care, după cum s-a văzut, eşuează în corporaţii, credite şi consumerism) ci comunitarismul (sună ca dracu, dar n-am găsit altă rimă). Avem nevoie de iniţiativă comunitară. Avem nevoie de comunităţi care să preia rolul statului. Avem nevoie de un nou palier între stat şi individ. Discuţia e mult, mult mai lungă.

    Reply
  18. Hantzy

    @Florin Cojocariu,

    nu e vb nici de tras la raspundere si, in nici un caz, de limitarea dreptului de a face cu intiativa privata ce doriti.

    E vorba insa de premisele pe care le-ati adoptat cand ati optat a sustine PD-L si pe actualul Presedinte, si care, cred, pot fi discutate:

    1. PD-L partid de dreapta. Declarativ nu ajunge, masurile luate fiind un amalgam de incercari, perfect inscriptibile entropia ce ne guverneaza. Doar alianta cu UDMR, cam sigurul partid cu program evident de dreapta ar putea fi un plus, daca UDMR n-ar fi si preferatul socialistilor la guvernare.

    2. Basescu si Boc vor sa traim bine. Poate, dar este evident ca nu stiu calea spre acest scop. Pe unul dintre ei mi-l imaginez ca un fotbalist, bun dribleur, ce-si doreste neaparat sa dea gol, insa pentru asta vrea arbitrii lui, iarba sa-i fie tunsa pe masura lui, crampoanele sa aibe numar dublu sau chiar triplu de cuie, sa-i spuna el antronorului pe cine sa bage in teren, coechipierii sa obstructioneze adversarii, in momentul sutului sa stea vantul si sa traga doar curentul s.a.m.d.

    Reply
  19. Rasvan Lalu

    Da, Zexe, de acord cu dvs. că soluţiile practice sunt foarte dificil de găsit: este mult mai uşor să produci consideraţii generale şi analize ale deja-existentului decât să imaginezi o soluţie, oricât de modestă, pentru viitor. Totuşi trebuie încercat, nu ?

    Dacă înţeleg bine, Bleen, pledaţi în favoarea penetrării şi preluării partidelor de către o forţă alternativă, de câteva sute de mii de oameni dispuşi să se dedice muncii de partid, oameni ce se pot mobiliza dintre perdanţii crizei, nu puţini şi nu puţin exasperaţi. OK.

    Cu totul de acord că bătălia nu se poate purta pe terenul partidelor existente, prin “schimbare din interior” cu “lobby whisperers”, strategi interni, făcatori de regi şi eminenţe cenuşii. Este şi premiza mea.

    Politica paşilor mărunţi, de creare şi consolidare de enclave instituţionale (Procuratură, DNA, ANI) este o strategie născută din nevoie şi neputinţă, clar sub-optimală, dar realistă şi realizabilă, pragmatică, marca Băsescu. Am pledat pentru continuarea ei, nevăzând altceva mai la îndemână.

    Acum însă, mergând pe linia ideilor lui @Florin şi @bilbofil, aş amenda pledoaria pentru “ocuparea” şi civilizarea unor instituţii, care se poate face doar de sus în jos, de la preşedinte republicii, cu ideea unui sprijin printr-o presiune venită de jos, de la societatea civilă ne-ONGistă. Spre exemplu un nou CSM se poate sprijini printr-o mişcare în rândurile magistraţilor doritori de reformă, de a propune informal candidaţi la CSM, prin mecanismul unui sondaj sau a unor alegeri neoficiale. Stiu că există o tendinţă puternică în rândul magistraţilor, mai ales în Ardeal, de a-şi dori reforma profundă a justiţiei şi a practicii judiciare. O listă alternativă de membri ai unui CSM ideal, aleşi de magistraţii reformişti, ar fi un puternic mijloc de presiune, atunci când vor începe alegerile oficiale pentru CSM, oferindu-i şi preşedintelui un sprijin concret.

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @Rasvan Lalu: Cred ca termenul "penetrarea partidelor" e excesiv. Mie unul nu-mi place. E conspirativ si inutil. Cred ca metafora asta trebuie explicata, e prea ambigua. Nu cred ca Bleen se refera la penetrarea cu persoane, in pozitii de partid. Eu unul nici nu ma gindesc la asa ceva. Vrem doar asociatii civice puternice, cu scopuri precise, chiar profesionale, care sa joace un rol mult mai important in viata partidelor decit acum. Tehnic e vorba de ONG-uri insa eu n-as folosi termenul asta mult prea terfelit de ONG-istii de acum.
      @Hantzy: Cind o sa vrem ca opinia noastra sa fie impartasita de toti atunci vom fi realmente intr-un mare bucluc. Pina una alta noi credem ca Basescu si PDL sint singurele forte politice care chiar au reformat ceva in tara asta. Mult mai putin decit ar fi fost cazul, cu gafe nenumarate si insotiti de o rapitori de buget mult prea numerosi, asta e insa alta discutie. Eu unul n-am de ales.

      Reply
  20. zexe

    Bleen, acum am inteles. Mi-a explicat Florin ca sunteti o organizatie privata si reprezentati societatea civila, de dreapta, dornica sa penetreze partidele politice.

    Este un non sens, societatea civila, odata cu penetrarea atat de dorita isi pierde calitatea de societate civila si devine la randul ei clasa politica.

    Florin, n-am vrut sa-ti iau jucaria, nu te speria.

    Reply
  21. Bleen

    E normal ca ministru de finanţe să fie omul din partid cel mai bine pregătit în domeniu. Care să aibă o echipă cu care a lucrat ani de zile, cu care a făcut o strategie şi nişte proiecte în domeniu. Iar venirea la guvernare să fie doar o schimbare a sediului în care lucrează respectivul departament, de la partid la minister. Să nu mai aducă ca miniştri, secretari de stat şi directori tot felul de clienţi şi de adunaţi de pe stradă.

    Reply
  22. Bleen

    @zexe

    1. Penetrarea partidelor de către societatea civilă. Recîştigarea partidelor de către cetăţeni. Nu de o singură organizaţie (conspirativ-masonică sau de care o fi).

    2. Finanţarea organizaţiilor din umbră (apropo, PDL nu finanţează ISP). E vorba despre comisii pe diferite domenii şi care să funcţioneze ca nişte ministere din umbră şi cînd partidul este în opoziţie, şi cînd este la putere. Să nu-l mai prindă guvernarea nepregătit.

    Reply
  23. zexe

    @Florin, nu ai inteles pentru ca nu era umor, era ironie in toata regula. Ironia ti se adresa tie, desigur, si ideilor aberante dupa care un partid aflat la guvernare, in speta PDL, ar finanta tot soiul de institutii din umbra in loc sa guverneze cu adevarat. Tot asemenea si Bleen, promoveaza ideea dupa care o gruparare organizata care s-ar ocupa cu ”penetrarea şi preluarea partidelor ” ar fi mai buna decat pluralismul politic. Unde ar mai fi diferenta? Partidul unic care este in tort si in toate care sunt?

    Daca imi arati fraza in care vorbesc despre cat de ”inteleapta, buna si potrivita” este vechea garda, o mananc pe loc. Nu-mi pune cuvinte in gura, adica, mai direct, nu mai minti!

    Stau si ma intreb daca vorbiti serios, pentru ca mie tot o gluma mi se pare.

    Florin, poti avea coerenta sa scrii o fraza care sa rezume scopul acestor demersuri? Despre mijloace m-am lamurit. Pentru ca, desi nu reprezentati pe nimeni si va declarati apolitici, aveti pretentii politice si doriti ”penetrarea şi preluarea partidelor ”. Cine sunteti voi, de fapt, si ce reprezentativitate aveti, in afara de tine, te bleen si de nedo? Pentru ca, daca oferta este deschisa si celorlalti, e posibil sa ader si eu, de ce nu? Am deveni un grup masiv de peste 15, ne-am putea alege in mod democratic si un sef, nu?

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @zexe: Madame Blogary este o initiativa privata, la fel ca si asociatia. Daca tu nu crezi in scopurile ei sau intentiile noastre, esti liber sa nu ne vizitezi. Noi nu sintem datori sa ne tot explicam de fiecare data cind unul se trezeste sa fie suspiciosul de serviciu. Aici nu e democratie, e deschis cui vrem noi si nu se fac alegeri. Daca ti se pare gluma, tant pis. Daca ne suspectezi de autoritarism, fa o plingere la Geneva. Daca nu avem reprezentativitate, mergi domnule la unii care au si nu ne mai trage la raspundere. Pentru ca e ultima oara cind iti raspund.

      Reply
  24. AccesDirect

    Trebuie profitat de momentul asta de criza si de golirea sacului bugetar. Oricat de intepenite in propria lor ticalosie, partidele nu se simt prea bine.

    Inapoi nu mai pot da, in sensul reformelor, doar daca nu doresc sa transforme Romania intr-un soi de Belarus sau Kazahstan. Cu deosebirea ca aia inca au resurse economice serioase.

    Reply
  25. Bleen

    Ce sondaj, bre? Feudele se suprapun, întotdeauna, peste rezultatele alegerilor. După rezultatele ultimelor sondaje, harta e roşie.

    Reply
  26. Bleen

    La primul ceai Madame Blogary, în grupul de lucru condus de Cristian Preda erau vreo 2-3 membri PDL, a căror unică legătură cu partidul era un mail lunar cu horoscopul şi starea vremii, primit de la organizaţie.

    Reply
  27. Bleen

    @Lucian Ştefănescu

    Nu e imposibil de pus în practică. E foarte greu dar nu imposibil. Să nu uităm că sînt totuşi puţini. La noi partidele sînt de fapt grupuscule.

    PS. Mi-a plăcut Jackknife Lee.

    Reply
  28. Bleen

    Statul român, UE şi statele vest-europene, împreună cu enşpe mii de ong-uri leftiste au încercat integrarea ţiganilor. S-au făcut tot felul de proiecte, simpozioane etc. Nu au reuşit decît să-i ţină pe bani. să-i mîngîie pe creştet sau să-i umilească şi să încerce să scape de ei (îi iubim da' doar de la distanţă). Singurele care au avut succes sînt cultele (sectele?) neoprotestante (care au făcut minuni din punctul ăsta de vedere).

    Reply
  29. morris

    ""Acum, când criza şi curbele de sacrificiu i-au erodat sprijinul popular, şeful statului se regăseşte fragilizat în faţa aceleiaşi clase politice predatoare. Este încercarea cuiva de a apuca un cazan cu pirahna vii şi toartele în interior, pentru a-l pune pe foc.""zice Lalu. De asta il iubesc pe TB.A ramas consecvent in lupta cu hienele, pt noi, pt viitorul tarii.Ce argumente au cei ce-l contesta pe marinar?Care om politic actual,e mai bun in functia de sef al statului?Daca faci un sondaj referitor la Base,in proportie f mare prostimea ar alege inlocuirea lui!Traim intro eroare continua, in dezinformare, ignoranta si prostie.Scopul suprem:schimbarea bossului.Ce dracu se alegea de tara asta daca nu castiga alegerile?Astept soparlele sa vina cu argumente iar daca il contesta pe marinar,sa o faca cu numele omului ce-l sustin in locul sau.

    Reply
  30. Bleen

    Cei care au impresia că pot schimba "sistemul" din interior se înşală. Şi sînt convins că există destui reformatori în PDL care cred că printr-o abilă politică de alianţe, de mers pe vîrfuri şi şoptit pe holuri vor reuşi să preia partidul. Greşesc enorm.

    Reply
  31. Bleen

    Bătălia nu poate fi dată pe terenul lor (structuri interne, încrengături clientelare, recunoştinţe, interdependenţe, datorii de plătit etc) fiindcă acolo nu ai nicio şansă. Care este punctul slab al partidelor noastre? Ruperea legăturii cu electoratul. Care este momentul propice, contextul oportun? Criza, care va trezi atît corporatiştii cu credite la casă şi maşină cît şi bugetarii sau muncitorii cu credite la plasmă şi dvd.

    Reply
  32. Bleen

    Partidele sînt cele care decid totul. Ele fac legi, ele le pun în aplicare. Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, ministerele, agenţiile, deconcertatele, primăriile, consiliile judeţene şi locale aparţin partidelor. Strategia războiului de guerrillă a fost folosită pînă acum, cu succes limitat (dovadă că schimbările au avut loc doar acolo unde Băsescu a avut ceva de spus). Din acest moment, singura strategie relevantă e penetrarea şi preluarea partidelor.

    Reply
  33. valexandru

    @zexe

    Poate am inteles eu gresit.

    Nu Elena Udrea l-a numit pe dl Preda in comisia de recrutare de noi membri a organizatiei PDL Bucuresti?

    In orice caz, este o miscare buna, daca ne gandim ca dl Preda are energii care trebuie folosite si ca pricipalele sale critici se indreptau catre calitatea mambrilor.

    Spre deosebire de dvs., unii cred ca lovitura a dat-o Elena Udrea prin "institutionalizarea" lui Preda, imediat ce acesta a fost invitat de dl Boc la discutii.

    Reply
  34. nick_d

    @Florina @zexe

    Din cat am citit eu, (irealitatea si a-urile sunt excluse). Udrea doreste si, tot ea i-a trasat sarcina.

    Reply
  35. bilbofil

    O privire din avion ar spune ca daca justitia merge, mai devreme sau mai tirziu restul se aseaza. Daca ar fi atit de simplu, "ocuparea redutelor" CCR si a ICCJ ar fi suficienta pentru a induce treptat o schimbare a sistemului: punerea in functiune a statului de drept si ridicarea "pragului de jos". Practic, gasirea, impunerea si mentinerea pe termen lung (in functie sau a a caracterului) a unor persoane corecte si competente ar fi extrem de dificila.

    De aceea, pe de o parte trebuie avute in vedere si alte "redute" mai putin puternice, dar care controleaza accesul la cele doua, in principal CSM si apoi Parchetul general/DNA (ultimele pe moment cucerite) si mai este necesar sa se tina seama de o a doua directie de actiune, reforma administratiei, unde calea de acces este controlata de Ministerul Finantelor/ANAF, cu sprijinul din linia a doua al Curtii de Conturi. Reforma administratiei nu se poate implementa decit prin schimbara executiei bugetare si a mocdului de calcul si cvolectare a veniturilor statului.

    Acum, mai la obiectul articolului, ar putea/trebui avuta in vedere "spargerea" unora din aceste institutii pentru disiparea presiunii politice.

    "Spargerea" nu trebuie impinsa prea departe pentru ca atunci rezultatul se va apropia periculos de mult de asteptarile curente ale populatiei care, nu-i asa, considera in proportie de 40% ca Soarele se invirte in jurul Pamintului. Ea trebuie sa mearga doar pina acolo unde presiunile politice sa nu poata actiona concentrat.

    Exista din cite stiu un proiect de creare de structuri teritoriale ale CSM care sa se ocupe in prima instanta de problemele disciplinare din magistratura. Astfel, ar exista un control reciproc, intre nivelul local si cel central, mai politic, mai cartelat, si intre acestea la un loc si instantele care ar judeca contestatiile. O solutie similara ar putea exista pentru CCR, care ar putea delega compententele sale catre instante, rezervindu-si doar sarcina de a verifica constitutionalitatea proiectelor nepromulgate de lege si in mod exceptional a solutiilor date de instantele de drept comun. Adica sa indeplineasca pentru "exceptiile de neconstituionalitate" rolul pe care ICCJ il indeplineste pentru cauzele judecate la judecatorii. Solutii similare ar putea fi avut pentru CNSAS consiliile de administratie radio-TV etc.

    La ANI o solutie ar putea fi gasita pe model DNA: trecerea ANI sub autoritatea Parchetului General. In acest fel, orice investigatie privind avera demnitarilor ar avea tributele unei anchete penale si nu ar mai incalca constitutia in modul pretins de CCR. ANI ar putea face publica o estimare generala a activelor si pasivelor demnitarilor, precizind doar ce parte a activelor o reprezinta proprietati imobiliare (cu metrii patrati de teren si constructie) cit conturi bancare si tituluri de valoare si cit altele. I-am vedea atunci pe politicieni zbatindu-se sa arate ca de fapt proprietatile le-au fost supraevaluate si ei sint mai amaritu decit declara ANI, simtind ei nevoia sa arte unde la sint terenurile, ce model de masina au, etc.

    Reply
  36. zexe

    @Florina, faptul ca Preda a fost numit de Boc in acest scop, este o loivitura data Elenei Udrea, stiut fiind faptul ca Preda are mana proasta, vezi cazul trandafirului Teo, dar si pentru imaginea de actor anti-PDL omnipezent la IRV si A3. Boc a dat o lovitura mortala blondei si, din nefericire, organizatiei de Bucuresti.

    Reply
  37. zexe

    @Florin, poti sa-mi spui de ce mi-ai sters comentariul? Cred ca merit o explicatie. Daca Blogary a devenit un club ar trebui sa o declari in prima pagina.

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @zexe: pentru ca mi s-a parut umor de prost gust. Chestiunea institutiilor din umbra e un subiect prea important pentru ca sa-l transformam intr-un sir nesfirsit de glumite rasuflate. E a nu stiu cita oara cind arunci in derizoriu un subiect, incercind sa fii comic si reusind doar sa deturnezi discutia. Eu m-am saturat de bruiajele tale care nu au decit un scop, sa ne arate ce inteleapta, buna si potrivita e vechea garda din PDL si ce rau e ISP, Preda, etc. Se intimpla ca nici eu, nici Mirel, nici nedo nu credem asta. Asa ca, daca nu-ti convine ce spunem vino cu argumente inteligibile, nu cu citate din carti (fraze "academice" din care nu prea se intelege ce vrei sa spui) sau "ironii" acre. Pina una alta te apropii foarte mult de modelul postacului de partid si in pofida a ce spun multi Blogary nu e forum de partid. Imi pare rau ca ma provoci sa fiu atit de direct, dar daca nu intelegi din semnale mai discrete, n-am de ales. Pentru restul lumii redau mai jos comentariul sters:

      "Eu propun sa formam o televiziune din umbra, un presedinte din umbra, un parlament din umbra, o armata din umbra, un serviciu de informatii din umbra, de ce nu?
      …de partid si de stat, ca sa raman on topic. In acest mod, PDL va reusi sa fie si la guvernare si in opozitie, ocupand atat intitutiile statului cat si pe cele din umbra. Logic, pare sa fie o strategie buna, dat fiind faptul ca orice grupare ar castiga competitia, PDL va ramane partidul care va controla institutiile statului.
      Un prim pas ar fi sa ocupam garile "

      Reply
  38. Florin Cojocariu

    Interesanta ideea de a tinti institutii. Asta imi aduce aminte de o discutie cu Mirel despre ISP. Ziceam noi ca ISP-ul ar trebui sa poata construi institutii in oglinda (din umbra) in care cadrele partidului sa se antreneze pe "viu", avind joburi in oglinda, full time, platite de ISP.

    Articolul tau ma face sa cred ca mai mult decit un "Guvern din umbra", poate ar fi nevoie sa avem o CCR sau CSM din umbra. Nu e greu de facut. Multi vor aminti problema finantarii. Faceti calculul, daca 100.000 de membri de partid care cistiga salariul mediu pe economie doneaza cei 2% anuali ISP-ului, cam cit credeti ca ar putea fi bugetul ISP? Noi l-am facut si dupa aia l-am refacut pentru ca am crezut ca am gresit. Cu banii astia poti tine un corp de 30 de specialisti platiti cu 1500 euro pe luna, net. Bani din donatii pe 2%, care nu pleaca din buzunarul eprsonal al nimanui… Poate ca asta e un motiv mai bun pentru PDL sa afle citi membri are.

    Reply
  39. Hantzy

    Cometariul l-as putea imparti in doua parti, atat de diferite intre ele prin elocinta si implicare.

    O prima parte foarte cuprinzatoare, rece, bruta, analitica ce dovedeste o profunda intelegere a fenomenului romanesc.

    Partea din final insa schimba brusc registrul, inlocuind obiectivitatea cu un ritm accelerat si neconvingator, siropos si indigerabil.

    Personal, alegoria din final as completa-o, facand-o mai exacta: (…) pentru a-l pune pe focul sau. Asta deoarece perceptia mea nu este una de eradicare a raului, ci doar de inlocuire a beneficiarilor. Si nici acum acestia nu sunt alegatorii!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.