Care era treaba, s-a ştiut de la început. “Cu televizorul aţi minţit poporul”. A fost şi a rămas cheia succesului. Luaţi la bani mărunţi discursul public din România zilelor noastre. Rămîne perfect aliniat, cu impecabilă precizie, la programul fondator iliescian din prima zi: “socialismul, ideologia comunismului ştiinţific”. Era vorba despre cei care n-au avut nimic de-a face cu ele, dimpotrivă, le-au întinat, motiv pentru care au fost şi împuşcaţi. Astfel încît dezîntinarea să poată începe. Ştiinţific. Trebuia doar un “rebranding”. Operaţiunea a reuşit pe deplin.

După aproape un sfert de secol, problemele României rămîn problemele statului. Salariile date de stat, pensiile date de stat, locurile de muncă date sau luate de stat, criza din medicina de stat, scandalurile din învăţămîntul de stat, neîmplinirile culturii dar şi cele ale agriculturii subvenţionate de stat, scumpirile sau ieftinirile dictate de stat, incredibila, stupefianta corupţie axată pe jefuirea bugetului de stat etc, etc. Şi totuşi, metodic, este acuzat capitalismul. Iar cînd vine vorba de soluţii, niciuna nu e capitalistă. Să facă statul, să dreagă statul, să bage bani statul, să rezolve statul. După aproape un sfert de secol de la căderea, oficială, a comunismului, România rămîne, în mentalul ei colectiv, comunistă. Că asta înseamnă comunism: statul care face, drege şi rezolvă tot. Ştiinţific. Un nivel de excelenţă care întîrzie, dar pe care tot trebuie să-l atingem, odată şi odată. Cu statul condus de specialişti adevăraţi, care să rezolve toate problemele, cinstit. Nu cu capitalişti exploatatori.

Expertologia, stima şi mîndria

Vinovaţi de eşecul decomunizării mentale a României nu sînt politicienii. Singuri, nu puteau face nimic. Meritul revine “formatorilor de opinie”. În frunte cu savanţii mediatici, de la “maeştri” ai breslei la profesori universitari, conferenţiari, doctori în ştiinţe, sociologi, psihologi, economişti, istorici, filologi, politologi şi atîţia alţi expertologi care, dacă nu propagă explicit, girează magistral gogomăniile cu care sînt sucite, de aproape un sfert de secol, minţile publicului. Laolaltă cu oamenii de ştiinţă care, departe de reflectoare, cu dedicaţie şi modestie, formează de la catedră, generaţie după generaţie, opiniile studenţimii. Prin perfecta asimilare a corectitudinii politice. Adică a comunismului rebranduit.

Astfel formate, cu opiniile corecte, tinerele cadre cu înaltă calificare îşi găsesc locurile fireşti în mass-media, învăţămînt, administraţie, politică. Le ai pe astea, eşti aranjat. Ai toate şansele ca publicul să nu afle vreodată ce-i aia capitalism. Deci ai risc minim să priceapă că nu capitalismul e de vină, din moment ce nu există, la noi fiind feudalism cu internet. Iar dacă a mers treaba un sfert de secol, o să meargă şi de-acum înainte. Sigur, savanţii resping cu indignare orice sugestie că ar promova, pe aceeaşi lungime de undă cu Ion Iliescu, socialismul, valorile comunismului ştiinţific. Mai ales că, zic unii, au scandat în tinereţe şi “Jos Iliescu”. Lucrurile se rezolvă simplu. Întrebaţi-i ce părere au despre capitalismul “netemperat ştiinţific”. Despre piaţa liberă. Despre neimplicarea statului în economie, medicină, învăţămînt, pensii etc. Mai mult, rugaţi-i să apere aceste idei, să le promoveze public, la orice apariţie mediatică, la orice curs sau seminar.

De formaţie deformatori

Eeee-xact! Nu pot. Cum să susţină asemenea aberaţii? N-ar fi ştiinţific. Cum ar veni, oamenii sînt bîtă. E drept, cîţiva, în particular, recunosc că nu sînt deloc aberaţii. Ştiu să explice şi de ce. Total ştiinţific, başca de bun-simţ. Dar dacă ar spune-o public, şi-ar da foc la valiză. Mediul intelectual e dominat de stîngişti ranchiunoşi, răzbunători. Nu e bine să fluieri în biserică. Ah, bon? Nu mai e ştiinţă, e religie. Fără Dumnezeu, cu alte personalităţi. Cei care ies din rînd, riscul lor, treaba lor. N-aţi văzut ce-a ieşit cu tentativa de reformă în medicină? Lumea în stradă, aia a ieşit. Bun, o mînă de oameni, dar la televizor s-a văzut corect, părea că e toată ţara. Şi dacă problema ar fi numai la noi, dar şi occidentul e dominat, academic, tot de stîngişti. Tăcerea e de aur.

România n-a scăpat de mizerie fiindcă nu s-a decomunizat la cap, şi nu s-a decomunizat pentru că nu are formatori, ci deformatori de opinie, care domină categoric discursul public. Fie direct, fie prin cei pe care i-au deformat, ca să deformeze ei mai departe. România va avea o şansă atunci cînd discursul public va fi dominat de oameni care, nefiind bîtă, nu confundă competenţa şi onestitatea intelectuală cu susţinerea stîngii. A marxismului reîmpachetat, pînă ce unii cred că e altceva. Consultaţi “Manifestul Partidului Comunist” şi veţi avea interesante revelaţii privind social-democraţia, statul social, politica “de centru”. Cînd e vorba de argumente raţionale, nu de emoţii primare, speculate pînă în bezna minţii, stînga pierde întotdeauna. Sofismele sînt doar minciuni abile, marxismul nu e ştiinţă.Vorba bancului: “Păi dacă e ştiinţă, trebuia încercat întîi pe şoareci, nu?” România va avea o şansă cînd elitele grăitoare şi educatoare vor înţelege poanta şi vor înceta experienţele pe oameni. Spunînd şi adevărul. Joia de după Miercurea Ciuc ar fi primul orizont de aşteptare, momentan.

Articol preluat din Kamikaze.