Dreapta reformista dupa 2012

Dreapta reformistă se confruntă cu probleme considerabile în perspectiva scrutinelor viitoare. De exemplu, ea are forţa de a propulsa candidatul său în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014 dar nu are capacitatea de a atrage votanţii adiţionali cu ajutorul cărora acest candidat să obţină victoria. Alegerile prezidenţiale s-au câştigat întotdeauna cu cel puţin 5 milioane de voturi, o cifră stratosferică pentru situaţia actuală a dreptei reformiste din România. Chiar şi o guvernare eşuată a USL în anii următori nu garantează că votanţii dezamăgiţi ar veni pur şi simplu alături de ICCD/PDL/NR sau candidatul unei asemenea alianţe. Piaţa opţiunilor nu constă doar din USL şi alianţa de dreapta: absenteismul, de exemplu, este rege.

În plus, dreapta reformistă se confruntă cu un set special de circumstanţe, care fac ca situaţia să fie mult mai dificilă decât în momentele similare din trecut:

  • tinerii şi în special studenţimea nu mai sunt de dreapta;
  • din perspectiva majorităţii votanţilor, guvernarea Boc a decredibilizat dreapta reformistă atunci când vine vorba de soluţii economice;
  • datorită antagonizării bugetarilor şi nu numai, cei mai mulţi români cu studii superioare sunt anti-PDL şi anti-alianţă;
  • imaginea liderilor dreptei este asociată cu lipsa de empatie faţă de românii care nu sunt nici bogaţi şi nici intelectuali de calibru;
  • dreapta reformistă nu mai luptă împotriva unei figuri centrale care mobilizează puternice energii sociale şi electorale împotriva sa (= Ion Iliescu), ci este asociată cu şi susţinută de o astfel de persoană (= Traian Băsescu);
  • oamenii cu vârsta cuprinsă între 55 şi 75 de ani sunt români care au trăit cea mai mare parte a vieţii în comunism şi care, în marea lor majoritate, s-au format ca adulţi în epoca de relativă prosperitate a anilor ’70. Din punct de vedere economic, pentru majoritatea acestora, anii ’80 şi tot ce a urmat după aceea au fost un coşmar neîntrerupt. Iar aceşti oameni vin la vot într-o măsură mai mare decât cei din alte categorii de vârstă;
  • proletariatul a dispărut, fiind înlocuit de un număr considerabil de persoane asistate social care sunt şi mai greu de atras de către formula actuală a opoziţiei;
  • urbanul a fost în mare parte pierdut, iar ruralul nu a fost câştigat;
  • situaţia dreptei reformiste în rândul electoratului bucureştean (= 10% din totalul votanţilor) este catastrofală.

Ce soluţii există? Să ne uităm la mecanismele punctuale utilizate de dreapta în trecut pentru a câştiga alegeri:

A. Cooptarea votanţilor asistenţiali prin intermediul unui lider carismatic. Discursul dreptei este croit acum, fără ezitare, pe demonizarea acestui grup. Dreapta reformistă ar avea nevoie de un Traian Băsescu de-dinainte-de-criză, care să poată reuni grupuri sociale antagonice cu un zâmbet şi o poantă. Nu îl are.

B. Furia. Dacă USL va guverna în anii următori şi dacă va guverna corupt, dreapta reformistă ar putea avea un culoar. Am asista practic la o re-editare a situaţiei din 2004, dar:

  • dreapta reformistă ar fi în competiţie cu alţi actori de pe scena politică – de altfel şi în 2004 ADA şi Traian Băsescu au dus o luptă foarte puţin vizibilă cu PRM şi Corneliu Vadim Tudor pentru voturile „furioşilor”;
  • materialul uman al comunicatorilor este deficitar. Stolojan nu a fost suficient sau potrivit acum opt ani – a fost nevoie de Traian Băsescu pentru ca potenţialul electoral al furiei justiţiare să fie utilizat la maxim. Alianţa PDL+ICCD+NR pare să nu posede în clipa de faţă comunicatori de forţă care să îi poată convinge pe cei cu o educaţie sensibil mai limitată decât a lor;
  • evident, dacă alianţa dreptei va guverna după 2012, furia anti-corupţie nu va exista sau va fi îndreptată împotriva sa.

C. Specularea fragmentării stângii. Nu există o astfel de situaţie, iar dreapta reformistă nu o poate provoca. Mai mult, românii care se auto-identifică ca fiind de dreapta sunt divizaţi în principal datorită modului în care îl evaluează pe Traian Băsescu.

D. Susţinerea etnicilor maghiari în turul doi al prezidenţialelor. Utilă şi, probabil, va avea loc, dar impactul acestui grup este în scădere. În turul doi al alegerilor din 1992 sau 1996, Emil Constantinescu obţinea în HarCov 320 de mii de voturi. Traian Băsescu a primit în 2004 şi 2009 de patru ori mai puţine voturi în aceleaşi judeţe.

… Parcă lipseşte cheia de la lacăt.

Calea reală spre succes la prezidenţialele din 2014 şi parlamentarele din 2016 constă în alcătuirea unui proiect sau viziuni cu privire la viitorul României care, precum în 1996 sau 2004 sau 2009 dar poate pe alte coordonate, să atragă de partea dreptei reformiste votanţi care nu se asociază cu aceasta în clipa de faţă. O astfel de formulă va îndeplini următoarele criterii:

1. Menţinerea identităţii fundamentale a platformei şi valorilor reformiste. Degeaba atragi un milion de votanţi noi dacă pierzi 1,5 milioane de persoane care te-au susţinut de-a lungul ultimilor ani.

2. O suprascriere a temei „Traian Băsescu”. Atâta timp cât România rămâne împărţită între susţinători şi oponenţi ai lui Traian Băsescu, dreapta pro-Băsescu va pierde scrutin după scrutin. Dacă în 2014 Traian Băsescu va fi în continuare o temă de discuţie publică în coordonatele de azi, candidatul prezidenţial al dreptei reformiste va pierde prin asociere. Acest criteriu nu implică abandonarea lui Traian Băsescu, ci deplasarea discuţiei de la un om politic la altceva – şi nu la nivel formal, de imagine, ci de substanţă.

3. Adaptarea proiectului la comunicatorii care trebuie să-l implementeze. Captarea votanţilor din mediul rural prin utilizarea unui discurs creştin arată bine în Powerpoint, dar dacă nu ai absolut niciun lider dispus sau capabil să comunice cu aceşti oameni… degeaba.

4. Să reprezinte o adăugire majoră la capitalul electoral al dreptei reformiste. Exemple:

CDR, 1992, parlamentare: 2,2 milioane voturi

CDR, 1996, parlamentare: 3,7 milioane voturi (+68%)

Emil Constantinescu, 1992, turul doi al prezidenţialelor: 4,6 milioane voturi

Emil Constantinescu, 1996, turul doi al prezidenţialelor: 7,0 milioane voturi (+52%)

Voturi PNL + voturi PD + voturi CDR, 2000: 2,1 milioane voturi

Voturi ADA, 2004: 3,2 milioane voturi (+52%)

Categoria/categoriile sociale ţintite trebuie să fie vaste din punct de vedere numeric. Ţinte mici, de tipul „nord-vestul Transilvaniei” sau „bucureştenii cu educaţie superioară” sau „votanţii de dreapta care n-au mai votat din 2000” fărâmiţează efortul şi aduc beneficii limitate.

5. Să marcheze o evoluţie faţă de trecut, învăţându-se din greşelile proiectelor anterioare. Mesajul CDR/Emil Constantinescu din 1996 a fost prea larg şi a atras grupuri cu aspiraţii sociale mult prea variate, în patru ani ajungându-se la a-i dezamăgi aproape pe toţi. Proiectele ADA/PDL au devenit dependente de carisma unui om politic, un mare succes pe termen scurt şi mediu dar o idee nefericită pe termen lung, popularitatea oricui putându-se topi în câteva ore cu efecte care se întind pe ani de zile.

6. Un proiect pe termen lung. Până acum, dreapta a trebuit să se reconstruiască la fiecare câţiva ani, aproape de la zero, cu lideri şi consultanţi noi, cu partide noi, de obicei în perspectiva unui scrutin extrem de apropiat, de obicei după o erodare profundă a credibilităţii sale. Acest model de funcţionare este ineficient şi periculos. Dreapta reformistă trebuie să elaboreze o analiză strategică care să includă până şi predicţii demografice pentru a permite o identificare consistentă a grupurilor care o vor vota şi după scrutinul viitor.

7. Simplitatea mesajului. Cum arată România pe care o propune dreapta reformistă? Un activist din orice judeţ, trezit din somn în mijlocul nopţii, ar trebui să poată explica acest lucru în maxim trei propoziţii pe care să le înţeleagă în întregime un auditoriu compus din membrii grupului sau grupurilor-ţintă ale proiectului.

Ce a propus CDR în 1996? Schimbare.

Ce a propus ADA în 2004? Dreptate („ţepele din Piaţa Victoriei”) şi prosperitate („să trăiţi bine”).

8. O analiză realistă a situaţiei dreptei reformiste după guvernarea din perioada 2010-2012. Teze precum „românii sunt spălaţi pe creier de Antena 3” sunt alibiuri care au efectul de a îngheţa orice analiză. Dreapta este blocată acum în auto-victimizări neproductive, datorate atenţiei acordate unor obstacole false (efectele sunt luate drept cauze, iar cauzele sunt trecute sub tăcere sau nesesizate). Puterea politică se câştigă prin voturi, care trebuie obţinute pe baza unor soluţii, care la rândul lor necesită o înţelegere a situaţiei de faţă şi a motivelor reale pentru care reforma nu mai este la fel de populară precum în 2004, 2008 sau 2009. A da din umeri şi a ridica braţele în aer a disperare nu este o atitudine constructivă.

Discuţia cu privire la proiectul menţionat mai sus va avea loc cu adevărat după parlamentare, la care dreapta reformistă va obţine un rezultat bun, poate chiar unul care va părea (în mod iluzoriu) liniştitor şi dătător de speranţe. Anul 2013 va fi decisiv, atunci dreapta trebuind atât să-şi formuleze strategia cât şi să înceapă implementarea ei.

Clarificare de final: rândurile de mai sus nu reprezintă o propunere inovativă, o idee personală sau o sugestie. Proiectul va fi alcătuit, mai devreme sau mai târziu, mai bine sau mai prost, respectând toate criteriile de mai sus sau – în cel mai rău caz – doar pe câteva. Existenţa proiectului e previzibilă: din punct de vedere demografic şi social, România nu permite unei drepte „pure” să reprezinte mai mult decât o minoritate vocală şi influentă. În mod evident, acest lucru este prea puţin pentru aspiraţiile dreptei reformiste care, ca de obicei, se va adapta la situaţie, îşi va lărgi mesajul şi va câştiga sau va fi aproape de victorie. Am încredere că, precum în ocaziile anterioare, proiectul despre care am vorbit mai sus va fi caracterizat de naturaleţe, el urmând să fie perfect integrat în discursul dreptei reformiste şi în perspectiva votanţilor actuali.

SOCIOLLOGICA

Facebook Comments

37 Comments Dreapta reformista dupa 2012

  1. Rezon

    Alianta Dreptei mai are o problema, una serioasa. E vorba de calitatea si cantitatea consultantei pe probleme de strategie si analiza politica. In aceasta privinta, disproportia intre ei si USL e uriasa. Ea a fost mascata de prezenta online a multor oameni inteligenti care scriu in timpul lor liber despre problemele dreptei, for the fun of it.
     
    Efervescenta si influenta unor platforme ca Blogary, In Linie Dreapta, Politeia, Politic Stand sau Contributors nu pot tine loc de profesionalizare a consultantei politice. In acest moment, totul se reduce la tactica electorala marunta, bazata pe slide-urile CSOP. E mult prea putin pentru agenda enorma care le sta inainte. Iar aceasta situatie se razbuna prin lipsa evidenta de viziune si solutii.

    Reply
  2. Rezon

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/171115.html
     
    Rara avis!
    „Pentru un politician care vrea să ajungă la putere, să guverneze, este greu de acceptat ideea că unii oameni nu vor decât să fie lăsaţi în pace. Nu aşteaptă să li se dea nimic din banii luaţi prin taxe de la alţi semeni şi nu apreciază deloc promisiuni de „implicare cât mai activă“ a politicului în toate domeniile vieţii economice.”
     
    „Un lucru pe care niciuna din formaţiunile politice care s-au autointitulat „de dreapta“, sau cu viziuni economice „liberale“, nu pare să-l fi înţeles vreodată. Aşezaţi la aceeaşi masă, un politician „de dreapta“ şi altul „de stânga“ au disensiuni majore şi se contrazic ore în şir pe marginea competenţei şi calităţii umane a colegilor de partid sau a semnificaţiei ultimelor „breaking news“ despre nimic din ziua respectivă.”

    Reply
  3. Rezon

    Desi am pus comentariul, la Comunitate, il reiau si aici, ca prea e on topic.
     
    S-a facut o simulare pe baza votului de la locale. Rezultate:
     
    – numarul mandatelor ar creste cu 76, de la 471 la 547;
    – USL ar obtine 53% din voturi si 62% din mandate;
    – PDL+  ar obtine 23,8% din voturi si 21,4% din mandate;
    – PPDD ar obtine din 9,1% din voturi si 8,4% din mandate;
    – UDMR ar obtine 5,07% din voturi si 4,9% din mandate.
    – Minoritatile ar avea 3,3% din mandate
     
    http://ratingpolitic.files.wordpress.com/2012/09/simulare-alegeri-arp-septembrie-2012.pdf

    Reply
        1. Rezon

           @Pataphyl  @para  @Bad Ass Tweety 
           
          Prozodic vorbind, nu rimeaza toate.
          „Sapte” rimeaza cu „fapte”, nu cu „rezultate”

          Reply
  4. DanCanada

    E teribil: „tinerii şi în special studenţimea nu mai sunt de dreapta”. E adevarat din pacate. Deci daca se naste ceva viabil, sansele s-o duca mult sint minime.
    In timp ce Stinga poa’ sa faca orice timpenie, sint asa de multi incit nici nu se jeneaza sa-si cintareasca vorbele.

    Reply
    1. meioza

       @DanCanada Din ce știam eu, în lume studențimea e de centru-stînga. Din păcate, la noi nici stînga nu e de stînga, nici dreapta nu e dreapta.
       
      În toate țările civilizate și stînga și dreapta au un țel comun: statul de drept! Mai tre’ să explic cum e la noi?

      Reply
  5. meioza

     @BarbuMateescu există vreo șansă să se facă sondaje care să poată fi corelate și cu altceva care sa definească intelectualul decît „studiile superioare”? Ceva de genul IQ (care e măsurabil, spre deosebire de nivelul culturii), că știm cu toții cum s-au luat diplomele de la fabrică în ultimul timp…
     
    La fel ar fi în loc de auto-percepția nivelului de trai, mai bine s-ar folosi valoarea impozitului anual (pe salarii, proprietăți șamd). Tin minte și acum că românii sînt singurii care au ieșit cu minus într-un sondaj care privea fericirea nației (http://www.earth.columbia.edu/sitefiles/file/Sachs%20Writing/2012/World%20Happiness%20Report.pdf)…

    Reply
    1. BarbuMateescu

       @meioza Încă nu se folosesc astfel de indicatori. La IQ ar fi greu. La valoarea impozitului apar probleme de raportare (ar trebui să zică omul respectiv cât a plătit impozit, şi e foarte probabil să supraraporteze suma sau să nu ştie).

      Reply
      1. meioza

         @BarbuMateescu Păi degeaba se iau declarații… Aici am un argument tare: s-a făcut o statistică a lungimii penisurilor în lume (sînt puse datele pe targetmap.com). În Europa cei mai bine au ieșit ungurii și francezii. Dar dacă te uitai atent la date, se observa că la ungurii și francezii erau luate doar declarații, la celelalte chiar se măsurase un eșantion… Coincidență? 🙂
         

        Reply
  6. BarbuMateescu

     @saaski A zis asta în 2005 şi nu l-a ascultat nimeni. Consecinţe? Voturi pentru PSD la camera deputaţilor în ultimii cinsprezece ani:
     
    2000: 3,9 milioane
    2004: 3,7 milioane
    (Rus zice ce zice)
    2008: 2,2 milioane
     
    Voturi pt. candidatul PSD la preşedinţie, primul tur:
    2000 (Iliescu): 4,1 milioane
    2004 (Năstase): 4,2 milioane
    (Rus zice ce zice)
    2009 (Geoană): 3 milioane

    Reply
  7. Rezon

    Tratamentele de succes incep cu un diagnostic bun. Avem diagnosticul, mai ramane sa iesim din faza de negare si sa actionam pe baza lui.

    Reply
  8. Dragos

    „Dacă USL va guverna în anii următori şi dacă va guverna corupt”
     
    – daca cineva se numeste Botezatu Catalin, dezbaterea „SI DACA ii place putza de baiat” este pleonastica. 
    – daca este pisica SI DACA scrie „miau” fara diacritica…
     

    Reply
  9. para

    Soluţii:
    A. Votanţii asistenţiali trebuie treziţi de un lider care să le schimbe percepţia asupra vieţii proprii, să li se dea încrederea că pot mai mult, sa li se trezească instinctul de proprietar; mulţi sînt proprietari.
    B. Furia împotriva nedreptăţii şi a corupţiei va exista. Trebuie aşa cum a zis Barbu un comunicator care să vorbească limba poporului. Deocamdată nu există o soluţie, deci.
    C. Stînga e unită, dreapta e imprevizibilă şi „intratabilă”, mai ştiţi ce i-a zis Ilici lui Coposu. Stînga trebuie devoalată pentru că este fundată pe o mare minciună.
    D.  După ce s-a întîmplat la ultimul referendum, cred ca situaţia s-a schimbat în ungurime. Se va schimba şi mai mult dacă liderul va fi Ungureanu. (joke)
     

    Reply
  10. para

    Circumstanţe:
    – tinerii în mod natural nu sînt de dreapta.
    – corect, Boc numai de dreapta n-a fost.
    – românii cu adevărate studii superioare sînt de dreapta, pentru că au şi venituri corespunzătoare studiilor şi înţeleg meritocraţia.
    – imaginea liderilor de dreapta nu este unitară. MRU este empatic, s-a văzut la confruntări neregizate cu strada. Românii sînt bogaţi, au proprietăţi, sîntem o ţară de proprietari şi ne permitem enorm dpdv al timpului.
    – dreapta reformistă luptă cu mafia transpartinică ce nu înţelege să respecte legea în spiritul ei. Ion Iliescu încă trăieşte şi este mai influent ca niciodată. La o vorbă de-a lui, Voiculescu a făcut pasul în spate.
    – nu toţi cei peste 55 de ani sînt pensionari. Mulţi sînt in agricultura de subzistenţă, la sate. Dacă mesajul corect ajunge la ei, aceştia pot să încline balanţa; deocamdată sînt timoraţi de diverşi primari care se poartă ca pe feuda lor.
    – proletariatul a migrat în strainătate. Votul diasporei, votul prin corespondenţă ar trebui să fie prioritatea zero.
    – Capitala nu ar trebui să fie şi centrul de greutate financiar. Percepţia „descurcărelii” e prea mare în Bucureşti, e locul unde se împart banii ţării şi unde se publică revista Click.
     

    Reply
    1. Glook

       @para „Capitala nu ar trebui să fie şi centrul de greutate financiar. ”
      Zi-mi tu o tara unitara (deci nefederala) in care capitala nu e centrul financiar al tarii respective. Stau si ma gandesc de exemple si singurele care-mi vin sunt din tari federale. Ca sa se intample ce zici ar trebui sa federalizam Romania.

      Reply
    2. BarbuMateescu

       @para „tinerii în mod natural nu sînt de dreapta.” Dreapta i-a avut de partea ei în primele două decenii de după Revoluţie. La asta făceam referire.
       
      „corect, Boc numai de dreapta n-a fost.” Aici probabil că n-am fost clar. Dacă lăsăm o clipă la o parte cele 2 – 3 milioane de oameni care susţin alianţa de dreapta, guvernul Boc are o reputaţie proastă pe economie care s-a răsfrâns poate asupra dreptei, dar în mod sigur asupra alianţei.
       
      „imaginea liderilor de dreapta nu este unitară. MRU este empatic, s-a văzut la confruntări neregizate cu strada.” Sincer nu-mi amintesc despre confruntări neregizate dintre MRU şi stradă. Mitingul ICR? Oricum, MRU avansează.
       
      „Românii sînt bogaţi, au proprietăţi, sîntem o ţară de proprietari şi ne permitem enorm dpdv al timpului.” Ai dreptate, dar nu se percep ca fiind bogaţi.
       
      „Ion Iliescu încă trăieşte şi este mai influent ca niciodată. La o vorbă de-a lui, Voiculescu a făcut pasul în spate.” Ion Iliescu nu este un motor la fel de puternic ca Traian Băsescu când vine vorba de mobilizarea oamenilor la vot împotriva sa. Politicul şi electoralul sunt lucruri diferite.
       
      „nu toţi cei peste 55 de ani sînt pensionari. Mulţi sînt in agricultura de subzistenţă, la sate. Dacă mesajul corect ajunge la ei, aceştia pot să încline balanţa; deocamdată sînt timoraţi de diverşi primari care se poartă ca pe feuda lor.” Foarte, foarte adevărat.
       
      Mulţumesc pentru comentarii şi corecturi.

      Reply
      1. para

        Cu mare plăcere, mulţumesc şi eu pentru răspuns.
        1. Nu ştiu dacă dreapta a avut tinerii de partea sa din convingere în ideile de dreapta sau datorită caracterului bolşevic al stîngii româneşti care nu i-a atras.
        2. Boc-omul are ADN de stînga. A fost o piesă de bază în construcţia instituţiilor, a fost omul necesar, ordonat, organizat însă, la fel ca majoritatea pieselor PDL(Andreea Vass, Elena Udrea, Videanu, Oltean, Blaga) nu este purtător în mod natural al unor convingeri de dreapta. Sînt loiali şi foarte buni în administraţie, sînt corecţi şi respectă legile în schimb nu au anvergură şi nici carismă.
        3. A existat un episod în care MRU a fost interpelat de un grup antibăsist pe stradă şi a reuşit să managerieze foarte bine situaţia, să discute cu ei. http://www.jurnalul.ro/politica/mihai-razvan-ungureanu-huiduit-la-arad-huo-traseistule-politic-mru-nu-am-plecat-la-alt-partid-am-plecat-doar-din-pnl-618312.htm
        4. Aici trebuie să fie mesajul liderului care să restaureze sentimentul demnitatăţii persoanei şi mândria de a fi cetăţean român şi al Uniunii Europene.
        5. Nu cred că votul trebuie să fie împotriva unei persoane ci împotriva unui mod de lucru şi  a demagogiei şi populismului care prin construcţie caracterizează stînga. Dar da, actualmente politicianul-alfa este Băsescu şi asta înseamnă şi atragerea unui sentiment de nesupunere care e canalizat de mişcarea opusă. De altfel, pe acest val a mizat Voiculescu şi l-a potenţat pînă la proporţii dezastruoase pentru ordinea constituţională. E posibil să se fi epuizat acest val antibăsescu cu ocazia referendumului.
         
        @BarbuMateescu

        Reply
  11. Nea

    Am impresia că termenul „dreapta” atârnă ca un pietroi de gâtul reformiştilor. Cine mai e de dreapta? Tinerii, se pare că nu. Bătrânii, nici atât. Bugetarii nu au fost şi nu vor fi. Ţăranii, nu. Telectualii de pe la privaţi s-au cam supărat. Întreprinzătorii? Eu sunt unul dintre ei şi am fost ars bine la buzunar. Dintr-o suceală personală, continui să fiu de partea dreptei. Dar câţi întreprinzători sunt între votanţi?
    Dacă astfel ar avea o şansă, în momentul ăsta nu m-ar supăra deloc dacă ICCD s-ar numi ICCS şi MRU ar putea să arboreze un zâmbet ca al lui Iliescu din 90, şi chiar să ia lecţii de greşeli de dicţie, ca să fie mai popular.

    Reply
  12. TeodoraAB

    Cu siguranta aceasta alianta de dreapta are faliile ei din punct de vedere al perceptiei opiniei publice, un in interiorul ei. Dar am ajuns intr-un punct in care ne-am convins din nou ce poate face PSD dupa atatia ani in care au stat mai departe de ciolan. Cred ca alegerile parlamentare din toamna au intr-adevar o importanta majora pentru viitorul politic intern si international al Romaniei mai mult ca niciodata. Sper doar ca toti acei indiferenti care nu au votat pana acum sa iasa si sa aleaga intre dreapta reformista sau stanga comunista!

    Reply
  13. Nea

    Am impresia că termenul „dreapta” atârnă ca un pietroi de gâtul reformiştilor. Cine mai e de dreapta? Tinerii, se pare că nu. Bătrânii, nici atât. Bugetarii nu au fost şi nu vor fi. Telectualii de pe la privaţi s-au cam supărat. Întreprinzătorii? Eu sunt unul dintre ei şi am fost ars bine la buzunar. Dintr-o suceală personală, continui să fiu de partea dreptei. Dar câţi întreprinzători sunt între votanţi?
    Dacă astfel ar avea o şansă, în momentul ăsta nu m-ar supăra deloc dacă ICCD s-ar numi ICCS şi MRU ar putea să arboreze un zâmbet ca al lui Iliescu din 90, şi chiar să ia lecţii de greşeli de dicţie, ca să fie mai popular.

    Reply
  14. DenisaC

    Analiză corectă, dar nu prea sunt de acord cu punctul B. Din punctul meu de vedere, „Furia” are picioare și mai scurte ca minciuna. Aduce voturi pe termen scurt, dar așteptările acestui tip de electorat vor fi mari, iar în timp se vor întoarce împotriva celor care i-au votat. Consider că în doi ani ar trebui educat electoratul să se axeze pe doctrine și idei de guvernare, nu pe „capra vecinului”.
     
    Punctul A. și C. sunt oarecum legate. Etnicii maghiari și o parte românii din Ardeal și Transilvania sunt mai pragmatici, rezonând la oameni cu discurs echilibrat. Aceste observații sunt personale, de simplu om de rând.

    Reply
    1. Bleen

       @DenisaC ”Consider că în doi ani ar trebui educat electoratul să se axeze pe doctrine și idei de guvernare, nu pe „capra vecinului””
       
      Asta e o chestie de sute de ani, nu de doi ani. Să fim serioși.

      Reply
      1. DenisaC

         @Bleen
         Sunt conștientă că educarea cere timp, iar în doi ani nu se poate face mare lucru. Dar, trebuie început de undeva. La fel cum în ziua de azi copiii se joacă la grădiniță „de-a magazinul”, „de-a școala”, etc., consider că ar trebui să se pună bazele pentru alegătorul român. Nu mă aștept ca în doi ani să se discute despre „globalizare vs regionalizare”, dar măcar să știe omul de rând ce înseamă, în mare, socialism, liberalism, centrism, etc.

        Reply
  15. Bleen

    Eu i-aș răspunde lui Barbu în felul următor: „România are un viitor, iar acest buzdugan al dreptei unite cu cinci peceţi va intra în tranşeele electorale din toamnă împotriva unei stângi imature”  Dacă aș fi Andreea Paul. Dar nu sînt Andreea Paul.

    Reply
    1. Rosu

       @Bleen  Da, este. Nu e rea analiza lui B.M. Si ca adusesi vorba, am vazut-o si eu pe doamna Paul aseara si… nu stiu, dar parca e mai adecvata in functi tehnice la guvern.
      Constatam ca nu toti cei care au competente profesionale bune sunt si buni politicieni sau buni comunicatori. Dreapta are profesionisti azi, spre deosebire de CDR cu cei 15000 de specialisti. Daca ma gandesc ca se pot aduce in exercitiul administrativ oameni precum L. Croitoru, Ionut Popescu si atatia altii…
      Problema este ca dreapta sa se vanda mai bine, ca lumea romaneasca sa prizeze mai multa dreapta, sa bea citro cu arome de dreapta si sa vada ca e mai bun decat borsul socialist. Cu cat se vinde mai multa limonada de dreapta cu atat mai bine.
      Referitor la imaginea dreptei ca partizan al celor bogati si/sau intelectuali – aici media romaneasca are un „merit” semnificativ – multi „editorialisti” sunt victime ale educatiei socialiste care i-a invatat ca dreapta tine cu bogatii, dom’le. Multi nu stiu ca cei mai mari sprijinitori ai stangii in Occident sunt chiar miliardarii cu reflexe oligarhice… Cad in admiratie cand Bill Gates vorbeste despre buda ecologica ce transforma dejectiile in apa de gura…

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.