Ponta si Antonescu, Tea Party si 2014

Cheia evoluţiilor politice din următorii patru ani stă în rivalitatea dintre Ponta şi Antonescu şi în percepţia PDL ca partid slab, comod şi, în consecinţă, uşor manevrabil. Subiectul suspendării lui Băsescu este încheiat definitiv şi nici moţiunea de cenzură nu se simte prea bine, cel puţin până după parlamentarele din 2012.

În primul rând, Victor Ponta trebuie să evite suspendarea lui Băsescu până după alegerile parlamentare din 2012, pentru a nu pierde PSD în favoarea lui Geoană.

Cea mai importantă miză pentru Ponta, în vederea alegerilor prezidenţiale, este numele premierului din 2012. De numele acestuia, dacă va fi pesedist, depinde puterea lui Ponta în partid şi, implicit, şansele sale de a deveni preşedinte în 2014. Iar numele premierului de după alegerile parlamentare îl va decide Băsescu, indiferent dacă va fi independent sau pesedist. Teoretic, PSD şi PNL îi pot forţa mâna preşedintelui să desemneze candidatul dorit de ele, ameninţându-l cu suspendarea. Practic, sunt puţine şanse ca acest lucru să se întâmple, fiindcă nici Ponta şi nici Antonescu nu vor fi pe primul loc în sondaje în acelaşi timp. Iar cel de pe locul doi va prefera să amâne lupta pentru preşedinţie până în 2014, sperând să-l depăşească pe celălalt între timp. De aceea, deşi atât PSD, cât şi PNL îşi doresc suspendarea lui Băsescu, nu se vor sincroniza niciodată în dorinţa lor.

Singurii care îşi doresc suspendarea indiferent de conjunctură sunt justiţiabilii şi Mircea Geoană. Pentru primii, suspendarea înseamnă libertate şi bani, iar pentru Mircea Geoană este singura şansă de a rămâne în politică, cu condiţia ca această suspendare să se realizeze cât încă e preşedinte al Senatului. În acest caz, Geoană va deveni preşedinte-interimar şi îl va desemna pe prim-ministru, după o eventuală moţiune de cenzură care ar demite Guvernul Boc. La schimb, va primi din partea PSD întregul sprijin pentru alegerile prezidenţiale anticipate, pe care este foarte probabil să le şi câştige. Însă are trei obstacole aproape imposibil de trecut: Ponta, Antonescu şi el însuşi. Ponta nu-şi poate permite să piardă PSD, iar Antonescu nu-şi poate permite să piardă printre degete preşedinţia, acum, când e atât de aproape de ea.

Să nu uităm că Antonescu nu mai este în situaţia din 2009, când era vioara a doua a opoziţiei, cel puţin în sondaje. Acum este principalul favorit la prezidenţiale şi nu vrea cu niciun preţ să rateze această şansă. Iar pesediştii ştiu asta şi nu vor accepta sub nicio formă suspendarea lui Băsescu înainte de 2012. Vor prefera, probabil, să meargă pe mâna lui Ponta, care, la rândul lui, nu vrea să piardă şansa prezidenţialelor. Ambiţiile celor doi lideri care-şi văd deja visul cu ochii nu garantează pe viitor o relaţie prea bună între PSD şi PNL. Iar asta deschide o portiţă pentru o eventuală înţelegere PNL-PDL, la concurenţă cu o înţelegere PSD-PDL. De fapt, aceasta este şi speranţa liderilor PDL, o alianţă cu PNL şi chiar, la limită, una cu PSD.

De aici şi mesajul pe care liderii PDL îl transmit structurilor din teritoriu de câteva săptămâni încoace, pentru a putea păstra controlul partidului şi după Convenţia din martie 2011, mesaj care s-a transformat din: „noi aducem voturi şi vă garantăm accesul la resurse“ în „noi aducem voturi, iar dacă asta nu e suficient, ne aliem cu PNL ca să păstrăm accesul la resurse“. Paradoxal, şansa liderilor PDL de a-şi păstra puterea în partid, de a beneficia de impunitate şi de un minim acces la resurse este tocmai lipsa de şansă a potenţialilor prezidenţiabili pedelişti. Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Monica Macovei, Elena Udrea sau Vasile Blaga au şanse nule la prezidenţialele din 2014. Ceea ce face din PDL un partid comod şi confortabil pentru posibili aliaţi mai puternici, ca PSD şi PNL. Cui nu-i convine să negocieze cu un partid de 12-15%, fără şanse la prezidenţiale, aflat în plină derută şi disperare?

Şi că tot veni vorba de PDL, reformiştii din partid au greşit enorm când au ales câmpul de bătălie împotriva greilor din partid. Au ales să se adreseze structurilor PDL, punându-le în acelaşi timp în discuţie, au ales să joace în fieful liderilor partidului, au pariat pe asul de treflă din mâneca gărzii vechi.

Din păcate, niciun reformist din PDL nu s-a adresat electoratului potenţial al dreptei şi nu s-a transformat în purtătorul de cuvânt al acestui electorat. Toţi au preferat să se adreseze nucleului dur al PDL, să joace pe mize mici, să se piardă în atacuri şi intrigi de partid, să se adreseze celor care sunt dependenţi într-un fel sau altul de actualii lideri ai partidului. Şi, să fim serioşi, nu-i interesează pe trei milioane de contribuabili din sistemul privat cum se desfăşoară alegerile în interiorul partidului şi nici pe ţărani care sunt criteriile după care se promovează în PDL. Dacă reformiştii ar fi criticat PDL din punctul de vedere al guvernării, şi nu al bucătăriei de partid, dacă s-ar fi făcut purtătorii de cuvânt ai clasei de mijloc, şi nu ai nemulţumiţilor din partid, astăzi guvernarea şi PDL ar fi arătat altfel şi, cine ştie, poate că partidul avea un prezidenţiabil cu şanse în 2014. Ca să nu mai vorbim că anticorupţia, luată separat, nu mai e o temă. De fapt, nu a fost niciodată.

În schimb, sistemul atotputernic, arogant şi sufocant e o temă. A fost în 2004, întruchipat de Năstase, a fost şi în 2009, întruchipat de Patriciu şi Vântu. Va fi şi în 2012 şi 2014. Probabil va fi întruchipat de Băsescu, Boc sau Udrea, dacă Ponta şi Antonescu sunt suficient de convingători, probabil va fi întruchipat de o doamnă funcţionară sau judecătoare certându-se pe banii noştri cu un domn sindicalist transpirat de nervi, la oră de maximă audienţă, simultan pe trei canale de televiziune. Ceea ce uită reformiştii din PDL e că, dincolo de managementul resurselor umane din partid, trei milioane de contribuabili din sistemul privat, cu tot cu familii, câteva sute de mii de bugetari care muncesc pe bune şi pe bani puţini, câteva milioane de pensionari care au muncit o viaţă pentru o pensie de 10 de ori mai mică decât a unui magistrat, funcţionar sau parlamentar asistă neputincioşi cum câteva zeci de mii de beneficiari ai sistemului se ceartă şi se bat cu pumnul în piept pe banii lor. Exact ca într-o imagine demnă de National Geographic, în care o leoaică priveşte neputincioasă cum hienele îşi împart vânatul ei. Fiindcă asta se întâmplă în ţara asta: după 10-12 ore de muncă, milioane de oameni se transformă în fiecare seară în telespectatorii hienelor care îşi împart banii lor şi care mai au şi tupeul să ceară mai mult.

Şi apropo, că tot am ajuns la bani şi contribuabili: singurul rival de temut pentru Antonescu şi Ponta la prezidenţialele din 2014 e Mugur Isărescu. În ciuda vârstei, a declaraţiilor sale, a părerii majorităţii analiştilor şi a informaţiilor pe diverse canale şi surse, sunt convins că va candida în 2014, cu şanse foarte mari de a deveni preşedintele României. Iar dacă vom avea un nou partid, acesta nu va fi în niciun caz Albă ca Zăpada, Partidul Virginelor, România Curată sau Tea Party cu Bromură.

Va fi Partidul Contribuabililor, Tea Party, Partidul Fraierilor care Muncesc şi Plătesc Taxe sau Partidul Fane de la Sculărie, Fane fiind în acelaşi timp şi patron, şi salariat, şi liber profesionist. O mişcare politică a dreptei care să atace atât parlamentarele, cât şi prezidenţialele nu se poate crea decât pe revoltă; or, din punctul ăsta de vedere, nu văd, din partea dreptei, cel puţin pentru prezidenţiale, vreun exasperat şi revoltat sincer şi credibil, altul decât Mugur Isărescu. S-a tot vorbit de Tea Party, însă se uită că în 1773 coloniştii au urcat la bordul a trei nave britanice şi au aruncat tot ceaiul în mare, nu au dat cu mătura simbolic pe punte şi nici nu au susţinut un simpozion finalizat apoteotic cu pişcoturi. Tea Party înseamnă revoltă.

* * *

Geoană, mână moartă

E greu de crezut că pesediştii vor avea încredere în capacitatea lui Geoană de a duce lucrurile la bun sfârşit şi, de ce nu, în loialitatea sa faţă de partid, cu atât mai mult cu cât deja este perceput ca fiind mai apropiat de alianţa PNL-PC decât de PSD. Astfel, e greu de crezut că PSD va risca să-l suspende pe Băsescu înainte de alegerile parlamentare din 2012 şi să meargă pe mâna lui Geoană, el însuşi o mână moartă în politică.

Stângăcie politică

E o dovadă de stângăcie politică să dai lecţii de bună purtare vechilor membri, când tu eşti venit în PDL de alaltăieri. Sunt convins că Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei sau Teodor Baconschi au dreptate. Însă cei cărora li se adresează nu le dau dreptate, iar pentru cei care ar fi dispuşi să-i asculte, care aşteaptă ceva de la ei, această dreptate e irelevantă. E ca şi cum ai cânta surzilor şi ai gesticula orbilor.

Articol preluat din Revista 22

Facebook Comments

29 Comments Ponta si Antonescu, Tea Party si 2014

  1. Pingback: De ce a dispărut PDL de pe scena politică | Madame Blogary

  2. Florina

    Yeba este timida. Deci, via Bestiar:

    @Florina, ca sa nu arunce trictatorii cu apa peste off-topicul meu, te rog pe tine sa-i spui lui Bleen ca, citit pe hirtie, textul pare si mai articulat decit pe blog. Nu mai stiu citi tinichigii batrini mai citesc 22 pe hirtie, in orice caz, ca profil, sunt altii decit aia online si cred ca ar fi fb (inclusiv pt revista) sa mai scrie.

    Reply
  3. ElCucui

    Țin minte că, în '90, când a izbucnit Primul Război Mondial din Golf, Kohl le-a spus nemților că dacă vor consuma cu 5% mai puțină benzină nu vor fi probleme. Nemții au consumat cu 15% mai puțin. Ce crezi că ar fi făcut românii după un asemnea apel televizat? Cozi! Ar fi dat dat fuga, în toiul nopții, la benzinărie să-și umple și canistrele. Asta spune multe despre solidaritate, conștiință, încredere în lideri dar și că de la Dolfy încoace nu prea și-a mai bătut nimeni joc de popor.

    Asta cu șomajul m-a buversat! Cum naiba?! Bun, creștre economică peste 3% pot să înțeleg, le place munca, dar noi joburi pe praful ăsta? Unde? Sper că nu iarăși în industria de "apărare" 🙂

    Reply
  4. Cristian Preda

    La mulți ani și pentru Madame, și pentru fiecare autor/comentator!

    Felicitări lui Bleen pentru articolul din 22.

    Mi se pare foarte apropiat de tipul de analiza îmbrățișat și de Lăzăroiu.

    Cât privește prezidențializarea lui Isărescu, ar fi multe de spus. Ca fost membru în staff-ul său din 2000, v-aș putea evoca mai multe lucruri demne de interes. Condiția ar fi să mai treceți pe la ISP…

    Reply
  5. neamtul tiganu

    ElCucui, si eu sunt surprins ca la sondaju asta de opinie nu mi s-a cerut parerea, mai ales ca am fost de multe ori intrebat cind a fost vorba se sampoane, aparate de ras, produse bancare, masini etc. Probabil ca stiau ca sunt un optimist incurabil, cu exceptia timpului pe care-l petrec pe Blogary.

    Nemtii nu sunt asa de euforici ca romanii, la ei optimismu si pesimismu e mult mai putin inflacarat. Da intr-adevar, situatia e f. buna, somaju e cel mai mic din ultimii 20 de ani, in 2010 am fost rasfatati cu bani, prime si diferite alte "cadouri".

    Ciudat e ca guvernu Merkel, in ciuda faptului ca a managerizat f. bine criza pierde in sondaje, in detrimentu verzilor si a linkului. Pe de o parte FDPu, parteneru de coalitie, face tot felu de gafe si pe de alta parte, explicatie personala, se pare ca atunci cind le merge bine nemtii sunt tentati sa fie generosi, solidari si se indreapta spre stg., o stg. cu miros de trandafir, asa cum sunt verzii.

    Reply
  6. ElCucui

    @neamțu țiganu, am auzit la radio că, în urma unui sondaj internațional, nemții au ieșit cei mai optimiști în legătură viitorul economic personal și național. Pe matale nu te-au întrebat, sau au întrebat numai nemți-nemți? 🙂

    Și on-topic, pe bune: mass media germană ce spune?

    Reply
  7. Hantzy

    Bleen: Teoretic, PSD şi PNL îi pot forţa mâna preşedintelui să desemneze candidatul dorit de ele, ameninţându-l cu suspendarea. Practic, sunt puţine şanse ca acest lucru să se întâmple, fiindcă nici Ponta şi nici Antonescu nu vor fi pe primul loc în sondaje în acelaşi timp.

    Ar mai fi o solutie: Parliamentul, cu majoritatea actuala, sa ia din timp in discutie modificarea Constitutii, spaima senatorilor s-a deputatilor ca raman doar 300 la urmatorul scrutin.

    Iar Basescumpesctoate poate atunci sa-si puna pemeu in 2013 pa cine vrea dumnealui: Constitutia il obliga doar sa se consulte, nu sa si tina cont de rezultatul consultarilor, … nici macar daca din alegeri rezulta un partid majoritar!!! Tot avantajul majoritarilor ar fi ca sunt singuri la discutii, conform Constitutii, spaima senatorilor s-a deputatilor ca raman doar 300 la urmatorul scrutin.

    Reply
  8. Tio

    Asteptati voi mult si bine sa vina reformistii. Ca reformistii vin in Romania ca popa cu Iordanul 😉

    MM se vede obligata sa infiinteze un partid (al Virginelor?) Voinescu a amutit la prima aia-baia iar T.Baconschi e la inaintare incercind sa vinda PDL-ul drept crestin. A cita metamorfozare a PD-ulu e asta? A mai ramas ceva? E Partidul Camelonilor?

    Si ce ar face M.Isarescu ce nu a facut sau incercat T.Baseascu?

    Plus ca nu exista altcineva mai calificat decit M.Isarescu sa inteleaga unde este adevarata putere executiva, adica la guvern si nu la presedinte. Daca se baga o sa fie mai multa lume suparata pe el dupa 4 ani decit sint pe I.Iliescu + E.Constantinescu+T.Basescu impreuna 😉

    La multi ani si multa inspiratie!

    Reply
  9. neamtu tiganu

    Zic si eu "La multi ani!".

    1. Nu numai aici da si aici am auzit strigate disperate pt. competenta. Dupa mintea mea "analist politic" e o meserie, ca cea de sofer, medic, ing. tinichigiu, am auzit ca exista chiar facultati de stinte politice.

    2. La topic. "Analiza" ar fi buna numai in cazu in care s-ar presupune ca Ponta, Geoana, Andronescu sau chiar PDL ar avea o strategie pe termen lung. Ma indoiesc de existenta unei asemenea strategii, dupa cum cunosc eu politica romaneasca se actioneaza dupa ureche, se iau hotariri spontane, din intuitie feminina, deci orice incercare de a analiza conduita pe termen lung e absurda.

    3. Tot la topic. Dezvoltarea politica in urmatorii ani va fi puternic influentata de evolutia crizei, criza care depinde nu numai de politica interna ci in mare masura si de cea internationala. In cazu in care se rezolva cit de cit, PDL va avea vint din pupa si va iesi mai puternic, altfel va trebui sa faca loc cuiva din opozitie.

    Reply
  10. Sare'n Ochi

    Mugur Isarescu, ca posibil candidat: stabilitate (seriozitatea cu care lanseaza teme financiar-economice in perioada de criza + 2 ani de stabilitate a monedei nationale); cumintenia (n-a prea fost luat la refec pentru anii petrecuti in fruntea BN si sunt prea multi pentru un om, indiferent de cat de bun/corect este omul); capacitatea de mobilizare a celor speriati de prezent (oricum viitorul este sumbru) si care vor stabilitate si cumintenie (in decizii – iaca si anti-Basismul ar putea fi reprezentat); paternalism – am vazut ca exerseaza, deseori, un zambet de "bunicuta" (stie el ceva si stie bine) – cu un zambet ca al lui Iliescu ar putea rascoli nostalgiile doritorilor de tatuc; ar cam fi sanse la Presedintie. intrebare: care ar fi de data aceasta tandemul? (ca Stolo l-a tradat si-atunci – a fost prima tradare de tandem a lui Stolo; a doua n-a mai apucat-o ca l-a matrasit scurt Basescu)

    Reply
  11. tucu

    @Bleen,

    Cred ca ai sezizat si punctat perfect asteptarile unei parti semnificative a electoratului ,parte satula de modul in care politicienii cu vechime isi impart puterea.

    Daca respectivii reformatori s ar transforma in portavocea acestei parti a electoratului,dinozaurii politici nu ar mai avea nici o sansa.

    Ce ma mira este faptul ca respectivii nu sezizeaza oportunitatea creata de dezgustul electoratului fata de clasa politica actuala si de faptul ca prin identificarea cu PSD ul PNL ul si a pierdut identitatea ,diminuind astfel posibilitatea electorului de a alege.

    Electoratul trebue sa primeasca posibilitatea unei noi optiuni .

    Cine va sti sa profite de aceasta conjunctura va cistiga.

    Reply
  12. pasiivorbelor

    Buna

    Daca tot aniversati atunci va urez "La multi ani!" 🙂

    De acord ca va fi ceva vanzoleala intre figurile sterse sau reciclate care sunt acum vehiculate de PDL, PNL si PSD daca nu apare o alta formatiune politica credibila.

    In ceea ce priveste reformistii dintr-un partid care ataca un alt grup din partid, considerat mai anacronic, cred ca respecta principiul reformei din interior iar, ca idee e dovedita ca poate functiona. Conditiile existente, metodele utilizate azi in PDL cred ca le scad sansele dar asta e alta poveste.

    O revolta de genul Tea Party reprezinta un alt mecanism al schimbarii sociale si anume acela al reformei impuse din exteriorul clasei puterii. E o alta modalitate care s-a dovedit ca functioneaza. Sansele deocamdata sunt mici-medii in Romania dar, tinand cont de rapacitatea si cameleonismul majoritatii celor perindati la putere sau care isi spun politicieni, este probabil singura reforma care va reusi sa schimbe ceva in politica romaneasca.

    Mugur Isarescu nu este nici exasperat nici revoltat. El e un om de bine, cu functii caldute de mult timp, parca mason si membru in grupul Bilderberg, om care a declarat ca nu il mai tenteaza politica pe termen lung si ca la pensie vrea sa isi vada de productia sa de vinuri. In ceea ce priveste sinceritatea sa cred ca merita amintit ca, potrivit presei, Isărescu spunea că citatul lui favorit este din Alan Greenspan, guvernatorul Fed, banca centrală a SUA: „Dacă aţi înţeles mai mult de 20% din ceea ce am spus, înseamnă că nu mi-am făcut bine meseria."

    Dincolo insa de astfel de detalii e clar ca politica are nevoie de reforma in Romania, vom vedea cat vor putea reforma adeptii reformei "din interior" si cat vor putea reforma adeptii reformei "din exterior".

    Reply
  13. Florina

    Aligică, Tismăneanu, Andrei Cornea, Oişteanu, Ion Vianu, Perjovschi,Stanomir… Ce-a ajuns şi "22"-ul ăsta, zău! Avion să te faci de draci, nu alta!

    Reply
  14. ElCucui

    @Florin, e modul în care neamțu țiganu încearcă să spună că, de fapt, a urmărit filmul lui Bleen cu sufletul la gură. Ca și mine dealtfel. Așteptăm cu interes partea a doua cu Băse, reformatorii și videnii. La mulți ani!

    Reply
  15. Maria

    La mulţi ani, Madame Blogary! Deşi te citesc constant de mai puţin de un an şi nu ţi-am scris până acum niciun comentariu, îţi doresc să ai parte în continuare numai de articole excelente, de autori pe măsură şi de cititori interesaţi.

    Reply
  16. alex rauta

    bleen,

    ti-am citit la vremea respectiva si postarea de pe blog care a inspirat articolul de fata. Inteleg ce spui tu prin revolta si mi-e destul de clar ca referinta este Traian Basescu. Mai cred ca ar fi fost ceva mai prudent sa nu fi incercat sa personalizezi sentimentul revoltei in Mugur Isarescu. In fond, sunt de acord, Constantinescu a castigat mergand pe valul de revolta fara sa fie el insusi cine stie ce rebel. La fel, Mugur Isarescu poate canaliza nemultumirea unei clase active.

    M-as intreba totusi, inainte de a personaliza, care sunt cele mai importante componente ale revoltei latente pe care se poate structura un eventual discurs castigator. De ce, cum zice Sorin Ionita in evz. de ieri, balcanicii sunt printre cei mai pesimisti din lume dupa un deceniu de prosperitate fara precedent in intreaga istorie chiar? Este vorba de discrepantele sociale? Va ocupa Ponta culoarul asta? Este vorba de lipsa de coeziune a tesutului social, lipsa de incredere a fiecaruia in toti ceilalti? Va ocupa Baconschi si dialogul sau privilegiat cu biserica zona asta? Este vorba de sentimentul ca societatea si institutiile nu au capacitatea de a domina provocarile care se ivesc necontenit? Va ocupa o figura paternalista culoarul asta? Asta trebuie sa discutam inainte sa ne fixam pe persoane.

    Reply
    1. Florin Cojocariu

      @neamtu: la multi ani si tie! Sa-ti fie 2011 plin de atacuri la persoana si capul cit mai liber de idei!

      Reply
  17. alex rauta

    salut bleen,

    felicitari pentru articol si pentru coerenta ideilor.

    Sunt si eu de acord ca nodul de dezlegat enigma politica a lui 2012 este rivalitatea dintre Ponta si Antonescu. La fel, sunt si eu convins ca tema partidului-stat va fi foarte greu de contracarat in anul electoral.

    Mai departe insa, sunt cateva chestiuni pe care e bine sa le tratam mai degraba cu scenarii posibile decat sa le asumam ca date. De exemplu, rivalitatea Ponta Antonescu se poate incheia prin cedarea postului de prim-ministru. Reformistii din PDL prin critica guvernului tocmai ca mentin interesul electoratului dreptei pentru PDL. Sunt de acord, schimbarile pe care ei le propun sunt mai degraba vagi in consecinte, dar se potrivesc si alegatorului de tip intreprinzator si nivelului de expertiza pe care pot ei sa-l mobilizeze in acest moment. Nici Macovei, nici Preda, nici Voinescu nu stiu mai mult decat zic in momentul de fata si nici nu au vreun aparat la dispozitie pentru a discuta probleme economice sau foarte specifice, pe anumite legi. Vorbesc la bunul simt, cumva, si se vede.

    Insa cel mai important semn de intrebare in legatura cu acest articol vine din tema revoltei. Ce facem, incercam la nesfarsit sa reproducem succesul lui Traian Basescu? Revolta e atractiva atunci cand e noua, proaspata, nu cand se cristalizeaza intr-n discurs perpetuu. Toate televiziunile sunt revoltate si totusi nu au succes. Revolta nu se cheama, nu se construieste, ci este o chestiune de conjunctura si persoana. Riscam sa credem ca PDL va pierde pentru ca nu va sti sa se revolte, cand de fapt va pierde din foarte multe motive, multe dintre ele neavand legatura cu temperamentul purtatorilor de mesaj.

    Reply
  18. 22, 21, 20.. 3, 2, 1

    Revista 22 nu mai este de multi ani ceea ce a fost candva, dar nu stiam ca a ajuns chiar atat de rau 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.