Rolul blogului politic

Blogurile politice au trei categorii de cititori (după interesul pentru politică și comportamentul în raport cu sursele politice)

  • A. cititori care intră regulat, ca și cum ar citi ziarul de dimineață (majoritatea, oameni pentru care politica e principala preocupare)
  • B. cititori care au încredere în blogul respectiv, pentru care e un reper și care intră în momente importante din punct de vedere politic, cînd vor să înțeleagă cît mai bine, din mai multe surse, ce se întîmplă (ziarele noastre nu prea oferă și explicații, ci doar informații, de cele mai multe ori confuze)
  • C. cititori care ajung pe blogul respectiv din întîmplare, prin intermediul ziarelor online, site-urilor de știri sau prin google – 99% dintre ei ies în secunda următoare

A și B sînt cititori fideli, cu deosebirea că B nu citesc zilnic politică însă atunci cînd se întîmplă ceva important, cînd simt că e un moment politic important (alegeri, lovituri de stat, manifestări de stradă, referendumuri, moțiuni etc) se duc către sursele lor de încredere, printre care se află și blogul respectiv. Principala motivație este încrederea. ”Am încredere în onestitatea și inteligența oamenilor ăstora, d-aia intru să citesc ce părere au ei despre eveniment”. Aici e marea eroare a blogurilor-galerie. Nimeni nu intră să citească lozinci și apeluri mobilizatoare. În momentul în care se întîmplă ceva important, controversat, care necesită interpretare, înțelegere, mă duc nu spre teve-uri și știri, ci spre acele voci (editorialiști, bloguri etc) care mă ajută să înțeleg ce se întîmplă, de ce se întîmplă, ce se va întîmpla mai departe și ce se poate face pentru a schimba lucrurile în bine.

Marea problemă, în astfel de cazuri, e lipsa unei metode de cuantificare a efectelor unui blog politic. Traficul are o relevanță scăzută, căci poate fi crescut cu teme tabloide, al căror impact este zero. Citarea în media clasice iar este o metodă fără relevanță, în măsura în care media clasice evită să citeze media online sau citează pe teme irelevante politic. Singura metodă de cuantificare este aceea de a măsura prezența unor anumite idei/teme în media clasice, în discursurile și programele politicienilor, în discuțiile din anumite medii sociale. Este însă extrem de greu de făcut cu precizie și e nevoie de resurse și logistică pentru asta. La limită însă, poate fi făcută după ureche și poate da o oarecare măsură a impactului pe care un blog politic îl are din punct de vedere politic.

Avantajul unui blog politic stă în structura audienței: elite, politicieni, jurnaliști, consultanți, funcționari, oameni de afaceri, intelectuali, militanți etc. Lideri de opinie și factori de decizie. Toți aceștia au autoritate în mediile lor și pot propaga cu rapiditate și relativ succes anumite idei sau teme. Nu putem spera ca ideile să ajungă întîi la popor și apoi poporul să convingă elitele. Tot ceea ce putem spera e să ”recrutăm” cît mai mulți mythbusters, care să lupte cu miturile stîngii (uite că la occidentali e nasol din punctul ăsta de vedere, miturile stîngii sînt călare pe ei cu toată forța). Asta presupune curaj, tupeu și susținerea unor idei incomode sau chiar scandaloase în ziua de azi. Idei incomode sau scandaloase din mai multe puncte de vedere: 1) prin conținutul lor (”Cum puteți susține așa ceva? Este scandalos! Toată lumea are dreptul la casă, masă, căsătorii gay și asistență medicală!”) 2) prin oportunitate (”Da, aveți dreptate. Dar nu e momentul să susțineți așa ceva. Vreți să piardă ai noștri alegerile?”)

E vorba atît de principii doctrinare, în așa-zisul război cultural, cît și de idei punctuale, privind anumite decizii politice de moment. Însă în ambele cazuri nu poți evita cel mai important lucru: trebuie să fii relevant și inteligent. Voința, insistența, devotamentul pentru cauză și bunele intenții nu ajută. Fiindcă rămîi doar un lipitor de afișe. Și încă ceva: ești condamnat să spui adevărul, indiferent cît de incomod și neplăcut ar fi. Adevărul e cea mai bună găselniță de marketing. Piața cere adevăr și relevanță.

Rolul unui blog e să dărîme miturile, să fie inteligent și deci incomod, chiar scandalos. Cîntatul în cor, cu moderație, nu ajută pe nimeni. Minciuna acomodantă face rău tuturor. Îi ajută doar pe autori să fie liniștiți cu nervii și să se înțeleagă bine cu toată lumea. Și pe lume o ajută să fie fericită și împăcată cu propriile idei și decizii. Or, ăsta e cel mai prost lucru. Oamenii trebuie scoși de urechi afară din băltoaca auto-mulțumirii așa cum scoți iepurii din joben. Asta presupune că prima lor reacție nu va fi una plăcută. Oamenilor nu le place să-i deranjezi din iluziile acomodante.

Rolul blogurilor nu este de a prelua ideile și temele mainstream. Dacă aceste idei și teme sînt în mainstream media (MSM), atunci ajung la toată lumea. Ce rost are să le transmiți și tu celor 2000, 3000 sau 10 000 de cititori ai tăi cînd ei sînt deja printre cele 4, 7 sau 12 milioane care le văd în MSM? Și îți pierzi și cititorii, care nu intră pe bloguri să vadă niște imitații marginale ale MSM. Dacă azi citesc pe blog ce au văzut ieri la TV și au auzit la Băsescu, CTP, Ponta, Chireac, Turcescu sau Blaga, atunci de ce ar mai intra pe blog? Nu au deja aceste idei și teme de la sursă, de la TV și politicieni? Dacă însă azi citesc pe blog  abordări, idei, unghiuri de vedere de care nu au mai auzit și la care nu s-au mai gîndit și pe care sînt șanse să le vadă și audă peste cîteva luni sau chiar ani la politicieni sau în MSM, atunci au toate motivele să intre pe bloguri. Blogurile-galerie sînt trompete ale politicienilor, ale birourilor de PR ale partidelor. Ce afli din gura liderului de partid din presa MSM citești a doua zi pe blogul-trompetă.

Astfel, rolul blogului este de a fi veșnic în contratimp și în scandal cu toată lumea. Pe termen scurt nu face deloc bine la nervi, însă pe termen mediu și lung face bine la încredere și autoritate intelectuală.

Acestea fiind zise, în opinia mea, modelul de blog politic relevant este următorul:

  1. Abordare: trebuie să fii relevant, onest și util. Să provoci, să enervezi, să fii cu 3-4 mișcări înainte celorlalți pe tabla de șah
  2. Autori: cel puțin un autor care să scrie zilnic; 2-3 editorialiști săptămînali; 2-3 editorialiști lunari; 7-8 autori-invitați de primă mînă care să scrie în momentele politice importante.
  3. Orientare: ”Diversitatea de opinii” pe un blog politic e o tîmpenie imensă. Lumea nu intră pe bloguri politice ca să monitorizeze toate unghiurile de vedere și toate opiniile posibile. Un site politic relevant este unul cu o orientare politică foarte clară, foarte precis stabilită.  În orice moment, și mai ales în momentele importante, oamenii vor să aibă o poziție clară, nu au timp și chef să piardă ore și zile uitîndu-se stînga-dreapta, ca la tenis sau ca la shopping.
  4. Model de finanțare:  sponsorizări / donații (cu target și deadline, altfel nu funcționează: oamenii ori presupun că există suficiente donații de la ceilalți, ori presupun că site-ul trăiește cu aer sau că e scris de milionari excentrici care n-au ce face). Eventual cu obiective discutate cu sponsorii privind anumite teme politice (în anul x punem pe tapet temele x, y, z sau atacăm miturile i, j, k).

Apropo de finanțare, există mai multe modele:

1. În funcție de accesul la conținut:

a) nerestricționat: finanțare prin sponsorizări, donații sau publicitate

b) restricționat: finanțare prin cotizații sau abonamente

2. În funcție de modelul economic:

a) asociație non-profit (sponsorizări, donații, cotizații)

b) societate comercială (publicitate, abonamente)

Singurul model viabil este cel sponsorizare/donații.
Facebook Comments

45 Comments Rolul blogului politic

  1. Pingback: De-a bloggerii și partidul (pamflet) « Alexandru Mitache's Blog

  2. Canadiana

    OstapB cred ca asta cu transfrontalierele ii fute pe politicienii nostri: ca la muschii lor, nu pot sa se opereze de prostate in austria, germania si franta. operatul in strainatate tre’ ca e pentru ei un fel de blazon, ca bmw-eutul.

    Reply
      1. Gramofonu

        Canadiana Rheia Despre voturi adica 🙂 la CD si la senat.
        N-avem ce vorbi, unul s-a pierdut si unul s-a stricat.

        Reply
        1. Rheia

          Gramofonu Canadiana Păi eu votez. Și mama, și surorile mele, și cei doi nepoți. Uite cum ne făcurăm șase dintr-o lovitură. N-aveți și voi vreun croitoraș de recomandat?

          Reply
        2. Canadiana

          Rheia Gramofonu Canadiana la mine au pierdut 4 voturi. cu parintii mei, castiga 2, ca-s pensionari si n-au altceva mai bun de facut. la familia extinsa, pierdura inca 7, ca nu se duc sa voteze sleahta de corupti a lui blaga care nici macar un program de guvernare inteligibil nu are. deci, in total, pierdura 11 si mentinura 2 voturi. avantaj USL.

          Reply
        3. Gramofonu

          Canadiana Rheia Gramofonu http://www.contributors.ro/dezbatere/insuportabila-disciplina-de-partid-a-monicai-macovei/
          http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Blaga-Macovei-Preda-vorbesti-liste_0_800320088.html
          scurt că, la fel ca Monica Macovei, nu înțelege cum funcționează treaba
          asta cu candidaturile, fiindcă ei sunt aleși pe liste (sigur,
          declarația demonstrează și că liderul PDL e imun la ridicol”
          Nici eu nu mai inteleg cum functioneaza treaba asta cu candidaturile, asa ca nu mai aleg pe nimeni, nici macar la CD. Si n-o sa inteleaga nici nevasta-mea, nici restul familiei. Poate-poate o sa scoata sub 20% si scapam de ei.

          Reply
  3. Yeba

    Înțeleg că pe Twitter dai (Bleen ) citate din programul ARD. Uite, de exemplu grămăjoarele astea de litere: ”.și pentru amorsarea unui trend ascendent de modernizare structurală și de integrare eficientă în Uniunea Europeană, pe de altă parte”
    Găsește și tu o filoloagă drăguță și convinge-o să le traducă în RO, că Merkel precis nu votează.

    Reply
    1. Canadiana

      Yeba Bleen nu va duceti pe fb sau twitter, ca va stricati de ras la citatele alea. si toate se traduc cu W.T.F???????

      Reply
      1. Yeba

        Canadiana, eu nu mă duc nicăieri, stau cuminte aici și văd o vrăbiuță albastră în dreapta, cică @urmărește-ne, și urmăresc. Copilul, rezultat natural al familiei, asistența medicală transfrontalieră… În fine, noroc că nu citește nimeni. Barajul mediatic e total, aia cu cutele de pe fruntea lui MRU în contextul neelucidat  public al cheltuielilor cosmetice – antologică, cred că e sabotat din interior, poate chiar din interiorul sinelui, nu-mi imaginez ce va mai opri dezastrul. Doamne, cum n-am știut eu să apreciez stabilitatea mintală a lui Ilici, în 2000, vedeam doar partea cu crimele…

        Reply
        1. Pataphyl

          Yeba Canadiana Ț’mai aduceți aminte, doamnelor, anul ’90? Petrică făcînd gît: „antamarea implementării?”, sau hoașca moscoVită: „caracterul prevederilor…” (cu accentul pus, rusește, pe a doua vocală)? Ce vremuri…

          Reply
  4. andrei_p

    Un titlu si mai inspirat era rolul blogului politico-gastronomic. Pana acum imi completam colectia de retete de pe copacul din padure, unde se face zilnic politica cu furculita.

    Reply
      1. Rheia

        Canadiana Nu, doar că n-ați ardeit-o, ca să zic așa. Iuțelii ăia roșii mi s-au părut cei mai săritori în ochi.

        Reply
  5. crisuadi

    Cum puteți susține așa ceva? Este scandalos! Toată lumea are dreptul la casă, masă, căsătorii gay , asistență medicală si-un blog gratuit ! 🙂

    Reply
    1. SimonaM

      crisuadi Da, da!
      Să le facem din banii de eugenii ale celor care-i votează p-ăștia! Și să-ncepem cu casa mea. 
      ………… e musai să mă și mărit, gay, maică?

      Reply
      1. Nea

        SimonaM crisuadi Nu e musai, dar nu strică. Pe bune, chiar cred că e OK ca gaii să se strângă laolaltă prin căsătorie, să nu mai agaţe hetero.

        Reply
        1. Gramofonu

          Nea SimonaM crisuadi Cred ca ratiunea din spatele (hhhhh) casatoriilor gay e beneficierea de pensie de urmas, mostenire, chiar si pentru scorul de la un credit la banca.
          La urma urmei, de ce nu? cit timp ei sint fericiti si pe mine nu ma deranjeaza, sa fie la ei acolo.
          Iar daca se intreaba cineva care-i legatura dintre asta si topic…pai nu era vorba aia, cum ca politica-i curva? doar ca nu i-a precizat nimeni sexul.

          Reply
        2. SimonaM

          Gramofonu Nea SimonaM crisuadi 
          Și io aș zice la fel. Din partea mea, e fix ca-n bancul ăla. Mi-e să nu ne oblige pe toți.

          Reply
        3. Yeba

          Gramofonu, din cauză de lipsă borș sfeclă, sunt mai meditativă… mie imi iese din calcule că rațiunea din dos este că vor sa demonstreze că sunt egali, egalissimi chiar, altfel nu i-ar preocupa să ănfieze copii, iar gailor frustrati din parlamentul englez nu le-ar fi dat prin dos să scrie in certificatele de nastere parent 1 si parent 2, dispuși, probabil, ăn ordine alfabetică.
          Urmatoarea problemă care s-ar putea ridica este dacă n-ar fi de datoria statului să sponsorizeze fertilizarea in vitro si montarea de utere, mie așa mi s-ar parea corect, in fond sunt cetateni cu drepturi egale, or dreptul de a naste este inviolabil.

          Reply
      2. crisuadi

        SimonaM crisuadi Nu acum , cand iese Nasty din parnaie si-o s-ajunga prim ministru. Numai el poate aproba sa te mariti si gay . Io o sa am voie sa ma-nsor lesby…

        Reply
  6. Nea

    În primul rând, ce sfeclă bestială! Recomand cu căldură tuturorcititorilor Blogary un borş cu sfecla aia, plus frunzele de rubarbădin extrema dreaptă a pozei (inclusiv peţiolul), 2 morcovi, 2 cepe, oţelină cu frunze cu tot, borş (de la babe, nu din supermarket) şismântână. Vă garantez că dreapta va prinde un suflu nou după 2-3castroane

    Reply
    1. gone fishing

      Nea Subscriu la borsul de sfecla. Atata doar ca frunzele din dreapta sunt de Swiss chard, un fel de ruda cu spanacul, si nu de rhubarb. Oricum, merg bine la bors, si sunt pline de minerale si vitamine. O sa se intareasca dreapta mai ceva ca Popeye marinarul..

      Reply
  7. Nea

    În primul rând, ce sfeclă bestială! Recomand cu căldură tuturor cititorilor de dreapta un borş cu sfecla aia, plus frunzele de rubarbă din extrema dreaptă a pozei (inclusiv peţiolul), 2 morcovi, 2 cepe, o ţelină cu frunze cu tot, borş (de la babe, nu din supermarket) şi smântână. Vă garantez că dreapta va prinde un suflu nou după 2-3 castroane.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *