Singurul popor pe care il cunosc si de care se tem pedelistii

M-am tot întrebat de unde vine disperarea PDL-ului după scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, în condițiile în care apogeul crizei a fost în 2009, nu 2010. În 2009 au fost cele mai multe falimente, concedieri și scăderi de salarii, nu în 2010. De ce nu s-a speriat PDL de reacția populară în 2009 și s-a speriat în 2010, cînd deja situația se stabilizase cît de cît la nivelul economiei și multe firme începeau să-și revină?

Ei bine, PDL e partid de administrație, ca toate partidele românești. Liderii partidului și militanții partidului, de la cei mari la cei mici, toți, sînt prizonierii administrației. De dimineață pînă seara ei trăiesc printre bugetari. Îi văd, în conduc, vorbesc cu ei. Și dacă nu sînt bugetari, sînt privați care au contracte cu statul. Toate straturile PDL, de la cel mai de sus la cel mai de jos, își duc viața în acest mediu, sînt acest mediu, al administrației, al bugetarilor, al privaților dependenți de contractele cu statul. Toți acești oameni sînt dependenți de stat. De scăderile de salarii și cheltuieli bugetare au fost loviți și reprezentanții partidului din administrație, de la directorii de agenții centrale sau județene pînă la simplii membri, referenți pe la cine știe ce direcție sau primărie din Cucuieții din Deal, toți au avut de pierdut financiar sau au fost ținta nemulțumirilor celor de lîngă ei. Antena 3, postul de televiziune preferat al PDL (dacă s-ar măsura audiența la PDL, Antena 3 ar cîștiga zdrobitor, cu peste 90%), a avut meritul său pentru panica dezintegrantă în care au intrat pedeliștii după 6 mai 2010, însă contribuția sa nu a fost decisivă.

Pedeliștii, cînd vorbesc despre oameni, despre popor, se referă la acei oameni, la acel popor pe care îl cunosc ei, cu care se văd de dimineața pînă seara, cu care sînt colegi la serviciu, cu care împart bunele și relele și cu care comentează știrile zilei și viața politică, și anume, lucrătorii din administrație, bugetarii, ”antreprenorii” care lucrează cu statul și clienții administrației, asistați, în covîrșitoare majoritate. Cu ei se împrietenesc, se încuscresc, își trăiesc și povestesc viața, își împărtășesc fricile, speranțele și secretele, cu ei își beau berea, își fac grătarele și își consumă actele sexuale.

Așa se explică panica și oroarea care a intrat PDL-ul după 6 mai 2010 și care s-a transformat în vrie și dezintegrare mai tîrziu. Poporul înnebunise și ura PDL-ul. Nu conta că poporul suferise cu adevărat cu un an înainte, în 2009. Acela era un popor inexistent pentru pedeliști. În schimb, poporul bugetar, cel care formează ecosistemul în care trăiesc și respiră pedeliștii, era unicul popor palpabil, existent. Și era furios că-i scăzuse salariul cu 25%.

Facebook Comments

7 Comments Singurul popor pe care il cunosc si de care se tem pedelistii

  1. tudorconstantin

    Ei na, io-s pedelist activ de 5 ani si lucrez ca programator – la privat, la o firma ce n-are si n-o sa aiba veci contracte cu statul (roman), iar blogary bag sama c-o fost preluat de felix.

    Reply
    1. Bleen

      tudorconstantin Dacă ești real și nu un construct ideatic, ești excepția fericită care confirmă regula nefericită.
      Cît despre preluări, am să-ți dau o veste foarte proastă. PDL a fost preluat de Felix. Să vii să plîngi pe umărul nostru peste un an, cînd vă vor pune șefii de la partid să lipiți afișe și să faceți campanie prezidențială pentru domnul Crin Antonescu, visul unității dreptei.

      Reply
  2. Rheia

    „Atunci, ca și totdeauna, funcționarul era idealul românului doritor de trai bun cu muncă puțină. Funcționarul doar înseamnă omul care în fiece lună primește sigur și anticipat o leafă, tune-fulgere-trăznească, fie criză fie belșug, care lucrează mai nimic și totuși se ridică în grad dacă e deștept, care are avantagii în toate și pretutindeni, iar la bătrînețe rămîne și cu pensie pînă la moarte.” Nu, nu Caragiale. Liviu Rebreanu. Jar, 1934.

    Reply
  3. ovidiuss

    – Și era furios că-i scăzuse salariul cu 25%.
    daca ar fi adevarat ce spune Bleen, atunci logic ar fi fost sa concedieze 25% dintre ei, ramaneau cu 75% suport, poate chiar 100% fiindca cei 25% treceau la ‘asistati’.

    Reply
  4. DanCanada

    Deci ăsta e habitatul PDLului: conţopismul.
    Probabil, mai e unul chiar mai rău: mafia, urmaşa fostei securităţi şi a activiştilor.
    De
    fapt cam toată politica romănească se bălăceşte într-o supă de
    conţopism şi mafie. Iar pe deasupra (în mass media) se afişează
    manelism, neam prost, nesimţire.
    Progeniturile post-comunismului.
    Bleen, schimbă în titlu: Sinugurul.
    Ăla din poză e Iliescu? 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.