Terorism si securism

Cine îi apără pe români de terorişti? La ei în ţară sau, de pildă, în Algeria, dacă pleacă acolo la muncă şi cad victimele islamiştilor?  Ori ale stilului Putin de rezolvare a crizelor cu ostateci, pe model Beslan sau Teatrul Dubrovka din Moscova? Un specialist francez, citat în presa occidentală, de asta se temea cel mai tare: de faptul că forţele algeriene au şcoala rusească, potrivit căreia viaţa prizonierilor e secundară, important e să se rezolve situaţia rapid, prin exterminarea teroriştilor. Ca pe viitor, complicii lor să se gîndească bine dacă mai vin să ia vreun ostatec sau nu.

Sigur, un stat serios, cu servicii secrete şi forţe speciale serioase, are, teoretic, capacitatea să intervină. Bunăoară, Statele Unite ale Americii aveau, teoretic, capacitatea să intervină, pe 11 Septembrie 2012, ca să-şi salveze ambasadorul din Libia, victima unui bine pregătit atac terorist asupra consulatului din Benghazi. Şi anume, cea mai tare capacitate din istoria omenirii. Se împlineau fix 11 ani de la masacrele din 11 Septembrie 2001. Se ştia că islamiştii pregătesc acţiuni teroriste de impact. Totuşi, Obama n-a intervenit ca să-şi salveze ambasadorul.

Asediul a durat vreo şapte ore, existau, aparent, comandouri în Italia, la vreo două ore de zbor, se pare că erau şi avioane fără pilot care au transmis în direct luptele de la Benghazi pentru tot aparatul american de decizie, dar ambasadorul şi oamenii care îl apărau au fost lăsaţi să crape. Campania electorală era în toi, iar sloganul lui Obama era “Bin Laden e mort, General Motors trăieşte”. O intervenţie ar fi complicat lucrurile, ar fi ridicat întrebarea cît de afectată a fost Al Qaida de moartea lui Osama, chestii din astea, incomode. Mai bine să fie bifat totul ca ghinon, pus pe seama unui filmuleţ de pe YouTube.

Dacă America nu-şi salvează ambasadorul de terorişti, ce şanse pot avea nişte români plecaţi la muncă în Algeria să fie salvaţi de statul lor? Cît de serios şi cît de capabil e statul lor, românesc, să intervină ca să le apere vieţile, la mii de kilometri distanţă? Şi ce tot vor unii răspunsuri, explicaţii? Păi ne comparăm noi cu americanii? Oamenii au avut ghinion, asta e. Nu era nimic de făcut pentru ei. Sîntem prea mici, oricum, pentru asemenea grozăvii. Vai de capul nostru.

Cum rămîne, atunci, cu poveştile despre extraordinara competenţă a securismului românesc? “Dom’le, făceau ei ce făceau în ţară, dar pe plan extern, erau zei. Ăia din Legiunea Străină se băteau pentru băieţii noştri, nu alta. Pe vremea lu’  Împuscatu’, au furat tancuri americane, avioane, au instruit nu ştiu cîte armate şi servicii secrete, în nu ştiu cîte ţări prietene, din Africa, din Orientul Mijlociu. N-aveau nici ruşii agenţi ca ai noştri, despre Occident, ce să mai vorbim? Amatori, prin comparaţie.” Cu aşa tradiţie, era normal să ramînem, şi azi, cu nenumărate servicii secrete. Lista e lungă cît o zi de post. Doar sînt indispensabile, nu? Ca să ne apere de vrăjmaşi. Prin legendara lor competenţă.

Cam cît de legendară? Cît să-şi cultive contacte în zona Africa de Nord, altfel, bătută în lung şi-n lat de români plecaţi acolo la muncă, din vremea comunismului, şi contacte în comunităţile nord-africane, arabe şi islamice de pe la noi? Cît să poată interveni, clandestin, în zone care, teoretic, ar trebui să le fie accesibile? Cît să poată salva, la nevoie, români aflaţi în pericol în ţări cu risc clar definit şi demult cunoscut? Sau doar cît să aresteze vreun terorist care plănuia atacuri cu cuţitul împotriva unor diplomaţi, spre a-l expulza, apoi, ca să-şi vadă de-ale lui în altă parte, eventual cu alt cuţit? Cît să controleze nişte sectoare cheie din economie, cum zic gurile rele? Cît să scape prin presă stenograme, interceptări ambientale şi alte delicii ale horei politice interne?

În lupta cu terorismul, contează voinţa politică şi mijloacele. Dacă Obama avea mijloacele, dar i-a lipsit voinţa politică de-a interveni, e treaba americanilor. După cum e treaba românilor dacă statul lor, românesc, are şi voinţa politică şi mijloacele de-a interveni spre a-şi apăra cetăţenii. Ar fi util de ştiut. Poate că răspunsul e nu, în ambele cazuri. Sau poate că nu e. În sensul că nu e cazul să pună cetăţenii asemenea întrebări. Serviciile fiind secrete, şi treburile lor sînt, na, secrete. E la mintea cocoşului. Cetăţenii să-şi vadă de activităţi şi să alimenteze bugetul, ca să aibă şi serviciile cu ce-şi desfăşura activităţile. Terorismul e un subiect delicat, pentru specialişti. Ştiu ei ce-i de făcut. Cu excepţia cazurilor cînd nu ştiu, sau li se rupe, şi mai mor nişte nevinovaţi.

Facebook Comments

11 Comments Terorism si securism

  1. Pingback: Stirile zilei, linkuri, social media si offtopice – 23 ianuarie 2014 | BLOGARY

  2. DanCanada

    Chiar azi Hillary e chestionata în ambele camere în legătură cu
    Benghazi. La un moment dat a ’muşcat’ înapoi cu ceva de genul: ’ce mai
    contează de ce au murit?’ Şi colac peste pupăză chiar şi după 4 luni tot
    neinformată e vita, tot îl ia pe ’nu ştiu’ in braţe.
    Dacă era la o firmă
    privată zbura de la primul ’nu ştiu’. Asta e incompetenţă crasă. Nu e
    admisibil să fii atît de sus în executiv şi să fii habarnabist chiar şi
    după 4 luni.
    Iar OhZero? Impeach! Amîndoi au minţit: 1) că cică era
    din cauza unui video (disgusting etc – de  cînd au devenit Oba &
    HClint critici de film?) 2) că a fost o gaşcă dezorganizată de otherwise
    pacifişti care, săracii!, şi-au sărit din pepeni din cauza filmului.

    Reply
  3. oyibo

    In Algeria a fost pana acum cativa ani razboi civil. In plus, exista frecvente atentate teroriste (unele chiar foarte sangeroase). Nu e chiar genul de tara care sa vrea sau care sa-si permita sa negocieze cu teroristii, dincolo de scoala ruseasca sau nu a trupelor lor antitero.
       Aici nu este vorba daca avem sau nu oameni pregatiti pentru astfel de interventii sau vointa de a le face dar simplul fapt ca un roman este capturat intr-o tara nu inseamna automat ca umplii autobuzul cu securisti si te duci sa-l salvezi. Daca guvernul algerian considera ca are nevoie de ajutor (avem diplomatii care sa negocieze astfel de interventii?) ni-l cerea sau il cerea englezilor sau francezilor.

      Ceea ce s-a intamplat cu ambasadorul american din Benghazi ne arata cat de mic este un om atat de mare precum presedintele SUA.

    Reply
  4. meioza

    În orice caz, trebuie introdus în ecuație și riscul asumat de persoanele care se duc în zone „agitate”, unde probabilitatea de a ți se întîmpla ceva nasol sînt crescute. Cu tot respectul, cînd statul nu te poate apăra în penitenciar (vezi cazul cu deținutul mort), unde are absolut toate pîrghiile, cum naiba te-ai putea gîndi că te-ar putea ajuta în Algeria?

    Oricum, cre’ că treaba serviciilor secrete nu e să intervină, ci eventual să
    prevină (adică să afle și să transmită cui trebuie informațiile
    necesare). Doar dacă serviciile secrete au dat chifle apar forțele de
    intervenție rapidă (dar avem noi trupe profesioniste de acest tip? mă cam îndoiesc)…

    Reply
    1. SimonaM

      meioza Avem sigur. Doar că nu aveam acolo, la acel moment. 
      Asta trebuie să înțelegem. Nu putem avea trrupe de comando peste tot, just in case. D-aia se și fac alianțe pe lumea asta.

      Reply
      1. meioza

        SimonaM Păi ăsta e corolarul pervers al gîndirii „statul = tătucul care are grijă de tine”… Ajungi să crezi că are grijă de tine și cînd te atacă ursu’ polar în Groenlanda…

        Reply
    2. EroulBula

      meioza Nu stiu in ce masura ar fi dat chifle serviciile de informatii pentru ca se stia despre pericolele din nordul Africii.
      La fel, nu cred ca tarile europene + USA + alte tari dezvoltate ar duce lipsa de trupe de interventie pentru altfel de situatii.
      O prima problema consta in faptul ca multi cetateni romani se duc in zone agitate fara sa se informeze despre riscurile zonelor respective, nu anunta ambasadele Romaniei ca sunt in tarile respective astfel ca autoritatile se trezesc luate din oala cand se intampla un astfel de incident. Aici nu prea ai ce sa faci, probabil vor mai trebui sa mai moara oameni pana sa inteleaga sa coopereze cu autoritatile romane.
      O a doua problema consta in atitudinea de tip rusesc a unor tari care, intr-o astfel de situatie, decid sa impuste tot ce misca, teroristi si ostateci, pentru a transmite un mesaj de fermitate. Ok, fermitate cu pretul vietii cetatenilor lor dar nu cu pretul vietii cetatenilor altor tari.
      Aici cred ca UE, in cooperare cu USA, Japonia etc., ar trebui sa mearga pe 2 cai:
      Prima cale ar fi cea preventiva, insemnand pregatirea, contracost, a structurilor de securitate ale tarilor respective pentru prevenirea si combaterea actiunilor teroriste (aici intra multe incepand cu metode de organizare a securitatii obiectivelor, culegere de informatii si mergand pana la antrenarea trupelor de interventie antiterorista).
      A doua cale o constituie, la nivel de UE, a unui serviciu de interventie antiterorista, cu un puternic backup politic.
      Nu trebuie sa fie o noua unitate ci o structura modulara, formata din unitati de interventie ale tarilor membre (cele care-si permit sa aiba asa ceva). Asta ar permite o interventie elastica, in functie de nationalitatea ostaticilor (nu trimiti norvegieni sa elibereze francezi pentru ca vor avea probleme de comnicare.)
      Backup-ul politic se refera la subordonarea acestei structuri unei autoritati de cel mai inalt nivel in UE (comisar pentru afaceri externe, presedintele Comisiei Europene etc), fapt care sa permita exercitarea de presiuni politice si economice asupra tarilor unde se produc luarile de ostateci pentru a le impiedica sa ia masuri haotice si sa le determine sa accepte desfasurarea pe teren a unor trupe UE, mult mai bine pregatite pentru astfel de operatiuni.

      Reply
  5. SimonaM

    Presupun că am avea ceva specialiști antrenați pentru luptă antitero în zonă de deșert + gherilă (că pe platforma ălora sunt instalații și alte chestiuni și nu e câmp deschis să dai cu tehnica). Nu de alta, dar am avut trupe în Iraq, încă mai avem în Afganistan… Oameni să facă asta există.
    Interesant ar fi să ne-ntrebăm cum ajungeau băieții ăia la fața locului, cu acordul cui intrau acolo, îi băteau ei pe toți (răpitori, jandarmi algerieni, forțe speciale), îi salvau pe toți (că doar nu stăteau să facă recensământ la fața locului cu ostaticii să-i aleagă doar pe-ai noștri) și nici nu aruncau platforma ălora în aer.
    Dap. Cred că se putea organiza ceva.

    Reply
  6. DanCanada

    Nu stiu altii cum sint, da’ treaba cu Benghazi mi se pare groasa, nu gluma. Este incredibil, ireal cum America freaca menta cu nimicuri in timp ce Benghazi-Gate e musamalizata in continuare. Tin minte si-cu’: Obama si Hillary la TV tot ametind lumea cu rahatul ala de pe youtube care nimeni nu-l stia. Si chiar dac-ar fi fost asa, nu ataci un consulat pentru asta. Nimic nu justifica atacul armat asupra unei ambasade. Deci ca raspuns  pt dl. Hancu s-ar parea ca nu e treaba americanilor. Ei inca se bucura cu inaugurarea. Incredibil de trist cum se duce naibii o tara si o natiune ca America. Titanicul se scufunda iar cei de pe punte nici nu-si dau seama.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *