Bonjuriștii mileniului III

Comentariul lui bilbofil la articolul lui Rasvan Lalu: http://blogary.ro/2010/05/intre-protektorat-si-subdezvoltare-durabila/

Tinerii pasoptisti nu erau doar “bonjuristi” (i.e. filo-occidentali), erau si “rosii” (liberali radicali, cel putin acei care se afiliasera la diverse societati secrete occidentale). In imbratisarea atit de larga de care elitele sociale romanesti de dupa 1840 a unor pozitii revolutionare, generozitatea era probabil dublata de un calcul pragmatic profund. Imperiul Otoman nu mai putea proteja latifundiarii Principatelor de agresiunea tarilor vecine care la rindul lor nu se aratau dispuse sa preia cu buna credinta rolul de protector. Pe de alta parte, modul occidental de organizare a societatii oferea chiar unor state mici (de ex. Belgia) o forta suficient de mare ca neatirnarea sa fie posibila chiar in apropierea unor mari puteri. Prin urmare, alternativa pasoptista (si post-pasoptista) la vasalitatea otomana a fost formarea unei natiuni romane moderne, capabila sa apere economic si militar interesele si aspiratiile paturilor educate). Aceasta perceptia a facut ca aceste elite, dupa preluarea puterii in Principate sa investeasca enorm in modernizarea societatii:
– improprietarirea tuturor taranilor care aveau resursele economice pentru auto-gospodarire astfel incit acestia sa intre in sistemul economic modern si sa fie totodata motivati sa isi apere tara, la nevoie cu arma in mina;
– invatamintul gratuit si obligatoriu care sa le furnizeze acestora cunostintele de baza pentru participarea la viata economica si sociala si care sa le destepte sentimentele nationale;
– dezvoltarea accelerata pe bani grei a infrastructurii de transporturi si telecomuncatii, folosind cele mai performante solutii pentru a stimula participarea economiei romanesti la comertul mondial;
– adoptarea celor mai moderne expresii juridice ale statului de drept si instaurarea unui principe strain ca avocat european al intereselor romanesti dar si ca aparator impartial al mecanismelor constitutionale.
Costurile uriase ale acestor masuri au fost platite doar pentru ca paturile superioare erau constiente ca alternativa la statul national modern este dizolvarea societatii romanesti concomitent cu dizolvarea situatiei lor privilegiate.

Elitele iestie din comunism si cele formate in ultimele doua decenii au fost la rindul lor obsedate cvasi-unanim de integrarea occidentala si euro-atlantica ca solutie la inapoierea economiei si societatii romanesti. Le-a lipsit insa constietizarea faptului ca proiectul extern – de imagine – trebuie dublat de un efort de ridicare nationala facut acasa, de la Brucan, obsedat doar de decalajul tehnologic, la Coposu ori Ratiu, care nu reuseau sa perceapa amploarea distrugerii fibrei sociale de catre regimul comunist.

Exista probleme si de celalta parte. Mevanismele politicianismului si birocratiei sint universale si atemporale. Diferenta intre noi si Europa pe acest plan tine de faptul ca in vechile state membre societatea si aconomia nu le permit politicienilor si functionarilor aceeasi libertate de manevra de la noi, ca stimulii directi vin din partea mai multor categorii sociale si entitati copmerciale, nu doar ca la noi, din partea unor “Vantu, Voiculescu, Patriciu”.

De aici lucrurile se complica. Nedorind schimbarea profunda a societatii, reprezentantii Romaniei nu au negociat pe fond integrarea in UE ci doar conformarea la exigentele UE, adoptarea acquis-ului si calendarul de conformare, schimbind de buna voie statutul din cel de partener de negociere in cel de elev lenes. Practic, de aceasta data au biruit “batrinii” lui Ghica si directia de actiune s-a schimbat. de la neatirnare in concert european, la schimbarea stapinului oriental scapatat cu Occidentul mai avut. Iar partenerii lor de discutii nu au fost nemijlocit firmele si societatea civila europeana, dinamice si moderne, ci birocratiile institutiilor financiare si politice occidentale, care la alt nivel de educatie si rafinament, sufera de acelasi naravuri si disfunctionalitati.

Marsul fortat spre Romania moderna, independenta si mare a fost condus de copii de bani gata – si de parventii care s-au agatat de acestia – cu sprijinul relatiilor pe care acestia si le-au facut in cancelariile occidentale. In zilele noastre, baietii de bani gata, de la Roman la Nastase si-au epizat resursele odata cu aderarea formala o Romaniei la NATO si UE, asa cum batrinii boieri si-au epuizat resursele de reformism cu Regulamentul Organic.

Rolul bonjuristilor ramine sa fie luat acum de “capsunari”, de la culegatorul semi-analfabet din fundul Moldovei la IT-istul racordat la cultura globala a Internetului. Ei sint cei care au dat si dau fata cu Occidentul nu in cancelarii orwelliane ci in realitatea dura si zgomotoasa a economiei de piata si a statului de drept. Ei sint cei care, daca vor avea vointa si sansa, pot reconstitui si fixa sentimentul national roman in modernitate. Evident, vointa se educa iar norocul si-l mai face si omul deci ideea ar fi ca societatea romana sa se deschida spre acesti capusnari tot asa cum acum 150 de ani s-a deschis spre ideea “Domnului strain”.

Facebook Comments

26 Comments Bonjuriștii mileniului III

  1. mece

    @DespinaVestea

    am căutat, am căutat, dar l-am găsit:
    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/arti

    E un articol în Dilema care vorbeşte chiar despre revenirea "căpşunarilor" în ţara, cu tot cu experienţa lor occidentală, revenire la care se spera mai ales acum în vreme de criză. reporterul s-a dus prin locurile care furnizează tradiţional "căpşunari" (zona rurală din Dâmboviţa) şi concluzia e că aceşti români preferă să rămână pe poziţii în "Spania", decât să vină aici.

    Uite însă şi care a fost experienţa unui "bonjurist":

    "În Nucet, dl N.T. ne povesteşte că ginerele său a luat în calcul posibilitatea să-şi deschidă o afacere în România. După ce a muncit din greu în Spania, a reuşit să pună pe picioare acolo o mică companie de transport, care mergea destul de bine înainte de criză. Cînd a vrut să-şi extindă activitatea în România, în perspectiva unei mutări pe viitor, s-a lovit de faimoasele realităţi locale – o piaţă limitată şi mai ales închisă unde, pentru a-şi putea încărca furgonetele cu marfă pentru transportul înspre Spania, a trebuit să dea şpagă ca să i se ofere „contractul“. "

    – rămâme de văzut ce vor face prietenii dvs.

    O diferenţă între atunci şi acum e atmosfera generală care era atunci – nu doar cea din România. Era un iureş al constituirii statelor naţionale, un partriotism care se hrănea mult cu el însuşi/ În timp ce acum pragmatismul e mult mai accentuat. nu prea mai sunt oamenii disponibili să-şi piardă vremea luptând cu prezentul specific românesc. odată ce se lovesc odată de el, întorc spatele şi se întorc de unde au venit. ca în povestea citată de mine. Aici vine a şi doua diferenţă, bonjuriştii aveau perspectivă. Ei nu s-au întors în ţară pentru a face ceva pentru ei, ci cu proiectul modernizării statului român./ În cazul căpşunarilor însă, modernizarea statului român ar fi o consecinţă a succesului lor individual. Bonjuriştii au venit cu proiectul unui mecanism, pe care să-l aplice aici. Căpşunarii vin ca rotiţe ale unui mecanism preexistent (cel din Occident) şi încearcă să vada dacă se pot insera şi funcţiona în mecanismul românesc de astăzi. Şi nu pot, de cele mai multe ori. Şi pleacă. De ce-ar rămâne?

    Aşadar e nevoie ca modernizarea să se facă având în cap un proiect de stat funcţional. Să spunem că rotiţele, o parte din ele, există: "căpşunarii" – şi cei de acolo şi cei de aici. Dar lipseşte proiectul în care aceste rotiţe să funcţioneze. Sunt de acord cu Rasvan Lalu şi spun că proiectul de modernizare poate fi realizat şi urmat doar "prin presiune puternică şi constantă din partea UE, altfel clasa politică va continua doar să maimuţărească instituţiile şi principiile europene, depărtându-se tot mai mult de civilizaţie" (sper că nu am denaturat sensul conlcuziei lui Rasvan).

    Şi da, felicitări amândurora pentru cele 2 articole consecutive.

    Reply
  2. nedormitul

    societatea civilă e formată din sute de mii sau milioane de indivizi cu păreri şi, mai ales, interese diferite. nu a fost împiedicată pe cît s-a fărîmiţat (şi făcut de rîs în multe ocazii) de una singură. acuma, că societatea civilă e fărîmiţată n-ar fi prea grav. problema e că tot soiul de bişniţari se auto-intitulează "societate civilă".

    Reply
  3. aurelian

    guvernul/ politicul nu poate face nimic sau daca poate nu va determina vreo mare schimbare, oricat de vizionari ar fi politicienii.

    trebuie sa scapam de mentalitatea asta a statului atotputernic si darnic parinte. Singurele noastre preocupari, ca natiune, in acest moment, sunt vaicareala nationala si cersitul institutionalizat (daca ne e rau, sa ne dea statul… daca ne e bine, sa-l biip in toate gaurile pe care le gasim)

    si da, criza este o sansa. Dar nu criza asta (de nervi) ci o criza cu adevarat profunda si dureroasa. Paradoxal, consider ca un faliment al statului si al economiei nationale asa cum sunt ele organizate acum ar determina o renastere (dureroasa dar sanatoasa). Altfel…

    Reply
  4. gabhry_el

    s-a încetăţenit prost sintagma "societate civilă"

    şi partidele sunt tot "civile" şi ţin de cetăţeni dar nu fac parte din "societatea civilă"

    Reply
  5. zexe

    @nedo, iar ai dreptate. Societatea civila a fost impiedicata sa se exprime in mod coerent iar reprezentantii sai au fost improscati cu laturi pe canalele media de fiecare data cand au scos capul. Acum, statutul de societate civila este confiscat de o suma de ONG-uri care canta dupa partituri scrise de diversi finantatori. Desi nu sunt un romantic, consider ca societatea civila inca mai poate coagula. Pentru ca mesajul acesteia sa ajunga nedistorsionat in planul politic decizional, societatea civila va trebui sa se maturizeze si sa isi gaseasca un purtator de imagine care sa fie dincolo de orice suspiciune de parteneriat politic, ceea ce este foarte dificil.

    Reply
  6. nedormitul

    mie nu-mi este teamă. dar una e să visăm pe bloguri, alta e să negociezi. pînă să ajungă la referendum, proiectul are nevoie de 2/3 din parlamentari. şi astea 2/3 nu le convingi cu unghia în gît. pariez că unicameralul va pica. nu însă şi 300. de fapt, asta nici măcar nu este miza cea mai mare. sînt multe neclarităţi, atribuţii încălecate, mandatul prezidenţial de 5 ani, situaţiile în care curtea constituţională dă verdicte total aiuristice, justiţia, etc. aici chiar nu mai e problema integrării, e problema noastră internă. din păcate, în ciuda votului favorabil covîrşitor, proiectului îi lipseşte implicarea şi susţinerea societăţii civile.

    Reply
  7. DespinaVestea

    si bineinteles ca trebuie rescrisa si nu reformata

    Trebuie sa ies din online acum

    Reply
  8. DespinaVestea

    Constitutia de acum este facuta dupa chipul si asemanarea bonjuristilor mileniului 3

    Reply
  9. DespinaVestea

    Capsunarii , IT-istii si cei care se confrunta direct pe piata duc o lupta foarte grea,cumplita Este pur si simplu lupta pentru existenta, cateodata ca-n jungla, cu orice mijloace.

    Ei trebuie sa fie mai buni decat orice occidental "neaos" care este dispus oricand sa-i fure cunostintele si sa-l transforme doar in executant, in sclav care n-are voie sa gandeasca

    Se poate sesiza invidia « neaosilor » si chiar frica de idea ca esticul s-ar putea afirma .

    Cand isi dau seama ca nu-l pot ingenunchia se multumesc doar sa-l foloseasca,dar sunt foarte atenti ca nu cumva sa se dezvolte si sa le ia locul..Pot pune o multime de piedici doar ca sa arate ca ei sunt mai buni.Este deja o competitie chiar si numai pentru satisfacerea orgoliilor.

    Negocierea este dura,mai ales ca esticul nu se lupta doar cu "occidentalii neaosi" dar si cu alti candidati din alte tari in cautare de afirmare.

    Este piata pur si simplu.Conteaza orice amanunt : educatie, spirit, putere de socializare, aspect fizic, varsta,imbracaminte ,toate pot aduce un avanj la un moment dat.

    Cred ca este nevoie sa intre cat mai multi romani de-ai nostri in competitie ca sa ne putem salva si chiar si bonjuristii mileniului 3 (cum spune bibliofil ca au facut cei din sec 19 :

    « Costurile uriase ale acestor masuri au fost platite doar pentru ca paturile superioare erau constiente ca alternativa la statul national modern este dizolvarea societatii romanesti concomitent cu dizolvarea situatiei lor privilegiate »

    Ce as mai fi vrut sa spun este ca am niste cunostinte care sunt in Spania,( nu capsunari) si care au lucrat acolo in constructii sau advertizing si sunt in somaj numai pana la luna septembrie. Sunt foarte curioasa ce va urma.

    In conditiile in care in Romania gasesti foarte greu un instalator mai priceput sau pe cineva dispus sa sape un sant iar o femeie de servici este platita cu cel putin 5 eur/ora,este foarte posibil sa se intoarca inapoi

    PS

    Imi voi salva si pastra topicul asta-este unul de top.

    Reply
  10. zexe

    In opinia mea Constitutia nu trebuie reformata. Constitutia trebuie rescrisa de la capat si trebuie pusa in acord cu pachetele de legi care sa creeze cadrul unei dezvoltari economice sanatoase si a unei societati democratice. Acum e momentul. Tot in opinia mea, pentru ca aceasta sa nu sufere modificari consistente de-a lungul timpului, Constitutia Romaniei nu trebuie sa fie rodul muncii unei formatiuni politice, oricare ar fi ea. Constitutia trebuie sa poarte semnatura competentei unor profesionisti multidisciplinari si sa fie simpla si neinterpretabila.

    Reply
  11. nedormitul

    mă refeream la ultimii 20 de ani în românia. chiar şi atotputernicul năstase a trebuit să apeleze un referendum măsluit ca să poată trece constituţia actuală.

    Reply
  12. zexe

    @nedo, permite-mi sa te contrazic. Doar pervertirea "sistemului- a se citi pervertirea retelei" se face lent. Schimbarile bune se fac in salturi bruste. Constitutia SUA a fost conceputa intre 21 februarie si 17 septembrie 1787. De retinut ca a fost conceputa si nu reformata cum ne dorim noi si, uite, legea fundamentala a SUA a creat premizele unei dezvoltari fara sincope timp de 223 de ani.

    Altfel spus, daca te duci la doctor sa iti scoti o masea stricata nu te astepti ca acesta sa ti-o extraga timp de o saptamana.

    Reply
  13. Rasvan Lalu

    Am convingerea că deceniile de după ’90 se aseamănă în multe privinţe cu perioada 1830 – 1870, iar o paralelă cu acele vremi frământate poate oferi o înţelegere mai bună a timpurilor actuale. Articolul lui “Bibliofil” o demonstrează în mod strălucit.

    Spicuiesc câteva fraze memorabile:

    “Elitele iestie din comunism si cele formate in ultimele doua decenii au fost la rindul lor obsedate cvasi-unanim de integrarea occidentala si euro-atlantica ca solutie la inapoierea economiei si societatii romanesti. Le-a lipsit insa constietizarea faptului ca proiectul extern – de imagine – trebuie dublat de un efort de ridicare nationala facut acasa,”

    “Nedorind schimbarea profunda a societatii, reprezentantii Romaniei nu au negociat pe fond integrarea in UE ci doar conformarea la exigentele UE”… “…schimbarea stapinului oriental scapatat cu Occidentul mai avut”

    “In zilele noastre, baietii de bani gata, de la Roman la Nastase si-au epizat resursele odata cu aderarea formala o Romaniei la NATO si UE, asa cum batrinii boieri si-au epuizat resursele de reformism cu Regulamentul Organic.”

    Cu optimism, Bibliofil identifică în “căpşunari” (lato sensu) acea categorie care ar putea în prezent să preia ştafeta istorică a bonjuriştilor: “Ei sint cei care, daca vor avea vointa si sansa, pot reconstitui si fixa sentimentul national roman in modernitate.”

    Nu zic nu, ba chiar “căpşunarilor” din exterior le-aş adăuga şi pe cei din ţară, adică acea categorie educată şi evoluată care, deşi nu lucrează în străinătate, şi-au însuşit principiile din “realitatea dura si zgomotoasa a economiei de piata si a statului de drept” pentru a-l cita din nou pe Bibliofil.

    Văd aci două mari probleme.

    1.“Bonjuriştii” zilelor noastre nu par a fi atins massa critică – demografic, economic, politic, mediatic, etc. pentru a se ţine cont de ei (şi cu atât mai puţin pentru a-şi impune p-ctele de vedere) – vezi cazul Cristian Preda în PDL.

    2. Pentru a (re)modela o societate nu este nevoie doar de o masă doritoare de schimbări ci şi de structuri şi instituţii care să structureze fluxul acţiunilor individuale.

    După părerea mea, civilizarea instituţiilor nu poate veni decât prin presiune puternică şi constantă din partea UE, altfel clasa politică va continua doar să maimuţărească instituţiile şi principiile europene, depărtându-se tot mai mult de civilizaţie şi făcându-ne să de amintim de anii 2004 – 2007 ca de epoca de aur în care, sub presiunea pre-aderării şi sub ochiul încruntat al Înaltului Reprezentant al UE la Bucureşti, România părea că se îndreaptă spre Europa.

    O mică paranteză anecdotică, for a smile:

    Întoarsă de la Paris, tinerimea moldo-valahă venea nu doar cu fumuri de răzmeriţă, haine înguste şi caraghioase şi bărbiile rase, dar mai fredona cât e ziua de lungă şi cântece învăţate pe-acolo, cum ar fi: “Dansons la carmagnole, vive le son, vive le son, dansons la carmagnole, vive le son du canon !” De atâta viv li son, vivlison, li s-a dus vorba la zavergii: filfizon.

    Reply
  14. nedormitul

    hai, să fim serioşi. cum arăta societatea acum 20 de ani şi cum arată acum. ce zic 20? cum arăta acum 11 ani! evoluăm, dar mintea e leneşă, nu prea are chef să se uite mai departe. nici înainte, nici înapoi. acum vă dau vestea paroastă: toate schimbările bune se produc cu paşi de melc.

    Reply
  15. zexe

    Desi suna frumos, desi articolul contine o doza mare de romantism, consider ca speranta pusa in romanii antrenati in democratii europene nu este suficienta, desi e necesara. Pe scurt, consider ca forta care poate schimba cursul si pozitia Romaniei in Europa dar si in raportul ei nemijlocit cu Estul poate fi determinat de coagularea fortelor reformatoare din societatea civila. Multi dintre prietenii mei plecati in tarile vestului, medici, ingineri, profesori, nici nu se gandesc sa se intoarca in tara altfel decat cu ocazia sarbatorilor. Schimbarea va trebui sa se faca rapid, cu eforturi sustinute din interiorul societatii. E greu si ma vad silit sa-i dau dreptate lui Bleen cand critica guvernul pentru lipsa de reforma, dar raman la parerea ca tot el, guvernul, va trebui sa creeze cadrul legal, construit intr-o viziune unitara, necesar schimbarii raporturilor dintre competenta si impostura.

    Paradoxal, marea criza mondiala poate fi un catalizator al schimbarii si este musai sa nu ratam aceasta sansa a renasterii nationale.

    Reply
  16. Bleen

    @presacaopra(v)da

    Eşti prost. Dacă n-ai fi şi monoman, ţi s-ar ierta. Mă gîndeam să te las, doar aşa, ca o contrapondere la comentariile în genul celui devenit articol mai sus. Am zis să avem şi noi prostul nostru. Însă m-am răzgîndit. Din momentul ăsta eşti banat. Du-te şi urlă în altă parte, fii prostul lor, du-te printre semenii tăi. De ce nu stai la Ciutacu pe blog?

    Reply
  17. presacaopra(v)da

    "Elitele" iesite din comunism au dus cu buna stiinta Romania nu spre valorile Occidentale, ci spre dictaturile cu fata umana din America de Sud. Asa s-a (re)instaurat jaful institutionalizat. Capsunarii vor fi tinuti cu buna stiinta departe de tara. Sa munceasca, nu sa gandeasca.Iar cu Cu Syda, EBA si alte aschii sarite din trunchiuri putrezite pe dinauntru, viitorul e pe maini sigure.Sa traiti bine!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.