De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi

Vă mai aduceţi aminte sondajele din care reieşea că majoritatea românilor preferă un loc de muncă prost plătit dar sigur? De fiecare dată după un asemenea sondaj urmau obişnuitele lamentări ale presei şi chiar ale politicienilor “de dreapta”. Invariabil, de vină era mentalitatea care nu se mai schimbă, cei cincizeci de ani de comunism, Carol al II lea, paşoptiştii, fanarioţii, Basarabii, ortodocşii, turcii, bizanţii, ungurii, cumanii, pecenegii, goţii, hoţii şi, finalmente, indo-europenii, în ansamblu.

Dar dacă explicaţia e mai simplă? Dacă, în loc să ajungem la Zalmoxis trecînd prin Papură Vodă, am căuta cauzele mult mai aproape şi ne-am uita, de exemplu, la sistemul de sănătate? Ăsta de acum, nu ăla de pe timpul lui Decebalus per Scorillo. Dacă, în loc să ne batem în etichete (adevărata dreaptă e PDL, ba nu, PNL, ba nu, PNŢcd), am face o scurtă analiză, chiar şi una extrem de superficială şi am descoperi că sistemul nostru de sănătate se ghidează cu stricteţe după filozofia “De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”? Repet, cu stricteţe. Fără deviaţionisme de dreapta.

În primul rînd, asigurările de sănătate sînt impropriu numite asigurări. Fiindcă au mai degrabă elementele unui impozit. Indiferent de ce cuantum plăteşti anual la asigurările de sănătate, serviciile sînt aceleaşi. Că plăteşti 5000 de lei pe an sau 500, nu e nicio diferenţă. Sistemul nu recompensează şi nu penalizează. Asta nu e solidaritate, ăsta e deja comunism în stare pură.

Şi dacă sistemul nu recompensează şi nu penalizează, de ce te-ar interesa să plăteşti mai mulţi bani? Nu e mai bine să plăteşti suma minimă? Nu e evaziunea cea mai bună soluţie? De ce să plătesc asigurări de sănătate pe toate veniturile, cînd pot să plătesc doar pe salariul minim? Pierd ceva? Mi se blochează accesul la anumite servicii de sănătate? Nu. E suficient să am adeverinţă de asigurat, restul nu mai contează. Şi dacă sînt corect şi plătesc mai mult, cîştig ceva? Dacă plătesc asigurări de sănătate cu 200% mai mari decît anul trecut, am acces la servicii la care nu aveam acces cu un an înainte? Nu.

În condiţiile astea şpaga e o reacţie de bun simţ. E modalitatea prin care sistemul se autoreglementează. Nu e nimic imoral aici. Dacă tot ne înnebunim după etichete, cînd e vorba de sistemul de sănătate şpaga e de dreapta, nu PNL sau PDL. Dacă facem abstracţie că e un venit neimpozitat, şpaga e cea mai inteligentă şi mai corectă soluţie prin care sistemul poate supravieţui, în condiţiile date. Dai un ban dar stai în faţă. Nu, nu are nicio legătură cu influenţa orientală, cu Bizanţul şi otomanii. E doar soluţia pe care sistemul a găsit-o pentru a funcţiona şi pentru a face cît de cît dreptate.

Veţi spune: bine, dar toţi oamenii au dreptul la sănătate în mod egal…. Nu. Nu au. Ar fi cazul să uităm de egalitarisme. Sau, dacă ţinem cu tot dinadinsul la egalité şi fraternité, avem două soluţii:

  • soluţia egalité: toţi contribuim la sistemul de sănătate cu o sumă egală, nu cu un procent din venituri (eu aş zice mai degrabă cîştiguri – venituri sună a pică pară mălăiaţă). Şi, astfel, toţi avem dreptul la aceleaşi servicii de sănătate. Un tratament egal pentru toţi. Fie vorba între noi, pentru ca această sumă să şi-o permită toţi, ea va trebui să fie foarte mică. Aş că putem spune că, astfel, vom avea dreptul la un singur tratament egal pentru toţi. De operaţie nici nu poate fi vorba. Asta e soluţia celui mai mic numitor comun. Turma se adaptează ultimului şi crapă solidar de foame şi de sete.
  • soluţia fraternité: ţineţi-vă bine, că asta e tare de tot. E o invenţie personală pentru care Ponta ar trebui să mă facă pionier, să mă felicite personal şi să-mi dea tricou cu Che Guevara. Deci, fiţi atenţi: medicii, asistentele, farmaciile, producătorii de medicamente şi aparatură medicală, firmele de construcţii care ridică spitale, firmele care aprovizionează cu mîncare spitalele, Electrica, Romgaz, Apa Nova, Rompetrol, Petrom, producătorii de maşini care vînd Ambulanţe şi firmele de halate albe să facă voluntariat. Toţi furnizorii sistemului de sănătate să o facă pe gratis. Ceaca paca. (Nota autorului: articolul e scris în 25 mai 2010 – un an mai tîrziu, Rand Paul, un politician american, va vorbi despre „right to health care is slavery”, adică exact ceea ce eu numeam soluţia fraternite)

Şi totuşi, cînd am zis că sistemul nu recompensează şi nu penalizează, am greşit. O face, dar pe invers. Recompensează şmecheria, lenea, evaziunea, prostia, incompetenţa şi penalizează corectitudinea, munca şi inteligenţa.

De fapt, dacă stau bine să mă gîndesc (dar nu prea mult, că-i două dimineaţa), actualul sistem provoacă o dublă evaziune: pe de o parte a celor care îşi declară venituri mai mici pentru a plăti mai puţin şi, pe de altă parte, evaziunea prin şpagă (venit neimpozitat).

Şi, la final, răutăcios cum mă ştiţi, îmi face deosebita plăcere să vă dau o veste proastă: sănătatea şi educaţia nu sînt gratuite. Sînt pe bani. Nu ştiu dacă aţi remarcat chestia asta, dar plătim bani pentru ele, prin impozite şi aşa-zise asigurări. Şi o veste şi mai proastă: aşa trebuie să fie. Ba, chiar mai mult, e normal să fie scumpe. Fiindcă presupun o imensă responsabilitate pentru cei care le fac. Şi fiindcă trebuie făcute de oameni capabili şi bine pregătiţi. La noi educaţia şi sănătatea sînt în halul în care sînt fiindcă sînt ieftine. Cheltuim un procent prea mic din venituri pentru educaţie şi sănătate (asta dacă nu considerăm banii daţi pe plasmă şi bemveu tot bani pentru sănătate – fiindcă, la urma urmei sînt şi astea modalităţi de a-ţi trata complexele, fricile şi alte neajunsuri de ordin psihic).

Dreapta propune să plătim mai mulţi bani, doar dacă vrem asta, şi ne dă libertatea de a decide cui îi plătim, pentru ce îi plătim, ce primim în schimbul lor. Ne dă dreptul de a decide singuri felul în care ne raportăm la sănătate şi educaţie: vrem mai mult de la ele, plătim mai mult, nu ne interesează, plătim mai puţin. Încurajează respectul pentru educaţie şi sănătate, interesul şi implicarea.

Stînga ne propune să plătim mai mult, legaţi la ochi. Să aruncăm banii la groapa comună a bugetului. Fără să ne lase libertatea de a alege felul în care ne raportăm la educaţie şi sănătate. Încurajează delăsarea, şmecheria, evaziunea. Prostul satului devine normă. Şi de ce să te zbaţi, să speri mai mult, să vrei mai mult, să faci mai mult cînd ştii că toată viaţa vei fi obligat să mănînci din aceeaşi troacă cu el?

Articol scris în 25 mai 2010

Facebook Comments

24 Comments De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi

  1. Bleen

    Principalul contra-argument impotriva legaturii sanatate-piata ar fi comparatia cu apararea si ordinea publica. Sau justitia. Eu nu sint de acord insa de aici putem reporrni discutia.

    Reply
  2. daniel

    Sănătatea generală a populaţiei, poate fi ameliorată foarte simplu.

    Nema ţigară, nema alcool, sport în masă şi la greu, obiceiuri alimentare sănătoase, alimentaţie raţională.

    Aici asigurările private au de asemeni un rol. Practici un sport normal ai primă normală. Practici un sport riscant, gen raliurile lui Ponta, ai o primă mare. Fumezi, ai riscuri mai mari, costuri mai mari.

    La alimentaţie , se poate lucra prin educaţie. Consumatul de Cola şi băuturi dubioase din Peturi.

    Apoi există Organizaţia Mondială a Sănătăţii care publică indicatori.

    Te ataci la domeniile unde ai întârzieri flagrante.

    Ştiu e super eroic să ai un serviciu de ambulanţă aerian,care dă vizibilitate mediatică, o viaţă a fost salvată – întotdeauna o tragedie individuală atrage mai multă atenţie şi are mai mult impact decât evenimente colective- dar trebuie să stai un pic, am o cantitate limitată bani, îi bag prioritar în transporturi cu elicopterul sau cu banii ăia îi realoc o parte spre bolile care produc ravagii în rândul maselor. Cancer, boli cardiovasculare.

    Şi cred de asemeni, trebuie un pic de realism, există domenii unde statul trebui absolut să intervină- maladiile infecţioase. Nu poţi să te vaccinezi, iar asistenta care te vacinează să nu poată din lipsă de bani în teorie. N-ai rezolvat nimic, te trezeşti în situaţia că nu mai are cine să-ţi dea vaccinul.Sau ţi-a injectat ser fiziologic şi ea a folosit vaccinul tău, aşa mai pe stilul balcanic.

    Reply
  3. Dragos FRD

    Mie mi se pare OK asa: sa se faca o grila. Indiferent daca ai sau nu servici, daca ai unul sau zece locuri de munca, daca platesti 100 ron / luna ai acces la serviciile medicale de baza. Si doar atât, restul platesti sau intri pe lista de urgente a Ministerului sanatatii daca e ceva foarte grav. Pentru 200 ron / luna ai servicii medicale sporite. Si asa mai departe. Si, exact cum zicea @@@, sa se introduca si o latura CASCO. Ai un corp. Daca-l intretii aiurea, platesti mai mult pentru serviciile pentru care un om cu capul pe umeri plateste mai putin.

    Indiferent cum ai lua-o, actualul sistem trebuie schimbat. Totusi, de ce nimanui dintre politicienii pe care-i avem de 21 de ani nu le-a dat prin cap o schimbare de genul asta? Si cum de au ales varianta cea mai tâmpita cu putinta?

    Reply
  4. @@@

    Mda. De ce sa nu utilizam un sistem mixt, insa?! Ca la masini. Adica o asigurare "prin efectul legii", de un nivel valoric suportabil, raportat la venitul minim-de exemplu pentru asigurarea urgentelor uzuale-sa zicem, dar obligatorie, concomitent cu optiunea pentru una "casco", facultativa, de valoare liber-negociata intre asigurat si asigurator.

    Ar fi mult mai echitabil pentru cei ce platesc de rup asigurari medicale la un nivel ridicat, corespunzator veniturilor personale, dar nu au nevoie lungi perioada de timp(uneori ani sau zeci de ani) de nicio interventia medicala. Si sunt destul de numeroase persoanele in aceasta situatie.

    Reply
  5. Dragos

    "Fără har, fără talent, şi fără experienţă şi muncă de ani de zile, nu ajungi nici medic bun, nici profesor bun"

    teorie ok, practica romaneasca: un fost vecin ~amic din copilarie s-a facut medic de om. si-a dorit f. mult chestia asta, a invatat pe rupte, 1 an specializare intr-o clinica din Anglia.

    el, imediat dupa bursa: mai Dragoshe, dac'ai stii tu cum merg treburile acolo, 0 spaga, comunicare doctor-asistent-pacient, respect, salarii babane, organizare, ceas elvetian, Hipocrat, multumesc lui D.zeu ca mi-a dat aceasta meserie ca sa fac bine oamenilor, grija fata de bolnav…

    timpu trece (~3 ani de frecat halat alb in RO), ii vizitez cabinetul "veterinar" din cadrul unui mare "spital", hai noroc, hihi, haha, ce bunaciuni de asistente, pe care o vrei?, haha, hihi. cioc-cioc umil la usa, asta se face ca nu aude, alt cioc-cioc umil, asta "surd" iarasi, se deschide usa si-un batran rapciugos si plin de bube baga smerit capu' pe usa.

    amicu' meu doctor rastit: ce faci? ai auzit ca ti-am permis EU sa intri? ia, trage usa dupa tine ca te dau afara din spital…n-am pomenit atata nesimtire…

    Concluzia mea: inger de vrei sa fii, sistemul tot in drac te transforma.

    Reply
  6. criser

    Ce ai descris tu este in mare sistemul din USA, cu care sunt de acord. Ar mai fi de adaugat ca in vremuri bune pentru economie sau in tari bogate (ex. Germania) ar merge si o combinatie stg/draepta.

    Reply
  7. Bleen

    Cînd cu operaţia de hernie de disc, m-am internat de urgenţă la Floreasca pe 2 mai şi m-au programat la RMN pe 18 mai, deşi ar fi trebuit să mă bage la urgenţă (eram suspect de ruptură de disc, o urgenţă chirurgicală).

    Am fugit (e o figură de stil, mergeam în cărucior) din spital şi m-am dus şi mi-am făcut RMN-ul la CMU Unirea. Cu alte cuvinte, asigurarea nu m-a ajutat cu nimic. Am terminat treaba în juma' de oră. M-a costat 600 de lei dar am descoperit că am 3 hernii, dintre care una de gradul IV, adică urgenţă chirurgicală.

    Dacă mă luam după doctorul de la Floreasca, Moraru îl chema, azi eram paralizat de la mijloc în jos. Cred că 90% din Floreasca e ocupat de neplătitori de asigurare. Cel puţin cam aşa arată, după vorbă, după port, majoritatea clienţilor.

    Medicul care mi-a zis să plec de la Floreasca şi mi-a recomandat un neurochirurg de la Municipal e unul dintre cei mai buni pe domeniul lui şi l-am cunoscut acolo unde lucrează, la o clinică particulară (pe timpul ăla, nu ştiu acum, era şi şeful recuperării la Spitalul Baloteşti). Operaţia şi recuperarea le-am făcut la stat însă restul consultaţiilor şi controalelor le-am făcut la privat, acolo unde am cunoscut şi medicii care s-au ocupat de mine.

    Un medic bun e scump, ca şi un profesor bun. Şi aşa şi trebuie să fie. Fiindcă e vorba, mai mult decît în alte meserii, de experienţă şi talent. Fără har, fără talent, şi fără experienţă şi muncă de ani de zile, nu ajungi nici medic bun, nici profesor bun.

    Însă putem mima sănătatea şi educaţia în sistem public, cu oameni plătiţi prost şi care nu fac nimic. E doar o formă care să dea bine şi să ne dea impresia de sănătate şi educaţie gratuite. Avem doctoranzi şi masteranzi care nu ştiu să citească şi să scrie, avem nu ştiu cîţi pacienţi, dintre care mulţi copii, care mor cu zile sub ochii medicilor şi asistentelor. Sistemul de sănătate e mafia medicamentelor, aşa cum sistemul de educaţie e mafia diplomelor.

    Reply
  8. Dragos

    Coplata in viziunea guv. Boc: sunt scutiti de la coplata somerii, persoanele fara venit, tiganii (logic!), pensionarii cu pensii sub 700, elevii sub 18, studentii sub 26, gravidele, militienii, securistii si mosii teaca.

    cu alte cuvinte – coplata este un impozit suplimentar/taxa TOT pentru cei ce muncesc si au muncit (pensiile sub 700 sunt, in 99,99% din cazuri, pensii/venit minim garantat pentru pensionati anticipat dupa 10-15 ani de frecat tevi prin fabrici&uzine cumparatori de case pe 2 lei, votanti iliescu, cretini)

    Reply
  9. Dragos

    "Nu cred în “însănătoşirea” sistemului public de sănătate, ci doar în diminuarea pînă la minimum dacă nu chiar dispariţia lui"

    nici eu, studiu de caz: anu' trecut, o prietena isi descopera un nodul pe san. tipa muncea&munceste 12-14h/zi, 6-7zile/7, salariu baban pe cartea de munca, deci impozit cacalau la STAT. nea/tanti doctoru' de la STAT o trimite la o clinica particulara ptr. investigatii-analize. PREJUDICIU: alti ~2400ron.

    motivatia-shmen a lui tanti/nenea doctoru': tzatzografu' spitalului are programari pe 6 luni, in timpul asta nodulu' creste, taiem tzatza, moarte!.

    cum s-a terminat: din fericire era un nodul benign-hormonal, s-a retras singur. gagica s-a enervat cand s-a prins ca nea/tanti doctoru' avea procent din trimiteri, a dat in judecata CNAS pentru recuperarea banilor, si-a tras PFA a.i. sa nu mai plateasca nimic hotilor din sistemul medical RO.

    Reply
  10. Bleen

    @Marius

    Eu nu vorbesc de sistemul public de sănătate, eu vorbesc despre sistemul privat de sănătate, singurul acceptabil. Nu cred în "însănătoşirea" sistemului public de sănătate, ci doar în diminuarea pînă la minimum dacă nu chiar dispariţia lui.

    Reply
  11. Victor Lungu

    intotdeauna s-a facut ping-pong cu Sanatatea – cu totii s-au simtit excelent cand s-au jucat pe banii contribuabilului. tot ce-i public, care va sa zica, este adică al nimanui.

    daca vreodata vreun ministru al Sănătății ar fi in situatia sa vrea sa demisioeze, nu nu va putea sa o faca pentru ca, citez aproximativ (din sinteza tuturor declaratiilor post-decembriste): „nu se va gasi altcineva mai bun care sa duca reforma mai departe”. deci, sanatatea nu poate exista in afara existentei ministrului X al Sanatatii, indiferent de guvernare, indiferent de cati muribunzi vor fi fiind abandonati din Ambulante cu perfuzia in vene, indiferent de cati romani au de suferit din lipsa de medicamente, ca sistemul de sanatate din Romania a fost jefuit pana la secatuire… samd. cata vreme bugetul pare a fi alcatuit ca din banii nimanui (fara nici un fel de responsabilitate – responsabilizare), orice discutie este posibila – dar fara nici un rezultat.

    Reply
  12. Marius Delaepicentru

    Nu merge principiul contributivităţii în sistemul public de sănătate, pentru că, paradoxal, asta ar echivala cu abdicarea statului de la principiul echităţii. Treaba e niţel mai complicată, însă nu insolubilă.

    Cît despre sistemul de recompense şi sancţiuni, el nu poate fi aplicat decît în mod simbolic* la abonaţi. La prestatori, însă poate fi aplicat numai dacă există o concurenţă reală pe serviciile acoperite de asigurări. Cînd concurenţa reală lipseşte, sancţiunile duc paradoxal, la înrăutăţirea serviciilor.

    Altfel, nu există sănătate subunitară sau supraunitară decît în sistemul privat. Voi scrie cît de curînd pe marginea unui studiu de caz (patologic: eu).

    Pînă una, alta, ţineţi minte: Pentru un control adevărat al cheltuielilor, coplata (aia înjurată de adversarii fanfaronului ministru contabil, na!, că i-am uitat numele) este esenţială, întrucît dă în gît orice ţepar din sănătate. Voi arăta şi prin ce mecanism.

    ––––––

    * În anii cînd nu apelez la servicii de sănătate, primesc prin poştă de la primărie un card de autobuz, în valoare de 1000 de yeni. Cam cît 5 călătorii în interiorul oraşului.

    Sancţiunile legate de modul de viaţă al abonatului sunt extrem de periculoase, întrucît atentează la demnitatea omului. Ele trebuie să fie induvidualizate, ci aplicate doar pauşal, în situaţii de carantină etc.

    Reply
  13. Rosu

    @Bleen: mai stai noaptea si te mai gandeste, ca iti vin idei bune! 🙂

    Treaba ii clara, doar cine nu vrea nu intelege.

    Reply
  14. Nemo

    @Bleen: congrats. nu mai tin minte daca articolul asta e reediare sau marfa noua, dar oricum ar fi, cred ca esti unul din f putinii din Romania care are o viziune exact DE DREAPTA in ce priveste sistemul medical 🙂

    Reply
  15. andrei

    Mai intai, nu cred ca obligativitatea de a contribui la sistemul de sanatate sau de educatie tine de ideologia politica. Cred ca sanatatea si educatia sunt, in mod normal, prioritati nationale pentru ca aduc atingere direct si indirect securitatii natiei. Securitatea tarii cred ca e cel putin la fel de dreapta ca si de stanga.

    Privat sau de stat, sistemul are nevoie de planificare, deci de un minim de capacitate de predictibilitate.

    "Regulile pietei libere" nu se aplica in sistemul medical precum se aplica in piata de bunuri de consum, adica nu se dezvolta in coordonatele cerere-oferta, are de obicei cronologie inversa. Un cabinet medical cu un tomograf si un aparat RMN, de exemplu, este mai intai acolo si abia apoi isi dovedeste utilitatea. In plus, existenta unui minim decent de serviciu medical platit "obligator" nu exclude initiativa privata, ceea ce sunt sigur ca stii.

    Discutia cred ca ar trebui sa fie despre optimizare in interesul national, nu in interesul sustinerii absurde a unei "jumatati" ideologice oarecare.

    Reply
  16. Bleen

    Complexul medical nu va suferi de foame. Se va adapta la cererile pieţei. Nu vor mai fi 500 de spitale, 7 000 de medici şi 20 000 de asistente, vor fi doar 100 de spitale, 1 000 de medici şi 3 000 de asistente.

    Însă nu cred că vor fi mulţi iresponsabili care să nu îşi facă asigurare medicală, bazîndu-se doar pe noroc. Şi chiar dacă sînt la început, e suficient să crape cîţiva d-ăştia ca să se sperie restul lumii şi să-şi facă asigurare.

    Problema reală e la cei care n-au bani ca să-şi permită o aisgurare medicală. Aici se poate rezolva printr-un "impozit de solidaritate". Şi să existe nişte condiţii clare pentru cei care pot beneficia de acest sistem (adică să fie cei care sînt prea săraci şi nu-şi pot permite, nu pentru cei care nu vor să plătească asigurare – dacă ai job şi nu-ţi faci asigurare, atunci nu ai deloc dreptul la asistenţă medicală gratuită).

    Reply
  17. Nea

    Păi problema pe care o văd eu e că dacă sunt mulţi atleţi din ăştia, complexul medical va suferi de foame. E ca un vapor, ăla costă cam la fel şi când stă în port şi când merge. Ba chiar mai mult când stă în port.

    Mai subtilă mi se pare abordarea chineză veche: medicii să fie plătiţi cu atât mai bine cu cât muncesc mai puţin la vindecarea cazurilor. Prevenţie.

    Reply
  18. Bleen

    @nea

    "Nu plăteşti, nu primeşti." Too bad for atletul dreptei, cum s-ar zice. Nu înţeleg de ce ar fi o problemă dacă atletul dreptei decide că n-are nevoie de asistenţă medicală. Dacă seara află că are nevoie de o operaţie scumpă, ori o plăteşte cu banii jos, ori pur şi simplu n-o face.

    Reply
  19. Nea

    Ce spui pare foarte corect, dar aici e vorba de efectul numerelor mari, de sisteme complexe.

    Statistica nu ştie carte. S-ar putea ca un atlet al dreptei, care dimineaţa decide că e sănătos tun şi nu vrea să plătească nimic, să afle seara că are nevoie de o operaţie scumpă.

    E posibil să ai dreptate în totalitate dar sunt multe aspecte mai ascunse. Nu ştiu dacă sistemul opus, de la fiecare după vrere, fiecăruia după merit, ar fi funcţional.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *